Eleva-fenomen care desfiinţează sistemul de învăţământ pe Facebook: „Am primit încurajări, dar nu pot să nu observ tristeţea de pe chipul tatălui meu“
0
Anna Andronache, eleva în clasa a VII la Şcoala Coresi din Târgovişte, un adevărat fenomen de luptă împotriva sistemului educaţional îmbătrânit din România, acuză pe Facebook faptul că cei din conducerea şcolii încearcă să-i închidă gura.
"Da, o să scriu în continuare şi ăsta e doar începutul. Postările mele i-au făcut pe mulţi să cadă în «idealismul ieftin» al tatei. Când va veţi lovi de abuzuri şi veţi vedea că sunteţi singuri împotriva tuturor s-ar putea să alegeţi repede calea mai uşoară, justificând imediat că este «pentru binele copilului»", scrie Anna Andronache pe contul personal de Facebook.
Consultare la nivelul şcolii
În urma celor postate de Anna, conducerea şcolii a decis să lanseze o consultare la nivelul întregii unităţi de învăţământ, care va dura toată această săptămână. Consultarea are ca scop determinarea nivelului de relaţionare dintre elevi şi profesori.
Potrivit conducerii şcolii, profesoara de matematică incriminată de Anna Andornache pe contul ei de Facebook ca având un "comportament dominant şi cât se poate de ipocrit" a fost nevoită să facă faţa la numai puţin de cinci cercetări disciplinare în ultmiii ani, efectuate de către Ministerul Educaţiei, ISJ şi Şcoala Coresi, în urma cărora cadrul didactic a primit diferite sancţiuni.
Consultarea ar putea să se desfăşoare în două direcţii: afişe pe holuri, în care fiecare elev poate scrie ce schimbare vrea, ori urne mobile, cu răspunsuri concrete la diferite probleme.
Ultimele postărie ale elevei de 14 ani. Despre abuzurile profesorilor
Ai mei mi-au cerut să gândesc şi să-mi expun punctul de vedere de mică. M-au tratat că pe un egal mai mic al lor şi au ţinut mereu cont de părerea mea. De când am început şcoală m-au pus să aleg între a fi ca şi ceilalţi şi a lupta cu nedreptăţile şi abuzurile pe care m-au învăţat să le văd. Mi-au explicat avantajele şi dezavantajele ambelor variante şi mi-au spus că mă vor susţine indiferent de alegere. Eu am ales varianta dificilă, de a nu tolera abuzurile şi a nu mă lasă intimidată.
Mi-au explicat ce rol are profesorul, mi-au pus în mâna Legea Învăţământului să o citesc, m-au învăţat să recunosc abuzurile şi mi-au explicat ce e şcoala de fapt. Am scris împreună cu ei reclamaţiile împotriva abuzurilor de care m-am lovit şi tot împreună am citit răspunsurile primite. Astfel mi-am dezvoltat o gândire de adult şi m-am maturizat forţată de împrejurări. Acum mă revolt împotriva unei mentalităţi de care mă lovesc.
Am primit încurajări şi cuvinte frumoase, dar nu pot să nu observ tristeţea de pe chipul tatălui meu cauzată de neputinţa de a mă proteja chiar dacă a făcut tot ce i-a stat în putere. De fiecare dată când îi povesteam ce se întâmplă la şcoală, pe lângă analiză amănunţită a faptelor, îmi spunea că nu ar fi trebuit să trec prin asta. Acum îmi spune că nu ar fi trebuit să mă lupt eu cu ei. A reuşit să mă facă să nu cedez şi să nu las întâmplările astea să mă marcheze. Când eram mică m-a încurajat o dată punându-mă să mă uit la "Oblio".
La fel ca şi ai mei, eu cred că vinovaţi nu sunt profesorii cu comportament abuziv, ci multele generaţii de părinţi care i-au tolerat, încurajat şi susţinut. Într-a V-a, un coleg a fost bătut de profesorul de serviciu pentru că mânca pe hol în pauză în loc să se pregătească pentru ora următoare. El nu a spus acasă, dar tata a spus la şedinţă. Răspunsul a fost că "O fi făcut el ceva".
La aceeaşi şedinţa, bunica altui coleg a spus că "O palmă nu strică niciunui elev, îl mai trezeşte puţin, că şi noi am primit şi nu ne-a stricat". Spuneţi că elevii ar trebui să ia exemplu şi să deschidă gură iar părinţii să ia atitudine şi să-i susţină. Majoritatea elevilor nu văd abuzurile că fiind ceva rău. Poate aţi citit răspunsul fetei din Consiliul Elevilor care a scris că "există abuzuri în şcoală dar abuzurile nu sunt ilegalităţi". Aşa au fost educaţi, sunt viitoarea generaţie de părinţi care vor susţine abuzurile profesorilor şi vor abuza şi ei de funcţiile pe care le vor avea ca adulţi pentru că li se induc ideile astea de mici. Şi sunt majoritari. Sunt şi elevi ca mine dar foarte puţini şi conştienţi că sunt în minoritate totală.
Cât despre părinţi, majoritatea îl ocolesc pe tata la poarta şcolii că să nu fie văzuţi cu "Andronache care reclamă profesorii". Se spune că sunt mică dar cu mintea mea de 14 ani va spun cu că nu se va schimba nimic în viitorul apropiat. Dorinţa de schimbare trebuie să fie un fenomen de amploare, nu o excepţie. Postările mele i-au făcut pe mulţi să cadă în "idealismul ieftin "al tatei.
Când vă veţi lovi de abuzuri şi veţi vedea că sunteţi singuri împotriva tuturor s-ar putea să alegeţi repede calea mai uşoară, justificând imediat că este "pentru binele copilului". Împotriva elevului care "nu gândeşte bine" sunt organizaţi colegii lui, pentru a da exemplu celorlalţi care ar vrea să facă la fel şi pentru a-l reduce la tăcere. Elevii sunt învăţaţi să nu pună niciodată la îndoială cererile şi intenţiile profesorilor.
Aşa cum am promis, o să mai scriu.
Doamna director, n-ar fi mai bine să scrieţi dumneavoastră în locul meu?
La întâlnirea de trei ore de ieri de la şcoală la care parţial am participat şi eu, doamna director împreună cu alţi profesori din consiliul şcolii l-au pus pe tată la colţ şi i-au reproşat situaţia în care eu am pus şcoala. Mie mi s-a reproşat că nu gândesc bine şi că postările mele (nu abuzurile şi ilegalităţile din şcoală) distrug imaginea şcolii la care au contribuit generaţii întregi de profesori. Tată a trebuit din nou să justifice educaţia pe care mi-a dat-o.
Una din supărările prezentate era că se vor bucura şcolile rivale de necazul care s-a abătut asupra şcolii Coresi din cauza mea. I s-a spus tatei că abia au reuşit să împiedice un miting al elevilor împotriva postării mele legate de Târgul de Crăciun dar foarte mulţi copii au venit să mă cunoască şi să mă felicite. Ca de obicei, mi s-a spus că tot ceea ce scriu "e doar varianta mea", că tot ceea ce scriu "nu e chiar aşa" şi că ar trebui să văd şi partea bună a lucrurilor. Când am scris şi partea bună, despre domnul profesor de biologie, mi s-a reproşat că asta-i pune într-o lumina proastă pe toţi ceilalţi profesori din şcoală.
Să văd deci partea bună atunci când doamna profesoară îmi spune "fetiţa lui mă-ta" pentru că am zis că nu poate da testare dintr-o lecţie nepredată, să văd partea bună când un coleg e batjocorit şi pleacă plângând acasă, să văd partea bună când doamna de matematică spune elevilor la oră că din cauza mea nu ştiu ei matematică.
Din întâlnirea de ieri ce concluzii avem?
1) Să nu mai scriu pe Facebook pentru că se poate amenaja o gazetă de perete în şcoală unde să-mi scriu nemulţumirile.
2) Pentru orice probleme şi sugestii mă pot adresa consiliului elevilor din şcoală (consiliu fără nicio putere şi în subordinea şcolii).
3) Mesajul transmis de postările mele nu e potrivit.
Doamna director, n-ar fi mai bine să scrieţi dumneavoastră în locul meu? Aşa ar fi toată lumea mulţumită. S-a mai spus ieri să nu uităm că mai am şcoală de făcut până termin gimnaziul plus liceul. Asta a fost spusă că o constatare, că să nu uităm, desigur.
Azi aţi venit în clasa şi aţi întrebat elevii dacă au ştiut că dau atunci olimpiada de engleză. Doi copii au spus că au ştiut şi doi plus eu că nu. Nu v-aţi lăsat până când, prin întrebări indirecte şi sugerarea răspunsului, nu aţi obţinut de la ei un răspuns neutru adică nici că au ştiut şi nici că nu.
Dragă Şcoală, m-ai stresat! De ce? Tu trebuie să dai exemple demne de urmat. Şi dai! Dar eu pe care să-l aleg? Pe cel dat de doamna de matematică sau pe cel dat de domnul de biologie? Că nu mi-ai spus. Nu mai am încredere în tine, Şcoală, pentru că m-ai minţit de atâtea ori şi nu mi-ai fost o prietenă bună. Nu mai am încredere în dumneavoastră, doamna director şi nici în intenţiile dumneavoastră.
Vă scriu dintr-o ceainărie.
M-am întâlnit azi cu nişte foşti colegi dintr-a VII-a A de la Liceul de Arte Bălaşa Doamna. Mi-au povestit că diriginta lor, profesoară de engleză, le-a spus în legătură cu postările mele că "nu este normal că un elev să scrie despre profesorii lui" şi că "ea nu poate fi de acord cu mine din moment ce e profesor". Mesajul e clar, nu gândesc bine", mai spune Anna.
CITEŞTE ŞI:
Se încarcă comentariile...
