Larisa Grigore, campioană naţională la lupte libere

Larisa Grigore a câştigat Cupa României la juniori

Târgovişteanca de 1, 53 m este o adevărată campioană la luptele libere. A intrat în lumea sportului ca majoretă, apoi ca baschetbalistă şi s-a oprit la luptele libere.

Larisa a intrat în lumea sportului încă de la o vârstă fragedă. La opt ani era majoretă iar la scurt timp, în clasa a V-a a început să joace baschet. Statura mică a obligat-o să renunţe la acest sport şi să se orienteze spre altceva. Cel care a sfătuit-o să renunţe a fost chiar profesorul de baschet, spunându-i că nu are rost să joace baschet şi că ar fi indicat să se orienteze spre luptele libere. În clasa a VII-a l-a cunoscut pe Cornel Cornea şi astfel a început să practice un sport care avea să-i aducă în viitor multe medalii. „Într-o zi profesorul de lupte Cornel Cornea a intrat în sala de baschet şi mi-a propus să încerc să practic acest sport, spunându-mi că fizicul meu mă ajută mai mult pentru luptele libere”, povesteşte tânăra luptătoare.

După o jumătate de an, Larisa a avut prima competiţie, în Lugoj, Finala Campionatului Naţional de Copii, unde a obţinut locul V. „Apucasem să învăţ un singur procedeu şi pot să spun că la primul concurs simţeam că inima îmi sare din piept, simţeam că nu o să fac faţă pentru că îmi tremurau mâinile şi picioarele. M-au încurajat colegii mei, cei din tribună care îmi strigau numele. Ştiam că ei sunt alături de mine şi asta îmi dădea putere”, povesteşte Larisa.

Prima medalie de aur la Campionatul Şcolar de Cadeţi

Larisa a reprezentat la Campionatul Şcolar de Cadeţi, CSS Târgovişte (Clubul Sportiv Şcolar Târgovişte) pentru care a adus medalia de aur, prima din activitatea ei de sportiv.  A urmat Campionatul Naţional de lupte pe plajă, la care a luat două medalii, ambele de aur, categoria 48 şi openul. Prima ieşire în străinătate a avut-o în 2008, în Franţa, la Campionatul Internaţional de Seniori la care a luat bronzul. În Franţa a concurat cu sportivi din Grecia, Rusia, Coreea, Italia, Suedia, Spania şi a reuşit să iasă pe locul III. „Primul meci l-am avut cu franţuzoaică, forţoasă dar din păcate pentru ea nu ştia tehnică. Am învins la puncte şi după alte două adversare, am reuşit să câştig bronzul”, îşi aminteşte Luptătoarea.

Anul 2009, anul medaliilor

Anul trecut a fost pentru Larisa un an foarte bun, un an care i-a adus şase medalii dintre care patru de aur. Prima a fost la campionatul Naţional de Cadeţi, în Odorheiu Secuiesc, urmată de medalia de aur de la Reşiţa în Campionatul Naţional de juniori şi de medalia de aur de la Oneşti în Campionatul Naţional de şcolari. În acelaşi an a mai câştigat Cupa României la juniori şi medalia de bronz la campionatul Naţional de lupte pe plajă.
Pe lângă medaliile de aur şi bronz, târgovişteanca de numai 17 ani a mai câştigat medalia de argint la Campionatul Naţional de seniori pe echipe(CSS Târgovişte- Craiova).

Profil:

Nume: Larisa Iuliana Grigore
Născută: 04 mai 1992, Bucureşti
Studii: elevă în clasa XI-a la Liceul Voievodul Mircea din Târgovişte
Familie: o soră, Alexandra, 13 ani

Ce-i place:

Îmi place să ies cu prietenii şi colegii mei de la sală. Când am timp liber prefer să merg în parc să mă plimb pe role. Iubesc pizza şi de asemenea mâncarea de la KFC. Dacă vine vorba de preferinţele în domeniul cinematografiei, îmi plac filmele horror şi cele de acţiune.

Ce nu-i place:

Nu-mi plac oamenii prefecăţi, cei care îşi ascund adevărata personalitate, cei care uită de unde au plecat. Nu-mi place că oamenii cred că sportivii sunt violenţi şi pe stradă, nu numai pe ring sau pe saltea. Sportivii sunt oameni cu un caracter normal, iar eu pot să spun că nu am început să practic acest sport pentru a putea bate lumea pe stradă.

Întrebări şi răspunsuri:

Cine te-a ajutat să ajungi la această performanţă?

Antrenorul meu, Cornel Cornea, a fost cel care m-a susţinut, m-a ajutat şi mă ajută cel mai mult în activitatea mea de sportiv. Ne-a învăţat că sportul nu înseamnă violenţă şi răutate. El ne-a făcut să avem încredere unul în celălalt, astfel echipa nostră este în primul rând consolidată pe prietenie, suntem ca o familie.

Ce planuri de viitor ai?

Cel mai mult îmi doresc să ajung la Jocurile Olimpice dar este greu şi astfel până atunci respect un program strict de antrenamente. Viaţa unui sportiv trebuie să fie ordonată. Am 11 antrenamente pe săptămână şi dacă orarul meu nu ar fi bine pus la punct, nu aş face faţă acestui stil de viaţă. Nu-mi imaginez viaţa fără sport.