Marea devalizare a industriei din Dâmboviţa. Ce s-a ales de fabricile cu care Ceauşeşcu avea de gând să transformare Târgoviştea în capitala României

Marea devalizare a industriei din Dâmboviţa. Ce s-a ales de fabricile cu care Ceauşeşcu avea de gând să transformare Târgoviştea în capitala României

La sfârşitul secolului XX existau în judeţ peste 40 de întreprinderi industriale în care lucrau aproximativ 60.000 de salariaţi

În urmă cu 15-20 de ani, aproape jumătate din populaţia Municipiului Târgovişte lucra în fabricile emblemă ale judeţului Dâmboviţa: COS Târgovişte (fost Mechel), Romlux, UPET SA, SARO sau Termocentrala de la Doiceşti.

 
Judeţul Dâmboviţa, august 1970. În planurile de dezvoltare trasate de comunişti, judeţul Dâmboviţa trebuia industrializat. Printr-o hotărâre a consiliului de ministri, este infiinţată, ca pilon principal pentru întreaga zonă, "Uzina de Oţeluri Aliate".
 
Zeci de mii de oameni aveau existenţa asigurată de fabricile amintite, fabrici care s-au construit pe vremea dictatorului Ceauşescu Nicolae, care avea de gând să facă din Târgovişte, capitala României.
 
Din 1975, comuniştii adaugă secţii noi mastodontului, iar uzina devine Combinatul de Oţeluri Speciale Târgovişte. Cei peste 10.000 de angajaţi produc oţeluri aliate şi înalt aliate pentru industria civilă şi de apărare. În anii '80, trec la prodcuţia oţelurilor nucleare, folosite la construcţia Centralei de la Cernavodă.
 
În 1990, prin hotărâre de guvern, COS Târgovişte devine societate comercială pe acţiuni. Noua firmă, aflată în subordinea Ministerului Metalurgiei, preia patrimoniului fostului combinat. După 30 de ani de directive, trebuie să se conducă singură, fără linie de la partid.
 
Mulţi târgovişteni trecuţi de 60 de ani îşi amintesc cum în fiecare zi, la ora 15.00, Târgovişte se transforma într-un adevărat furnicar. Muncitorii de la schimbul I ieşeau de la serviciu şi lăsau loc celor de la schimbul II sau chiar III. Comenzile pentru oţelul special realizat de Mechel, pentru strungurile realizate la SARO sau pentru becurile şi instalaţiile luminoase de la ROMLUX, veneau pe bandă rulantă, iar Târgoviştea înflorea văzând cu ochii, fără ca oamenii să aibă grija zilei de mâine.
 

 
Mechel Târgovişte s-a vândut pe bucăţi
 
La combinatul de la Târgovişte, noii proprietari, Nikarom, care au achiziţionat cele 5 combinate din ţară cu doar 50 de euro, au început vânzarea pe bucăţi: terenuri, clădiri, producţia de pe stoc. Speranţa este de a obţine 1,2 milioane de euro de pe tot ce a fost scos la vânzare, în timp ce datoriile combinatului, aflat în insolvenţă, sunt de 140 de milioane de euro. 
 
Combinatul de Oţeluri Speciale din Târgovişte a fost inaugurat în anul 1973 şi a ajuns, cu materie primă fierul vechi, la o producţie anuală de peste „1.000.000 tone pe an de oţeluri aliate şi înalt aliate, 500.000 tone de laminate finite, peste 100.000 tone de profile mijlocii şi uşoare şi de table electrotehnice.
 
Siderurgia la Târgovişte îţi trăieşte ultimele momente. „După 32 de ani uite, te dau ăştia afară. Fără bani, fără nimic. Ne-au blocat şi cardurile de salarii. Ce-o să fac..!? Un an şomaj şi după aia om fără soartă. Că asta e legislaţia la noi în ţară”, spune un muncitor disponibilizat în 2013. Grupul Mechel a vândut uzinele din românia pentru 52 de euro către Nikarom Invest, care are în spate acţionari ruşi. Aceştia au preluat şi datoriile care, potrivit unor estimări ar ajunge la jumătate de miliard de euro.
 
 
60.000 de angajaţi doar în industrie
 
Pentru cetăţenii judeţului Dâmboviţa, şi mai ales pentru tinerii care ies de pe băncile şcolii, inclusiv din învăţământul superior, industria din Dâmboviţa este istorie. La sfârşitul secolului XX existau în judeţ peste 40 de întreprinderi industriale în care lucrau aproximativ 60.000 de salariaţi. Dintre aceste unităţi, cel puţin 27 erau de subordonare republicană, iar 4 aveau între 2000 şi 5000 de angajaţi.
 
Industria prelucrătoare parcă nici n-a existat
 
În industria prelucrătoare, despre care aproape că am şi uitat a mai existat, lucrau în acea perioadă în judeţul Dâmboviţa alte zeci de mii de angajaţi, principalele ramuri fiind energia electrică şi termică la Dobreşti, Moroieni şi Doiceşti; construcţiile de maşini şi prelucrarea metalelor, respectiv Întreprinderea de Utilaj Petrolier Târgovişte (UPET); întreprinderea de Strunguri Automate (SARO); Combinatul de Oţeluri Speciale (COST); „Romlux”, Întreprinderea de Utilaj Chimic, Întreprinderea de Frigidere din Găeşti; Întreprinderea Mecanică de Utilaj Tehnologic Moreni; „Steaua Electrică” Fieni şi lista poate continua.
 

 
Întreprinderea de Strunguri Automate (SARO)
 
ARO, principalul beneficiar de strunguri-revolver automate produse la SARO Târgovişte. Din planul de dezvoltare de care vorbea Ceauşescu a făcut parte şi Întreprinderea de Strunguri SARO Târgovişte, principalul furnizor de strunguri-revolver pentru ARO. SARO a fost înfiinţată la 14 iuliei 1972. SARO producea toată gama de strunguri automate mono şi multiax şi de strunguri paralele. Întreprinderea Târgovişteana era a doua în Europa de Est ca dotare tehnologică şi capacitate de producţie, estimată la aproape 10.000 de strunguri pe an. În 2000, SARO a fost cumpărată Wiscounsin Turnind Systems, societate cu capital majoritar american.
 
ROMLUX
 
Romlux este, şi acum, compania romaneasca care ofera cele mai avansate solutii de iluminat public, proiectate şi realizate în Romania. Înfiinţată în anul 2002 în Târgovişte că o companie de lighting şi deţinută majoritar de fondul american de investiţii New Century Holdings, Romlux Lighting Company a evoluat de la poziţia de furnizor de echipamente de iluminat la integratorul de soluţii moderne, care oferă un management precis al resurselor expuse în iluminatul public şi o platformă performanţă de întreţinere a Sistemului de Iluminat Public [SIP], precum şi economiseşte energia electrică.
 

 
TERMOCENTRALA DOICEŞTI
 
Termocentrala Doicesti, detinuta de compania Termoelectrica, a fost vanduta în 2014 societatii European Energy Communications SRL pentru 60,89 milioane de lei (fara TVA), adica echivalentul a 17,16 milioane de euro (incluzand TVA), se arata intr-un comunicat transmis de Musat & Asociatii Restructuring & Insolvency, lichidator al Termoelectrica.
 
Dacă în urmă cu 10-15 ani, la Doiceşti lucrau aproape 6 mii de angajaţi, acum au mai rămas doar 40, care asigură paza şi lucrările curente la Termoncentrală. Mai rău, cei 40 de salariaţi nu şi-au mai primit salariile de 6 luni şi cer periodic ajutor autorităţilor judeţene. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările