FOTO Viaţa dură a unui campion la arte marţiale în vârstă de doar 9 ani. „Mi-aş dori să ajung cineva şi să am condiţii mai bune acasă“

Ionuţ Firanţă (9 ani) face senzaţie în lumea sportului dur, kempo şi sambo, două ramuri ale artelor marţiale, chiar dacă acasă situaţia nu este deloc roz. Trăieşte într-o singură cameră, doar cu tatăl şi sora sa hipoacuzică. Mama i-a părăsit pe când băiatul avea doar 2 ani.

Ionuţ oferă o lecţie demnă de urmat semenilor săi. Ionuţ Firanţă trăieşte cu tatăl şi cu sora sa de 14 ani într-o singură cameră, dar este multiplu campion naţional la sporturi dure: kempo şi sambo. Până de curând nu avea nici măcar o măsuţă pe care să-şi facă temele pentru şcoală, dar niciodată nu a lipsit nemotivat de la ore. 

Învaţă la şcoala din Brezoaia, comuna dâmboviţeană Brezoaele. A fost părăsit de mamă când avea 2 ani, dar lipsa celei mai importante fiinţe de pe pământ şi condiţiile precare în care locuieşte nu l-au împiedicat să meargă la sală şi să facă sport. În doar un an de antrenamente, a reuşit să ajungă campion naţional la kempo şi sambo. La insistenţele sale, tatăl l-a înscris cu sacrificii la concurs, dar a meritat.

„VREAU SĂ AJUNG CINEVA ÎN VIAŢĂ“

Chiar dacă recunoaşte că antrenamentele sunt cam dure, mai ales pentru un copil de 9 ani, Ionuţ nu se vaită niciodată. A învăţat să se antreneze fără să se accidenteze, fiind un sport care implică multe riscuri.

„Cel mai mult îmi place la kempo, sambo şi kickboxing. Vreau să ajung cineva în viaţă, să afle lumea de mine. Pentru asta ar trebui să ajung campion european la sambo şi kempo. De un an practic aceste sporturi. Tatăl meu m-a dus pentru prima oară într-o sală de sport, la un concurs, unde am ajuns să iau locul I“, spune Ionuţ.

Familia Firanţă trăieşte într-o casă sărăcăcioasă, neizolată, prin care bate vântul. Sora lui Ionuţ, Nicoleta (15 ani), a fost diagnosticată cu hipoacuzie bilaterală acută şi doar de dragul ei a învăţat să comunice prin semne. Studiază la o şcoală specială din Bucureşti şi vine acasă doar din când în când, la sfârşit de săptămână. 

„Dacă o să ajung să câştig mulţi bani, vreau să o ajut pe sora mea, dar şi pe tatăl meu. Cel mai mult mi-aş dori să am condiţii mai bune acasă, să am mai multe camere, să fie mai călduroasă casa“, spune micuţul campion.

Desigur că lui Ionuţ îi este dor de mama sa, dar s-a resemnat cu ideea că nu mai este alături de ei. Ultima dată s-au văzut în urmă cu trei luni. 

„De şapte ani sunt singur cu copiii. Soţia mea a plecat într-un an, de Crăciun, fără să spună unde. A plecat de acasă cu bani la ea şi nu a mai revenit. Nu mi-a spus absolut nimic, dar mi-am dat seama oarecum în ultima perioadă că ceva nu era bine, pentru că întârzia de la serviciu şi nu mai avea grijă de copii. Sunt mulţi părinţi care îndură condiţii mai grele decât ale noastre şi nu îşi abandonează copiii. Nu ştiu ce a fost în capul ei. De atunci am mai vorbit cu ea, dar nu ne-am împăcat. Ştiu de ea doar că e căsătorită“, ne-a mărturisit Gigel Firanţă, tatăl lui Ionuţ.

Au răzbit doar pentru că tatăl lucrează ca zilier în construcţii şi mai câştigă un ban cu care îşi ajută cei doi copii. „Pe Nicoleta o susţin cu toate puterile la studiile pe care le urmează în Bucureşti. Cel mai mult îmi doresc pentru copiii mei să fie sănătoşi şi să ajungă ceva în viaţă, să nu mai aibă parte de greutăţile acestea. Pe Ionuţ îl susţin necondiţionat cu sportul. Ne ajută şi domnul antrenor, căruia îi mulţumim. Meritul meu e doar acela că am fost cu el la sala de sport să îl înscriu. De acolo, totul a depins de domnul profesor, pentru că eu nu am mai putut face nimic. Dumnealui ne-a ajutat cu banii pentru competiţii, cu echipamentul sportiv şi cu toate cele“, mai spune tatăl, care acum lucrează de zor la ridicarea unei camere pentru Ionuţ cu bani primiţi de la oameni de suflet. 

CAZUL A IMPRESIONAT-O PE PROFESOARA DE CHIMIE

Povestea tristă a lui Ionuţ Firanţă a impresionat-o şi pe profesoara de chimie de la şcoala din Brezoaia, Oana Hrehoreşen, care a decis să îl ajute cu temele. Vine periodic acasă la cel mic.

„Pe Ionuţ l-am cunoscut pe internet, apoi am mers la şcoală şi aflat mai multe despre el. Am venit să îl cunosc la el în casă, să văd cum trăieşte. El este un copil extraordinar şi m-a impresionat prin seriozitatea şi determinarea lui. Este şi foarte matur la vârsta lui şi nu ştiu dacă ăsta e un lucru bun. Situaţia lui şcolară este una foarte bună, raportat la situaţia în care se află. Nu are un calculator, nu se bucură de prezenţa mamei, nu are cărţi“, spune cadrul didactic. 

De curând, Ionuţ a primit un birou de la un localnic pentru a-şi face temele, pentru că până atunci îşi făcea temele pe marginea patului, stând în genunchi. 

„Acest copil are o poveste în care trebuie să intre multe personaje pozitive. Este un luptător, dar lupta pe care o duce el este nedreaptă. Există oameni deosebiţi care au spus povestea lui şi cărora le mulţumesc pentru că altfel nu aş fi avut ocazia să-l cunosc“, a mai spus Oana Hrehoreşen.

ANTRENORUL ESTE SPONSORUL SĂU

Sala în care se antrenează Ionuţ se află în comuna vecină, Tărtăşeşti, aflată la patru kilometri distanţă de Brezoaia. De multe ori, micul campion este nevoit să meargă pe jos până la sală. Antrenorul său, Dumitru Muşat, povesteşte că şi-a dat seama ce talent şi câtă ambiţie s-au adunat în acest copil şi a decis să îl ajute cât de mult poate. Acum, Ionuţ poate merge la competiţii graţie antrenorului său care i-a cumpărat echipamentul şi îl susţine financiar. 

„L-am îndrăgit pe Ionuţ din prima clipă, pentru că este foarte energic şi receptiv, nu se vaită niciodată. Chestia asta mi-am dorit-o la toţi sportivii mei, numai că nu sunt toţi la fel. El e mai special. Are un talent nativ şi chiar foarte mulţi prieteni de-ai mei care practică artele marţiale m-au întrebat dacă el a făcut lupte de mic pentru că are urechi de luptător şi o ţinută de sportiv. Îmi este foarte drag de el şi îi ajut cu tot ce pot şi pe el, şi pe familia lui. Nu lipseşte niciodată de la antrenament. Câteodată vine pe jos sau cu bicicleta, alteori îl aduc eu sau altcineva“, spune Dumitru Muşat. 

Mentorul său speră ca Ionuţ să ajungă unul dintre campionii României la seniori şi chiar campion european sau olimpic, pentru că are tot ce îi trebuie de la „mama natură“: „Am decis să investesc mai mult în el, având în vedere că a obţinut rezultate notabile într-un timp scurt“.

Oamenii cu suflet s-au organizat şi au făcut un prim pas pentru ca Ionuţ să ducă o viaţă mai bună. Au donat materiale de construcţie, iar tatăl sau, zidar de meserie, s-a apucat să repare pereţii din casă. Mai mult, în urma unei campanii demarate pe Facebook, se încearcă strângerea de fonduri pentru construcţia unei băi utilate. Cei care doresc să îi ajute pe Ionuţ şi pe tatăl lui pot face donaţii în Cont RO66BRDE160SV39861261600 Gigel Firanţă.