După aur la europene, Maria Cioclea câştigă bronzul la mondialele de lupte
0
Luptătoarele române au cucerit o medalie de argint şi una de bronz, vineri, la Campionatele Mondiale pentru cadeţi de la Tbilisi (Georgia).
Andreea Beatrice Ana a obţinut argintul la cat. 46 kg, în timp ce târgovişteanca Maria Alexandra Cioclea a luat bronzul la cat. 40 kg.
La cat. 46 kg, Ana a trecut în optimi de vietnameza Thi Hong Can, în sferturi a câştigat în faţa indiencei Anju Anju, în semifinale a învins-o pe Valentina Karamavrova, însă a pierdut finala cu japoneza Suzuna Yoshimura.
În limitele cat. 40 kg, Maria Alexandra Cioclea s-a impus în primul tur în faţa americancei Erin Taylor Mance, în sferturi a dispus de ucraineanca Edita Cemerdovska, a pierdut în semifinala cu Mansi Mansi (India), dar a câştigat meciul pentru bronz susţinut cu Maria Leordă (R. Moldova).
Acestea sunt primele medalii cucerite de România la Mondialele de la Tbilisi. La feminin, Ştefania-Claudia Priceputu a terminat pe locul 9 la cat. 43 kg, Denisa Iuliana Fodor a ocupat poziţia a 17-a la cat. 49 kg, iar Maria Larisa Niţu a ocupat locul 10 la cat. 70 kg.
La greco-romane, Manuel Stoica a încheiat pe 9 la cat. 42 kg, Constantin-Benone Lupu a fost al 16-lea la cat. 50 kg, Vasile Alexandru Dosoftei s-a situat pe 18 la cat. 63 kg, Lorenzo Valentin Botez a terminat pe 15 la cat. 69 kg, iar Ciprian Ilie Trufan s-a clasat pe 10 la cat. 100 kg.
Viaţa de film a Mariei Cioclea
Maria Cioclea (17 ani) a fost salvată de pe maidan şi a ajuns în lumea sportului de performanţă. Era o fire rebelă şi de multe ori se bătea cu băieţii, iar la şcoală era oaia neagră a clasei.
Maria a fost abandonată de părinţi la doar 9 luni din cauza situaţiei materiale precare. A fost crescută de mătuşa sa, însă, inevitabil, viaţa de maidan şi-a pus amprenta asupra ei.
Se bătea cu băieţii, se certa cu profesorii şi juca fotbal. De altfel, la o partidă de fotbal a fost descoperită de cel care i-a schimbat viaţa: profesorul Cornel Cornea, antrenorul său de lupte.
Maria Cioclea s-a născut în comuna dâmboviţeană I.L. Caragiale. Fire energică şi băieţoasă, Maria povesteşte că sportul de performanţă a schimbat-o total. Practică lupte de patru ani, de la vârsta de 13 ani.
„Am început la vârsta perfectă. Dacă începi de mic, te cam plictiseşti, dar pe la 13 ani e foarte bine. Până atunci am mai făcut sport, fotbal, baschet, dar de plăcere. Sportul acesta mi-a schimbat viaţa. M-a disciplinat, m-a făcut un om mai bun şi mai corect. Familia mea m-a abandonat şi poate că asta m-a înrăit de-a lungul timpului, dar acum sunt bine şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta“, spune Maria.
UN VIS ÎMPLINIT
Maria Cioclea a devenit campioană europeană la cadeţi la Stockholm, în Suedia, în limitele categoriei de 40 de kilograme, într-un meci de poveste care a avut loc pe 22 iulie 2016. Ea s-a duelat cu o altă tânără din România, Roxana Ţif. Meciul pentru aur a fost adjudecat de Maria cu scorul de 4-0. A fost prima finală românească la un asemenea nivel.
FAMILIA, O PROBLEMĂ DELICATĂ
Maria n-a simţit dragostea părinţilor. Cei care i-au sărit în ajutor atunci când a fost abandonată, când avea numai 9 luni, au fost mătuşa din partea mamei şi soţul acesteia. S-au bucurat că vor avea un copil în grijă, pentru că n-au putut da naştere unuia.
„Părinţii mei nu pot să mă susţină în acest sport, pentru că provin dintr-o familie foarte săracă. Mama este croitoreasă şi tatăl meu este paznic. Am devenit o femeie puternică datorită mie, datorită efortului pe care îl depun zi de zi. Sunt pe picioarele mele acum. Motto-ul meu este că nu există răsplată fără sacrificii“, afirmă campioana.
Mai are fraţi, dar nu stau împreună. De altfel, nu s-au văzut niciodată.
„Părinţii mei sunt unchii mei. Le-a fost milă de mine. Părinţii mei locuiesc în ţară. Tatăl meu real locuieşte chiar în sat cu mine, dar este foarte amărât, nu are nici după ce să bea apă şi nici mama nu o duce prea bine. Ei sunt despăriţiţi de când m-au abandonat pe mine, deci de 16 ani. Pe fraţii mei nu-i cunosc, dar ştiu că sunt mai mari. Ştiu doar că există, dar nu ne-am văzut niciodată. Cred că fiecare are casă şi familie“.
Nu şi-ar dori să se întregească familia pentru că este bine aşa cum este. „Am fost crescută bine de unchii mei, cu frică de Dumnezeu, şi nu pot să le reproşez nimic.“
Se încarcă comentariile...
