FOTO Un nou vârf cucerit de Asociaţia Chindia Jurasic Park, în cadrul "Top 28"

Periplul praghez nu se putea încheia fără o vizită pe strada Lipova nr. 6, acolo unde Mihail Eminescu, în drum spre Viena, a stat împreună cu fratele său Şerban, aflat la Facultatea de Medicină de la Praga

Montaniarzii dâmboviţeni grupaţi în jurul Asociaţiei Chindia Jurasic Park au continuat antrenamentele, de data aceasta pe creste europene, în masivul Krkonoše din munţii Sudeţi, aflaţi la graniţa Cehiei cu Polonia.

Echipa “de România” (Nicu Posta, Ionel Glodeanu, Ileana Bocanciu, George Stan, Ioana Sanda) a plecat în data de 10 ianuarie 2018, pe traseul Bucureşti – Târgovişte – Braşov – Sibiu – Arad – Budapesta, iar prima oprire a fost la Bratislava, capitala Slovaciei. 

Ziua a doua a fost alocată sosirii la Praga şi întâlnirii cu cel de-al şaselea membru al expediţiei, Alex Coroliu, venit din Irlanda special pentru această ascensiune. După un tur de seară în “Oraşul de Aur”, planul pentru zilele următoare a fost făcut în jurul unei halbe de bere, băutură tradiţională în Cehia. 

"Vineri, după un drum de vreo 200 de kilometri, am intrat în zona montană, în localitatea Pec pod Sněžkou unde am avut şi cazarea premergătoare ascensiunii. După o trezire matinală, la ora 9 am intrat în traseu, de la altitudinea de 769 m, pe o vreme relativ închisă şi rece. După altitudinea de 1300 de metri poteca a ieşit în golul alpin acolo unde vântul fie împrăştia norii, pentru a ne permite splendide tururi de orizont, fie ne biciuia obrajii cu rafalele sale pline de ace de gheaţă. După aproximativ 3 ore de urcare pe o potecă bine conturată, pe un strat nou de vreo 15-20 de centimetri de zăpadă, am ajuns pe vârful Sněžka (1603 m), cel mai înalt vârf al Cehiei, un nou reper atins în cadrul TOP 28 – Topul cuceririi celei mai înalte cote din fiecare ţară a Uniunii Europene", au transmis dinozaurii.

Prima escaladare documentată a acestui vârf este din anul 1456 atunci când un neguţător veneţian a sosit aici pentru a căuta pietre preţioase. În afara unei moderne staţii meteorologice, pe vârf se află şi o capelă  dedicată Sfântului Laurenţiu, capelă clădită în stil baroc, între anii 1665–1681 de baronul Schaffgotsch (familie nobiliară prusacă). După consumarea unor energizante şi achiziţionarea de simboluri montane la cabana de pe vârf, am făcut fotografiile de protocol pe un viscol tot mai puternic, cu degetele îngheţate de gerul tot mai accentuat. 

"Coborârea a fost rapidă, iar în traseul de revenire am întâlnit sute de persoane care urcau la cabana de pe vârf, fie ca simpli turişti (uneori chiar şi cu copii foarte mici, duşi în marsupiu), fie ca participanţi la Sněžka Sherpa Cup, un interesant concurs prin intermediul căruia adevăraţii montaniarzi, probabil şi ghizi-călăuze locale, cărau alimente pentru cabană. După o “aşteptare” de mai bine de un an (o altă tentativă de urcare a acestui vârf a mai avut loc la 1 decembrie 2016), beneficiind de o logistică mai bună (cazare în zonă) şi de o echipă mai omogenă şi mai experimentată, “dinozaurii” dâmboviţeni au dus simbolurile României, ale Consiliului judeţean Dâmboviţa şi ale Primăriei Târgovişte pe noi creste europene. A urmat revenirea la Praga şi pregătirea bagajelor pentru întoarcerea în ţară", mai spun montaniarzii.

Periplul praghez nu se putea încheia fără o vizită pe strada Lipova nr. 6, acolo unde Mihail Eminescu, în drum spre Viena (unde va face studii universitare), a stat împreună cu fratele său Şerban, aflat la Facultatea de Medicină de la Praga. 

"În drumul spre ţară am mai făcut un popas şi la Budapesta vizitând, la ceas de seară, o parte din podurile frumoasei capitale a Ungariei. De asemenea, pe urmele lui Eminescu, am ajuns şi la Capela Ortodoxă Română acolo unde există, din anul 2016, o placă omagială dezvelită cu ocazia aniversării a 150 de ani de la debutul Marelui Poet în revista Familia, a lui Iosif Vulcan. Capela se află în clădirea Fundaţiei Gojdu, unul din locurile unde simbolurile româneşti încă mai sunt „la ele acasă”. În contrast cu ceea ce se întâmpla la sediul unor instituţii româneşti de la Budapesta, gestul nostru de a ne fotografia cu tricolorul românesc nu a stârnit comentarii sau proteste"