Galina Răduleanu, supravieţuitoare a temniţelor comuniste şi care a înfiinţat secţia Psihiatrie de la Pucioasa: „Nicio clipă nu regret că m-am împotrivit sistemului“
0
Galina Răduleanu (84 de ani) este o femeie singură. Nimeni din familia ei nu mai trăieşte, iar ea este o supravieţuitoare. S-a răzvrătit împotriva sistemului comunist, a suportat patru ani de detenţie, iar apoi şi-a dedicat întreaga viaţă bolnavilor cu afecţiuni psihice. Ea a fost cea care a pus bazele secţiei Psihiatrie din Pucioasa, judeţul Dâmboviţa.
Când avea 27 de ani, Galina Răduleanu (84 de ani) a fost condamnată la şapte ani de închisoare pentru „discuţii duşmănoase“ cu tatăl său, preotul basarabean Boris Răduleanu. Mai exact, a fost total împotriva sistemului comunist şi nu a vrut cu niciun chip să-l recunoască pe Stalin drept geniu, cum i se impunea. Aşa a ajuns să trăiască patru ani în închisorile din Braşov, Uranus, Jilava, Arad şi Oradea, în anii ’60. „Lucrurile astea nu se uită niciodată“, spune Galina Răduleanu, una dintre puţinele supravieţuitoare ale temniţelor comuniste care au mai rămas printre noi.
Primul contact cu „noua orânduire“ a fost la vârsta de 17 ani, când tatăl său era preot în Basarabia. Erau o familie de iubitori de ţară şi de cele sfinte şi în momentul în care comuniştii au început să atace tocmai aceşti piloni ai existenţei familiei Răduleanu, tânăra de atunci a simţit nevoia să se revolte.
„Fiind elevă, nu puteam să fac prea multe. Dar aveam un carnet în care mai însemnam în timpul orelor în care se proslăveau figuri comuniste. De exemplu, se făcea biografia exagerată a lui Stalin, apologia URSS-ului, iar eu îmi scriam în acest carnet părerile şi aşa îmi manifestam revolta împotriva acestor noi forme de învăţământ“, îşi aduce aminte Galina Răduleanu.
TRĂDATĂ DE O PRIETENĂ
Problemele au început să apară în momentul în care cu Galina în bancă s-a mutat responsabila Uniunii Tineretului Comunist din şcoală. După ce fetele au devenit aparent prietene, din servieta Galinei a dispărut carneţelul cu însemnări în care sistemul comunist era luat în derâdere.
„Secretara UTC-ului, pe care eu o consideram prietena mea, mi-a furat carneţelul şi l-a dus la directoare. Aceasta a chemat inspectoarea de la Minister şi pe acest motiv am fost eliminată pentru totdeauna din toate şcolile din ţară. Ăsta a fost primul meu contact cu comunismul. A fost un şoc pentru mine, pentru că eu voiam să devin medic, să fiu de folos bolnavilor şi, implicit, ţării. A fost o dramă, pentru că simţeam că situaţia va fi eternă pentru mine“, mărturiseşte octogenara. Cele două s-au reîntâlnit după anii ’90, dar turnătoarea nu a recunoscut că ea a fost cea care i-a schimbat soarta şi cariera doamnei Răduleanu.
A PUS BAZELE UNEI SECŢII DE PSIHIATRIE
Chiar dacă a fost eliminată din toate şcolile, Galina Răduleanu şi-a văzut de viaţă şi a intrat chiar în câmpul muncii. O breşă din sistem i-a adus însă „izbăvirea“.
„Am intrat ca magazioneră la o tipografie, unde am lucrat timp de un an şi jumătate, dar Cel de Sus a hotărât altfel. Un prieten al tatălui meu, care venea din provincie, l-a sfătuit să declare pierdut certificatul meu de opt clase şi să ceară un duplicat. Lucru care s-a şi întâmplat şi, fiind deja în câmpul muncii, am făcut la seral cele trei clase de liceu IX-XII, iar în toamnă m-am dus la Cluj ca să dau şi admiterea la facultate. Am făcut facultatea cumva în nasul lor“, spune astăzi râzând Galina Răduleanu.
Aşa se face că a reuşit, în ciuda sistemului, să ajungă medic şi a pus bazele Secţiei de Psihiatrie de la Pucioasa, judeţul Dâmboviţa.
După ce a ajuns medic la ţară, în Poiana Mărului, în judeţul Braşov, tatăl său, care era un preot ce nu accepta niciun fel de compromis în faţa ateismului bolşevic, a intrat în vizorul Securităţii şi, cum nu era foarte greu, s-au găsit şi diverşi informatori care să îi sape. Pe data de 13 martie, preotul a fost arestat şi i s-au luat toate actele. Atunci s-au găsit şi carneţelele Galinei Răduleanu, în care ea îşi exprima aceleaşi gânduri în ceea ce privea orânduirea.
„PE TATA ŞI PE FRATELE MEU I-AU TORTURAT ÎNGROZITOR“
„La câteva luni, m-au arestat şi pe mine şi apoi şi pe fratele meu, ca să fie familia completă. A urmat o anchetă care s-a făcut aşa cum s-a făcut. Pe tata şi pe fratele meu i-au torturat îngrozitor. Pe mine m-au torturat psihologic prin prisma lor, tortură mult mai malefică, însă, şi cu consecinţe pe care le am şi acum. Ne-au condamnat pe toţi în baza articolului 209, cf. lit. A, pentru uneltire. Tata a primit 15 ani de închisoare, verişoara mea – 10 ani, eu – 7 ani şi fratele meu – 5 ani. Eu am stat aproape 4 ani. Toată familia, în afară de mama, a fost arestată. Când l-am întrebat pe anchetator cum de a scăpat mama, mi s-a răspuns că de ea era nevoie să ne trimită pachete. Aiurea, nu am primit niciun pachet“, îşi aduce aminte octogenara.
Îşi aduce aminte că ziua era obligată să stea pe marginea patului, cu picioarele atârnânde, fără să se rezeme de perete, ori în cot, sau cu capul între mâini. Şi asta timp de 17 ore. O tortură subtilă de tip chinezesc – o descrie fosta deţinută politică. Periplul prin închisorile din România a început cu Uranus, apoi Jilava, Arad şi Oradea.
„Era închisoarea sfârşitului de perioadă, în care ei încercau să facă presiuni psihologice prin care sperau să te căieşti de cât de mizerabil ai fost faţă de orânduirea care te ducea la fericire. Ne ademeneau, ne aduceau ziare, cărţi. Mulţi au căzut în plasa lor şi ajungeau să spună că sunt foarte nenorociţi că au putut să facă ce au făcut. Prin metodele astea căutau colaboratori şi mulţi au devenit“, povesteşte Galina Răduleanu.
URMĂRITĂ ŞI DUPĂ ÎNCHISOARE
Chiar dacă după ieşirea din închisoare, securiştii nu au reuşit să-şi continue presiunea psihologică începută în închisoare, hărţuirea era la ordinea zilei. „Diploma mea era perfect legală. Chiar anchetatorii de la Uranus scrâşneau din dinţi şi mă întrebau cum am scăpat eu atunci, pentru că directoarea era obligată să anunţe Securitatea de acest carnet al meu. Chiar dacă am trecut prin toate astea, nicio clipă nu regret că m-am împotrivit sistemului comunist“, spune ea.
A ales Psihiatria şi a lucrat în mai multe spitale din ţară, dar chiar şi-aşa, Securitatea a fost pe urmele sale mult timp. „Am lucrat prima dată la un spital de copii, pe urmă la Buzău la Săpoca, pe urmă la Pucioasa, unde am fost cumva ctitorul secţiei de Psihiatrie. De la Pucioasa am mers la Bucureşti şi ultimul loc de muncă a fost spitalul «Alexandru Obregia». Am fost ascultată şi după ce s-au liniştit treburile. Aveam microfoane în casă. Erau o grămadă de securişti pe urmele mele. Am aflat de lucrurile astea studiindu-mi dosarul de urmărire“, mărturiseşte Galina Răduleanu.
Se încarcă comentariile...
