Dragoş Ionescu, alpinistul cercetaş
0
A urcat pe cel mai înalt vârf din Elveţia, Dufourspitze de 4634 metri şi a încercat de două ori să escaladeze Vârful Matterhorn, unul dintre cele mai frumoase vârfuri montane din lume. Este lider cercetaş şi instructor de fitness.
„Bubu”, aşa cum îi spun prietenii, a descoperit zona montană încă din copilărie atunci când alături de tatăl său mergea în taberele din nordul judeţului, pe valea Ialomiţei. „Când eram mic, tatăl meu mă lua în tabere cu el. Mai târziu a avut curajul să mă lase şi singur. Treptat, în timpul liceului, am început să ies la ture alpine, mergeam cu prieteni în general mai mari, pentru că cei de vârsta mea nu mergeau atunci. Aveam un coleg de clasă, George Stăncescu mai experimentat şi membru Salvamont în acelaşi timp, aveam cu cine să-mi împărtăşesc pasiunea, discutam despre trasee, ne făceam planuri”, îşi aminteşte Dragoş.
A început să îşi caute prieteni care împărtăşeau aceeaşi pasiune. „Un grup de prieteni au format un club montan „High-trek”, primul club la care am activat ca membru. Mergând cu ei mi-am făcut prieteni şi din alte cluburi, am cunoscut nişte băieţi de la Salvamont Braşov şi Săcele cu care am început să fac lucruri mai dificile şi să ne gândim la expediţii mai ample”, povesteşte Dragoş.
Dintre toate masivele montane în care a fost, cel mai aproape de suflet i-au rămas Bucegii. „Am fost în Făgăraş, în Piatra Craiului, Iezer, în multe masive dar munţii în care mă simt ca acasă sunt Bucegii, sunt munţi în care poţi face orice, de la drumeţie până la ascensiuni de iarnă sau chiar escaladă”, spune alpinistul.
A încercat de două ori Vârful Matterhorn
După o serie de trasee mai dificile de iarnă, Bubu şi câţiva prieteni s-au gândit să meargă într-o expediţie în străinătate. „În 2007 am organizat prima ieşire, alături de trei prieteni, Codin, Adrian şi Screech, am plecat în Zermatt, vroiam să urcăm pe Matterhorn. Am plecat în iulie, aveam la dispoziţie numai cinci zile, erau călduri foarte mari, blocaje pe autostradă din cauza căldurii iar nouă ne-a fiert motorul”, îşi aminteşte Dragoş.
„Când am ajuns vremea era foarte frumoasă, prima zi am urcat până la 3600 de metri, am stat lângă refugiul Hörnli după care am făcut câteva rute în jurul vârfului pentru aclimatizare. A treia zi, la 3.00 dimineaţa ne-am trezit, lumea deja începea să urce pe vârf, noi am plecat pe la 4,30, ţin minte că erau foarte multe grupuri cu ghizi, cădeau bolovani de sus, iar pe la jumătatea traseului din cauza unui accident mortal, toate grupurile au fost evacuate de pe versant. Noi am rămas şi am campat la Solvay la peste 4000 de metri. A doua zi de dimineaţă ne-am trezit, era o zăpada de 30 de cm şi am decis să coborâm”, povesteşte alpinistul.
A revenit la un an de zile, de data aceasta alocând un timp mai mare ascensiunii pe Matterhorn. „Am urcat până la 4000 de metri la Solvay unde am stat din cauza ploii două zile, pe urmă a început să ningă şi am amânat ascensiunea pe vârf pentru ultimele zile din concediu. Am urcat însă pe Kleine Matterhorn, de 4200 de metri, un munte foarte frumos, am întâlnit două românce pe vârf, pe urmă am urcat Dufourspitze de 4634 de metri, cel mai înalt vârf din Elveţia”, spune Bubu. Nu au reuşit să urce vârful pentru care plecase în expediţie din cauza zăpezii căzute în acele zile. „Nici ghizii nu au mai urcat o bună perioadă de timp”, completează alpinistul.
Mont Blanc-ul, în 2010
Pentru vara lui 2010 şi-a propus escaladarea vârfului Mont Blanc, de 4810 metri alături de câţiva prieteni. „Vrem să facem ruta clasica, avem şi trei fete în echipă, cam toţi ar fi la prima ieşire în Alpi şi de aceea am ales ruta mai uşoară”, spune Bubu.
În 2009 a devenit „lider-cercetaş”
Pe lângă activitatea montană, Dragoş este implicat şi în activităţi de voluntariat. În 2009 a devenit „lider” în cadrul unei organizaţii de cercetaşi. „Centrul se numeşte Naparis Pucioasa şi este coordonat de Cătălina Posta. Se iau copii din şcoală, sunt propuse anumite activităţi la care copiii vor să participe. Dintre aceştia, cei care vor să rămână, pentru este activitate de tip voluntariat, continuă acitivitatea pentru a deveni cercetaşi. Pentru asta trebuie să participe la câteva CAMP-uri, tabere de educaţie non-formală, în care se doreşte formarea unui spirit civic”, spune Bubu.
„Este o activitate interesantă, îi scoţi pe copii dintr-o comunitate dificilă, îi rupi de viziunea pe care o au faţă de societate. Copiii din oraşele mici nu au vise, nu se gândesc ce vor face mai departe, cu noi merg în tabere, cunosc alţi tineri din oraşe mari sau chiar din străinătate, comunică între ei, lucrează împreună, toate acestea duc la o dezvoltare a copilului”, adaugă entuziast Dragoş.
Ce-i place:
„Muntele îmi place foarte mult, drumeţiile montane, alpinismul. Iarna este anotimpul meu preferat. Îmi place să ascult muzică folk”
Ce nu-i place:
„Oamenii care cară pungi şi peturi pe munte şi care le lasă acolo, mai bine nu ar mai urca acolo decât să le lase pe munte”
Întrebări şi răspunsuri:
Ce te-a impresionat în Alpi?
„Ţin minte că pe vârful Dufourspitze, de 4634 de metri, cât vedeai cu ochii erau numai munţi şi gheţari, vârfuri de peste 3-4000 de metri, stăteam cu un picior în Italia şi cu altul în Elveţia. Acolo nu sunt turişti care ajung în munte din întâmplare, au o atitudine exemplară, dacă ar putea să îşi şteargă urmele de pe gheaţă ar face şi asta. Este incredibil cum sortează gunoaiele încă de pe versant, ei aduc lemne pentru sobe cu elicopterul, iau gunoiul cu elicopterul, totul este sortat, în taberele de bază unde sunt foarte multe corturi, nu găsesti nicio hârtie, este foarte foarte curat.”
Îţi este frică în timpul ascensiunilor?
„Cine spune că nu îi este frică pe munte e un pic mincinos, e normal să simţi puţină teamă, altfel ar însemna că eşti puţin inconştient. Nu mi-a fost frică de animale pe munte nu cred că animalele sunt problema, oamenii care se transformă în animale sunt mai periculoşi. Cel mai tare m-am speriat însă în Alpi, în timpul ascensiunii pe Matterhorn când au venit să ridice cu elicopterul trupul neînsufleţit al unui băiat care a căzut 600 de metri, am văzut toată operaţiunea şi atunci m-am speriat, căzuse undeva mai sus faţă de locul unde eram noi.”
PROFIL:
Născut: 14.12.1981, Târgovişte
Studii: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea Valahia
Profesie: instructor de fitness
Familie: o soră, Ana
Se încarcă comentariile...
