Zahărul dă sau nu dependenţă? Ce spun medicii despre consumul de zahăr în exces
0
Zahărul acţionează exact ca stupefiantele: el declanşează în creier eliberarea unor substanţe cunoscute ca şi opioide care creează o senzaţie de plăcere. Zonele din creier care se activează atunci când cine îşi doreşte ceva dulce sunte aceleaşi cu cele ce se activează în cazul dependenţilor, când aceştia au nevoie de drog.
Cuvântul zahăr provine din limba arabă sukkar, care înseamnă "plăcere". Zahărul natural se găseşte în multe surse: miere, alune, castane, fistic, mere, smochine, struguri, măsline, mei, orz, ceapă, usturoi, ginseng şi multe altele, dar sub formă de zaharoză rafinată a apărut în alimentaţia umană doar de câteva secole.
Prima întâlnire a europenilor cu zahărul a fost cu ocazia tentativei de cucerire a Indiei de către Alexandru cel Mare (325 î.Hr) al cărui general Nearchus a descris-o ca un fel de miere care creşte în trestie sau stuf. Grecii au importat-o numind-o printre altele „sarea indiană” sau „mierea fără de albine” în cantităţi mici, dar la nişte preţuri exorbitante, fiind folosită ca medicament, ulterior perşii folosind-o chiar în epidemii.
În timpul revoluţiei agricole musulmane (secolul VIII), arabii au adoptat tehnicile de producţie şi de rafinare a zahărului din trestie. Ei au înfiinţat primele plantaţii, mori, fabrici şi rafinării de zahăr. Mai târziu cruciaţii au adus şi ei zahărul numindu-l „noul condiment”. Fiind un produs de lux foarte căutat, ajunsese să coste în Londra în 1300 d.Hr 2 şilingi/livra echivalentul a 100 $/kg în zilele noastre.
”Zahărul consumat sub forma băuturilor dulci şi a altor nenumărate forme de dulciuri se absoarbe foarte repede, inundând organismul cu cantităţi foarte mari de glucoză sau de fructoză, declanşând o secreţie exagerată de insulină, care va duce la hipoglicemie cu manifestările cunoscute. În schimb, zahărul din fructe, fiind legat de fibre, în special de pectină, se absoarbe mai încet, fără să ducă la o creştere marcată a glicemiei, cu toate urmările ei”, a declarat doctorul Claudiu Cobuz, medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabilice.
Acesta a mai arătat că, pentru a consuma în jurul a 100 de grame de zahăr sub formă naturală, trebuie să mâncăm un kilogram de mere, în timp ce un pahar de băutură dulce conţine aproape 10 linguriţe de zahăr, respectiv 50 de grame de zahăr sub formă naturală.
Absorbţia zaharurilor simple, crescând brusc glicemia, declanşează secreţia masivă de insulină. Glucoza va fi depozitată, sub formă de glicogen, în ficat şi în celulele musculare, dar această posibilitate e limitată – rezervele de glicogen nu pot depăşi 1,5 kilograme, aşa că restul este transformat în grăsimi şi înmagazinat ulterior. Organismul însă necesită un aport constant de glucoză, deoarece aceasta constituie nu numai o sursă de energie, ci e importantă şi pentru menţinerea funcţiei creierului şi a nervilor.
Consumul de zahăr pune organismul în situaţia de a folosi propriile rezerve de vitamina B, cu riscul de a le epuiza. Zahărul are o acţiune acidifiantă, deoarece din metabolismul lui iau naştere produşi acizi, pentru a căror neutralizare organismul scoate calciul din oase şi din dinţi. Prin urmare, zahărul favorizează osteoporoza şi slăbirea danturii. Zahărul fermentat de microbii din cavitatea bucală dă naştere la acizi care atacă smalţul dinţilor sănătoşi, ducând la apariţia cariilor. Consumul crescut de zahăr tulbură utilizarea proteinelor, crescând colesterolemia şi trigliceridele, adică grăsimile în sânge. Ulceroşii ştiu că zahărul creşte aciditatea gastrică. Adesea, acneea se accentuează după consumul de zahăr.
”În final se poate vorbi despre o dependenţă de zahar la fel de gravă ca şi cea de tutun, de alcool sau droguri. La urma urmei, cât de periculos poate fi un pahar de suc sau o ciocolată? Ar trebui însă să avem toate motivele de îngrijorare deoarece zahărul acţionează exact ca şi stupefiantele. El declanşează în creier eliberarea unor substanţe cunoscute ca şi opioide care creează o senzaţie de plăcere. Zonele din creier care se activează atunci când ne dorim ceva dulce sunt aceleaşi cu cele care se activează în cazul dependenţilor când aceştia au nevoie de drog”, a concluzionat doctorul Claudiu Cobuz.
Alte ştiri pe această temă:
Află câte nuci trebuie să mănânci zilnic pentru a scăpa de colesterol
Se încarcă comentariile...
