VIDEO Prima zi de şcoală la marginea civilizaţiei: sărăcie, profesori lipsiţi total de entuziasm şi elevi fără flori

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Şcolarii şi preşcolarii din cătunul Ţâmpoceni, judeţul Suceava, s-au întors la ore într-o şcoală care, din exterior, seamănă cu un grajd văruit. Pe copii nu i-au aşteptat nici tablele inteligente, nici calculatoarele de ultimă generaţie şi nici imprimantele. Au primit bomboane de la şefa Inspectoratului Şcolar şi promisiuni de la conducerea Primăriei Păltinoasa că s-au demarat procedurile pentru construirea unei noi şcoli în sat.

Am pornit spre Ţâmpoceni luni dimineaţă, 9 septembrie, în jurul orei 8.00, când pe străzile Sucevei se zăreau deja elevii îmbrăcaţi în haine frumoase, cu ghiozdanele noi în spate şi ţinând în mână buchete sau chiar coşuleţe cu flori colorate  în care firele de lavandă erau ca tuşa finală pe care o aplică pictorul ca să întregească tabloul.

Unii nici nu-şi cărau singuri ghiozdanele pentru că părinţii nu erau pregătiţi să-i lase să dea piept cu greutăţile chiar în prima zi de şcoală. Alţii nici nu păşeau pe străzi. Erau duşi cu maşinile, unele mai de fiţe, altele mai modeste, până la intrarea în şcoală.

Am părăsit oraşul cu gândul că la Ţâmpoceni, unde trebuia să ajungem, prima zi de şcoală va arăta altfel. Ne uitam pe geam şi zăream în satele din comunele limitrofe un peisaj aproape identic cu cel din Suceava. Părinţi grijulii, copii entuziasmaţi, dar şi emoţionaţi.

La 30 de km de Suceava, la sensul giratoriu de la ieşire din Păltinoasa spre Gura Humorului am făcut stânga spre satul Capu Codrului. Am oprit maşina ca să cerem informaţii de la localnici pentru că nu dădusem cu ochii peste vreun indicator care să ne arate drumul spre cătun.

- Unde este cătunul Ţâmpoceni? Am întrebat-o pe tânără de vreo 15 ani, care avea căştile în urechi şi se juca pe telefon. Nu părea să fie bucuroasă că am întrerupt-o de la ale ei, dar a fost politicoasă şi ne-a dat un răspuns: „Trebuie să o luaţi la stânga”. Numai că în timp ce vorbea a arătat spre dreapta.

Nedumeriţi, am întrebat şi alte persoane.

- Ţâmpoceni? Ce-i asta? Este vreo biserică? Aaaa, este pe deal, la ţigani. Ei nu o să vă spună că-s ţigani, nu recunosc, dar dacă întrebaţi oamenii o să vedeţi că mergeţi la ţigani. 

- E la noi, pe deal, la ţigani. Unde-n altă parte să fie?

Drumul spre cătun era acoperit cu bolovani. Înaintam greu, iar maşina abia încăpea pe uliţa sugrumată de maluri de pământ. De o parte şi de alta a drumului se vedeau case când mai mari şi mai făloase, când mai mici şi mai amărâte. Lipseau zumzetul şi foiala din prima zi de şcoală pe care le-am întâlnit pe drum. 

Am zărit şcoala de la distanţă, o clădire modestă cu două încăperi şi o toaletă. Era împrejmuită cu un gard din plasă metalică. Zidurile exterioare au fost văruite, dar, aşa cum ne-au spus şi localnicii, nu s-a făcut treabă gospodărească. Varul a fost întins în grabă şi cu nepricepere pe zidurile denivelate. La fel şi vopseaua.

În şcoală nu erau copii pentru că clopoţelul suna la ora 10.00 şi am ajuns mai devreme. În curtea şcolii erau doi meşteri copleşiţi de camerele de filmat întreptate spre ei. Au uitat un topor în curte. L-au luat repede şi s-au îndreptat spre cele două săli de clasă. Au făcut pe-a ghizii pentru musafiri. Au spus că au reparat şcoala, că au asigurat apa într-una dintre sălile de clasă, că au rezolvat problema cu wc-ul din interior, aşa, cum s-a putut.

Vas de toaletă peste gaura din pământ

De fapt, peste gaura din pământ au pus un vas de toaletă nou-nouţ pe care l-au prins în nişte şuruburi. Au mimat civilizaţia din secolul nostru pentru că la wc nu este apă şi nu se ştie cum se va face igienizarea.

S-a pus parchet nou în clase.

Imagine indisponibilă

Vasul de toaletă pus peste gaura din pământ. FOTO: Oana Şlemco

Nici urmă de proiector, calculator, laptop sau internet. Doar becurile şi prizele dovedeau că nu am intrat într-o şcoală din Evul Mediu. Lumina naturală abia pătrundea prin ferestrele mărunţite de gratiile din lemn.

„Să ţină, domnişoară, să păstreze, că noi le facem în fiecare an”, ne-a spus unul dintre muncitori.

Fără entuziasm, fără bucurie

Ieşind din şcoală, am observat o tânără îmbrăcată frumos faţă de părinţii care începuseră să se adune pe lângă şcoală. Slăbuţă şi plăpândă, abia urca dealul. Ştia ce o aşteptă şi, probabil, nu găsea în ea forţa să mimeze entuziasmul. Era „doamna de la grădiniţă”.

La câteva minute, în urma ei, şi-a făcut aparţia o altă doamnă dichisită. Căra după ea un pachet de manuale şcolare. Când a ajuns în vârful dealului, era obosită şi abia respira. „Sunt foarte grele, nu mai pot să respir”, ne-a spus cu blândeţe învăţătoarea. Nu a sărit nimeni să o ajute. S-a descurcat singură.

Imagine indisponibilă

Învăţătoarea cărând manualele copiilor. FOTO: Oana Şlemco

Le-a zâmbit şi părinţilor şi copiilor. A intrat în sala de clasă şi a început să scoată din pungi câteva decoraţiuni de hârtie ca să îmbrace pereţii goi.

Elevii au început să intre în clasă. Doar vreo doi i-au adus flori doamnei.

„Îi aduc flori doamnei pentru că o iubesc, nu aşa cum credeţi, o iubesc ca pe profesorul care mă învaţă toate materiile. Îi aduc flori de fiecare dată, pentru că aşa este frumos. Dacă nu i-aş aduce ar fi urât”, ne-a spus Alexandru Slatoi, elev în clasa a IV-a. 

Bunica lui l-a adus în prima zi şcoală pentru că părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate „ca să facă bani”. Mândră foc, bătrâna de 71 de ani nu mai dovedea să povestească despre cât de buni sunt nepoţii ei. Are trei. Pe toţi i-a crescut de mici. „Părinţii sunt în Italia, la muncă. Nu i-am cumpărat rechizite. Aştept să primesc hârtia scrisă de la şcoală. Le cumpărăm”, ne-a spus femeia.Alexandru este oarecum privilegiat. Bunica sa nu aşteaptă ajutorul social ca să-i cumpere cărţile şi caietele.

Imagine indisponibilă

Alexandru şi bunica lui în prima zi de şcoală. FOTO: Oana Şlemco

Cei mai mulţi dintre cei 60 de copii de la Ţâmpoceni provin din familii cu posibilităţi reduse. Localnicii care au bani îşi duc copiii la şcoala din centrul comunei. Elevii care rămân la Ţâmpoceni învaţă în regim simultan. Într-o încăpere sunt cei de grădiniţă, iar în cealaltă, cei de şcoală primară.

 Aproape de ora 10.00, la şcoală şi-au făcut apariţia directorul unităţii de învăţământ de la Păltinoasa, viceprimarul comunei  şi inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Suceava. Copiii nu au mai primit atâta atenţie din partea autorităţilor în prima zi de şcoală şi erau emoţionaţi. Au luat câte o floare din buchetul lui Alexandru pentru musafirii de la Suceava.

Sunteţi aici ca nişte apostoli”

Şefa profesorilor, Gabriela Mihai, ştia drumul spre băncile elevilor. A mai fost de vreo patru ori vara aceasta. Şi ea, dar şi subprefectul Silvia Boliacu au tras de conducerea primăriei ca să igienizeze şcoala, care era focar de infecţii. La început s-au izbit de un zid pentru că primăria ar fi câştigat finanţare de la Guvern ca să construiască o şcoală nouă, cu patru săli de clasă şi nu mai voia să facă investiţii în vechea clădire.  Însă până şi vicele a recunoscut că va mai trece mult timp până la tăierea panglicii inaugurale.

Imagine indisponibilă

Gabriela Mihai (sacou galben) în sala de clasă. FOTO: Oana Şlemco 

Gabriela Mihai le-a adus copiilor câteva dulciuri. A vizitat şcoala şi le-a cerut învăţătoarelor să nu mai închidă veceul din cămară cu lacătul aşa cum s-a procedat în alţi ani. Le-a dat şi învăţătoarelor materiale didactice care au aparţinut unor profesori de la oraş, după care le-a ţinut un discurs motivaţional.

„Rolul dumneavoastră este mult mai mare decât a unui profesor din oraş. Sunteţi aici ca nişte apostoli, trebuie să începem cu educaţia pentru civilizaţie. Cu folosire toaletelor, cu spălatul mâinilor, cu vorbitul civilizat. Este dincolo de tabla înmulţirii şi alfabetizare”, a arătat Gabriela Mihai. Ea a promis că se va întoarce la Ţâmpoceni pentru a asista la cursuri. A cerut conducerii primăriei să se implice mai mult, după care s-a urcat în maşină şi a plecat.

În urmă au rămas elevii, într-o clădire care seamănă cu un grajd cosmetizat şi două cadre didactice care vor trebui să se impună în faţa unei comunităţi care are mare nevoie de ajutor.

Înainte de a pleca i-am auzit pe localnici povestind cum anul trecut au fost furate steagurile României şi Uniunii Europene de pe acoperişul şcolii. Viceprimarul s-a apropiat de ei şi le-a arătat că a montat camere video şi că speră să nu mai aibă parte de evenimente similare.

Suceava



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite