Dumitru Barbu, arhitectul colecţionar de timbre

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Târgovişteanul are acasă toate timbrele apărute din 1976 încoace, colecţii care valorează zeci de mii de euro.

Este mândru de amintirile sale. Întâmplări care i-au canalizat viaţa, i-au aranjat-o pe un făgaş al împlinirii. Poveşti, fapte care rămân pentru totdeauna acolo, în albumele sufletului. Dumitru Barbu ne-a spus că s-a obişnuit cu munca de copil. „La 13 ani, făceam cornete de îngheţată, iar sâmbăta şi duminica mă duceam în târguri şi oboare şi vindeam gogoşi. Câştigam foarte bine. La 15-16 ani, deja lucram pe litoral”, îşi aminteşte Dumitru Barbu. La fel s-a întâmplat şi în anii studenţiei, când a lucrat la o terasă din Costineşti ca ajutor de barman. „Am cunoscut lumea artistică a vremii. Anda Călugăreanu, Dan Tufaru, spre exemplu, veneau des la terasa unde eu eram ajutor de barman. I-am cunoscut de asemenea pe toţi folk-iştii”, spune Dumitru Barbu. Se mândreşte cu faptul că, pe vremea când era student la Arhitectură, a fost iniţiatorul Festivalului de Muzică Pop-Rock, organizat la Sala Palatului. „Pe urmă, am fost vicepreşedintele Clubului Arhitecturii, unde se întâmplau chestiuni interesante. Se abordau în discuţii teme normale pentru democraţie şi anormale pentru vremea aceea. Marele ziarist Adrian Rizea ne spunea multe lucruri despre viaţa lumii. Sigur eram urmăriţi, dar cred că Securitatea ne ţinea ca sub o cupolă, fără să ne facă nimic. Ne supraveghea doar. Aici am cunoscut lumea artistică de teatru şi film. În fiecare seară, după spectacolele de la Naţional, veneau Amza Pellea, Ion Caramitru, Olga Tudorache. Serile, la două-trei noaptea, se încheiau cu cântecele lui Gil Dobrică sau Dan Spătaru”, mărturiseşte Dumitru Barbu.

A făcut comerţ clandestin cu ţigări şi săpunuri
Ca mulţi alţi studenţi din acele vremuri, Dumitru Barbu s-a ocupat cu comerţul clandestin, cu ţigări, săpunuri, spray-uri. „Le luam de la colegii mei negri, arabi, hispanici şi le vindeam la Târgovişte, la Bucureşti. Interesant este că, atunci când eu şi unul dintre colegi, care este acum campionul de surfing al Serbiei, am fost prinşi de poliţişti cu două baxuri de kent, rectorul Cezar Lăzărescu le-a zis să ne dea drumul fiindcă ştim să ne câştigăm existenţa”, povesteşte Dumitru Barbu. După absolvirea Institutului de Arhitectură, s-a întors la Târgovişte, oraşul pe care îl iubeşte cel mai mult. Se mândreşte cu faptul că o serie de obiective importante din municipiu au fost construite după proiectele sale: clădirea în care funcţionează acum Serviciul Permise Auto, sediile Banc Post şi Banca Transilvania, etc. Chiar şi proiectele care vizează punerea în valoare a Centrului Vechi şi a Curţii Domneşti poartă amprenta lui Dumitru Barbu.

Are colecţii de timbre care valorează extrem de mult
Arhitectul este unul dintre renumiţii colecţionari de timbre şi numismatice din judeţ. Această pasiune o are încă din anii studenţiei. Putem spune că are o colecţie unică. „Din 1976 fac bloc de patru, ceea ce nu poate să facă oricine pentru că este foarte dificil şi foarte costisitor. Pe mine timbrele mă costă anual 4-5 mii de euro. Este foarte greu, mai ales în perioada asta, să mă ţin de colecţie. Am tot ce a apărut din 1976 până acum, inclusiv Nadia Comăneci. Am tot ce ţine de Epoca Ceauşescu. Este o colecţie care valorează în străinătate, dar şi după cataloagele româneşti, extrem de mult”, spune Dumitru Barbu.

Întrebări şi răspunsuri:
Timbrele constituie marea dumneavoastră pasiune?
Aşa cum v-am spus, deţin şi o frumoasă colecţie de numismatică. Am acasă toate bancnotele româneşti de la 1900 încoace. De asemenea, am monede de peste tot din lume. Cred că îmi lipsesc doar din vreo 10 ţări. Colecţionez şi pictură.

Există o legătură între profesiunea de arhitect şi acest gen de pasiuni?
Da. În general, arhitecţii au afinităţi spre artă, spre lucruri create cu migală, spre valoare. Şi încă ceva. Mama mea a fost custodele întregului patrimoniu al Muzeului Judeţean. Deci, am trăit în preajma istoriei, a artei. 

Ce îi place:
„Îmi place să trăiesc la Târgovişte fiindcă oamenii de aici sunt extraordinari. Îmi place să merg la pescuit. Este o activitate care mă linişteşte”, spune Dumitru Barbu.

Ce nu îi place:
„Nu îmi place cum arată oraşul Târgovişte din punct de vedere arhitectural  şi urbanistic. Un oraş se dezvoltă armonios în primul rând datorită celui care conduce fenomenul. La noi, arhitectul şef este un om foarte dificil, scrupulos cu documentaţiile şi foarte slab în teritoriu. Aşa se face că oraşul este construit prost din punct de vedere urbanistic”, mărturiseşte arhitectul.

Profil:
Nume: Dumitru Barbu
Născut: 28.04.1953, la Târgovişte
Studii: Institutul Naţional de Arhitectură „Ion Mincu” Bucureşti şi cursuri post-universitare de zi timp de 2 ani la aceeaşi instituţie
Familie: Căsătorit cu Maria, are doi copii: Matei şi Ioana-Maria

Târgovişte



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite