Maria Gardan a descoperit pictura la pensie

La vârsta la care alte persoane se retrag uşor, uşor, spre zone mai liniştite sau îşi văd paşnici de treburile gospodăreşti, Maria Gardan freamătă de bucurie, asemeni unui şcolar, atunci când se află în faţa şevaletului ţinând pensula în mână.

Chiar dacă şi-a dorit de mică să creeze, să realizeze cu propriile mâini picturi îndrăzneţe sau haioase, viaţa a dus-o către altă meserie, iar viaţa de familie a ţinut-o departe de artă. Abia când a ieşit la pensie a redescoperit plăcerea de a „mâzgăli”. Chiar a absolvit Şcoala de Arte „Octav Enigărescu”, din Târgovişte, clasa de arte moderne, condusă de profesorul Mihai Şerbănescu, abia la 59 de ani. „Copil fiind, am făcut Şcoala de Muzică. M-am apucat de pictură la 59 de ani, atunci când am luat-o în serios pentru că aveam mai mult timp. A fost o pasiune mai veche iar în momentul în care a reapărut în viaţa mea nu am putut să mă las de ea. Munceam chiar şi până la două noaptea. În timpul şcolii am participat la mai multe expoziţii de grup organizate de profesorul nostru. În 2009-2011 am avut mai multe expoziţii personale la «Salonul Scriitorilor Târgovişteni»”, spune pictoriţa.
Vârsta înaintată nu a oprit-o în niciun fel în a-şi arată talentul la fiecare consurs de gen. „În decursul celor patru ani de şcoală am participat la mai multe concursuri naţionale de pictură unde am obţinut diferite premii. Este vorba de o menţiune la Piteşti în 2007, premiul special de pictură «Ion Irimescu», la Suceava în 2009, tot la Piteşti am luat premiul doi pe ţară şi în 2010, la Brăilă, am obţionut premiul întâi la Concursul Naţional de Pictură «Vespasian Lungu»”, adaugă ea.

Şcoală de talente

Şcoala de Arte „Octav Enigărescu” din Târgovişte  este recunoscută în ţară pentru copiii excepţionali pe care îi dă la pictură. Profesorul Mihai Şerbănescu are tot meritul de a fi creat un grup de elită. „Pe lângă mine, colegii mei, elevii, au avut rezultate excepţionale. Nu a fost an în care copiii de la Octav Enigărescu să nu obţină premii. Chiar vroiam să menţionez că această şcoală are o recunoaştere bună în ţară. I s-a dus veste peste tot. Este o pepinieră aici la Târgovişte de tinere talente”, crede doamna Gardan.

Nu avem sală de expoziţii

Aşa cum zidarului i se dărâmă casa, sau cum cizmarul umblă cu ghetele rupte pentru că nu are timp de ele, se întâmplă şi la Târgovişte. Chiar dacă vorbim de un oraş în care copiii talentaţi se nasc pe bandă rulantă, aceştia nu îşi pot expune lucrările într-un loc. Tocmai de aceea suntem şi privaţi de iniţiativa de a organiza consursuri de mare anvergură.  „Mă întristez că noi aici, nu avem posibilitatea să organizăm concursuri de mare anvergură. Nu avem o sală de expoziţii unde să invităm elevii. În rest, la clasă e atmosferă propice picturii. Toţi vin cu drag de a desena. Nu toată lumea o să ajungă pictori dar sunt toţi copiii extrem de talentaţi. Eu am fost inspirată şi atrasă şi de atmosfera care domenşte acolo. Dacă Dumnezeu îmi dă sănătate voi merge mult timp de aici înainte la şcoală ca să pictez”, crede pictoriţa.

Are acasă un întreg muzeu. Şi-a expus lucrările pe toţi pereţii. Dacă ar fi să tragă linie, ar putea aduna lejer peste 120 de lucrări. „Multe însă le-am dat prietenilor sau le-a făcut cadou. Am mai şi vândut, dar puţine. Pictez cel mai mult natură moartă, flori, peisaj, portrete” ne mărturiseşte cel mai bătrân elev al Şcolii de Arte.

Întrebări şi răspunsuri:
Cum vă simţiţi între cei mici?

„Eu iubesc foarte mult copiii şi în afară de dragul ăsta de pictură, dorul de nepoţii mei din Canada s-a mai ostoit prin prisma celor mici. Eu sunt prietenă cu aceşti copii dac ă vă imaginaţi. Ne dăm telefoane, ne întâlnim şi pe unii chiar îi vizitez acasă”.

Regretaţi că nu aţi început mai devreme?
„Da, regret enorm, dar ce rost mai au acum regretele? Regret că după revoluţie nu m-am dus imediat la şcoală. Până atunci am avut grijă de familie, de copii, dar de atunci ar fi trebuit să mă apuc de pictură. Am pierdut nişte ani. Eu doresc să învăţ multe lucruri. De câte ori am fost la expoziţii, evenimente, mi-am dat seama cât de puţine lucruri ştiu”.

Ce îi place?
„Îmi place când vin copiii şi se aşează în spatele meu şi îmi admiră vreo lucrare. Îmi place freamătul lor, gălăgia făcută de ei. Mi s-a mai întâmplat ca mamele să creadă că eu sunt profesoara, nu vreun coleg de-al copiilor lor”. 

Ce nu îi place?
„Nu îmi plac oamenii care se complac în nişte situaţii care mai târziu tot pe ei să îi dezavantajeze. În viaţă trebuie să fi în stare să spui «Nu» cu inima împăcată, fără ca cineva să te contrazică”

Profil:
Nume: Maria Gardan
Născută la 28.12.1948
Localitatea: Târgovişte
Studii: Şcoala Postliceală de Conducător Comercial şi Şcoala de Arte „Octav Enigărescu”
Familie: căsătorită, două fete, 3 nepoţi