„Ursul carpatin“, mesaj pentru ucigaşul eliberat cu recurs compensatoriu: „Sunt şocat, nu surprins“. Cei doi au fost colegi la puşcărie

„Ursul carpatin“, mesaj pentru ucigaşul eliberat cu recurs compensatoriu: „Sunt şocat, nu surprins“. Cei doi au fost colegi la puşcărie

Ghiţă „Ursul carpatin“ Ignat

Fostul luptător MMA Gheorghe Ignat, supranumit şi „Ursul carpatin“, a postat pe blogul său un mesaj adresat lui Marius Rusu, un recidivist din Alba. Acesta din urmă, eliberat cu ajutorul legii recursului compensatoriu, a ucis recent un tânăr în Mediaş.

Ştiri pe aceeaşi temă

Luptătorul Gheorghe Ignat, aflat în prezent în libertate, a făcut puşcărie şi spune în postarea de pe blogul său că a fost coleg de secţie în închisoare cu criminalul din Alba, care a ucis în Mediaş, după eliberarea cu recursul compensatoriu.

Reamintim că recividistul din Alba a câştigat 408 zile de libertate cu ajutorul recursului compensatoriu, a fost eliberat condiţionat în mai 2018, şi în ianuarie 2019 a comis o crimă în Mediaş.

Vă prezentăm mai jos întreaga postare a fostului luptător MMA:

„Dragă criminalule,

Încep prin a-ţi transmite că deşi sunt şocat de crima pe care ai comis-o totuşi nu sunt surprins.

De ce nu mă surprinde grozăvia pe care ai săvârşit-o? Pentru că din desele discuţii pe care le-am purtat amândoi pe când eram colegi de secţie în penitenciar, am realizat că atitudinea ta vizavi de o schimbare a modului de gândire era una care nu lăsa loc de multă speranţă.

Îţi scriu deşi nu cred că vei apuca să citeşti aceste rânduri… totuşi îţi scriu cu speranţa că adresându-mă ţie vor citi alţii, alţii care sunt pe cale să sâvârşească aceeaşi faptă mişelească, pe care ai săvârşit-o tu. Alţii care se văd smârdoi, alţii care nu mai pot de muşchi, alţii care cred că a da cu brişca e o mare şmecherie şi învârt cuţitul pe degete ori de câte ori au ocazia, mândrindu-se cu acest lucru. Şi, nu în ultimul rând, scriu pentru acei „alţii”, care în mintea lor bolnavă văd în ceea ce ai făcut tu o faptă „vitejească”.

Hai să-ţi spun ce am văzut eu că ai făcut sâmbătă seară. Ce am văzut de fapt pe acele înregistrări: am văzut un tânăr care a alunecat şi, fiind căzut la pământ, a fost pus în imposibilitatea de a se apăra. Apoi am văzut doi „dulapi de bărbaţi” care s-au apropiat şi au început să-l lovească mişeleşte, apoi te-am văzut pe tine înfingând cuţitul în bietul om căzut la pământ de multe, multe ori… acum te întreb: eşti mândru de fapta ta? Sau mai sunt unii care încă ar mai putea considera ceea ce ai făcut drept „o mare şmecherie”, pentru că ştiu că merg mai departe, să vedem şi alte rezultate.

Ca rezultat al mişeliei voastre, o familie este distrusă, o ţară întreagă oripilată şi gata să protesteze pe bună dreptate împotriva oricărei tentative a guvernului de a rezolva aglomeraţia şi situaţia mizeră din penitenciare. Doar adu în discuţie ceva legat de situaţia din penitenciare şi eşti pus la zid. Ştii de ce? Pentru că societatea consideră acum într-un mod greşit că toţi cei din puşcării sunt exact ca tine.

Ai stat mulţi ani în puşcărie… ştii situaţia de acolo, ştii mizeria în care se trăieşte, ştii cum te mănâncă de viu ploşniţele şi şobolanii, ştii cum e să împarţi o toaletă la 25-30 de oameni, mai ales vara, când sunt 40 de grade cu plus, ştii cât de „gustoasă” e mâncarea şi cum e cu apa caldă o dată pe săptămână, ştii toate acestea şi multe altele şi totuşi nu te-ai gândit de două ori înainte să scoţi cuţitul.

Ţin minte că te-am abordat în câteva rânduri, încercând să discutăm despre subiectul care pe mine mă interesa şi mă interesează şi despre care discutam cu majoritatea celor închişi şi anume o viaţă nouă prin Iisus Hristos.

Prima oară ai râs ironic, a doua oară ai părut deranjat de abordarea mea, iar a treia oară m-ai ignorat, ceea ce m-a făcut să înţeleg că nu era deloc pe placul tău ceea ce încercam să-ţi spun, măcar că ar fi fost spre interesul tău s vezi despre ce e vorba.

Văzându-ţi atunci atitudinea arogantă şi plină de mândrie am intuit că lucrurile nu vor merge bine pentru tine. Pe aceeaşi secţie din acelaşi penitenciar am întâlnit un alt tânăr, coleg al nostru, care crezând că voi fi afectat, a început să înjure pe Dumnezeu şi pe pociţi într-una dintre zile. I-am zis doar că dacă va continua în acest mod, nu pot decât să-i prevăd multă puşcărie pe viitor. S-a mâniat şi zâmbind ironic, mi-a zis: „Mai am 6 luni şi sunt în termen, am terminat cu puşcăria”. Asta se întâmpla acum mai bine de doi ani, iar înainte de sărbători, acum vreo lună de zile, pe când vizitam pe cineva la penitenciar l-am zărit acolo, venise cineva să-l viziteze. Când m-a văzut a lăsat capul în jos, avusesem dreptate, a ajuns din nou în puşcărie. De ce? Răspunsul, din punctul meu de vedere, este simplu şi îl voi înşira mai jos.

Prezentatorii de ştiri, politicienii din opoziţie şi cei de prin studiourile de televiziune ţipă şi urlă către guvern, arătând cu degetul şi spunând că guvernanţii ar fi de vină pentru crima comisă de tine. Ei spun asta pentru că tocmai ai fost eliberat din închisoare după mulţi ani de „reabilitare”.

Însă lucrurile nu stau aşa deloc! Ce văd eu, domnilor care sunteţi împotriva schimbărilor din sistemul penitenciar??? Văd un sistem care a fost creat să reabiliteze persoanele condamnate şi care din păcate este falimentar… Acest bărbat a stat mulţi ani în reabilitare, ar fi trebuit să fi ieşit de acolo un om schimbat, reabilitat… dar cum să faci asta în condiţiile actuale de detenţie?

Cum să reabilitezi o persoană când de cele mai multe ori nu ai unde să o pui să doarmă? Cum să faci o persoană să-şi dorească să se schimbe când o înghesui cu alţi 15, 20, 30 de deţinuţi într-o camera insalubră, cu un singur wc, plină de pleoşniţe, păduchi şi şobolani, unde manelele răsună cât e ziua de lungă, iar fumul de ţigară este atât de dens, încât aşa cum zice o vorbă: în puşcărie „rezemi bicicleta de el”.

Cu un procent de recidivă de 75% cred că societatea ar trebui să se gândească serios la o reabilitare reală a celor de după gratii, pentru că aceşti oameni băgaţi acolo, ies mai sălbatici decât au intrat, iar partea mai puţin plăcută este că ei vor ieşi până la urmă de acolo, mai devreme sau mai târziu, fie prin graţiere, amnistie, recurs compensatoriu sau pur şi simplu pentru că au terminat pedeapsa.

Cineva zicea că dacă ai fi stat încă 400 de zile în puşcărie, cât mai aveai de drept, nu ai fi săvârşit această crimă. Ştii ce cred eu? Cred că dacă 8 ani, cât ai executat, nu au reuşit să te schimbe, atunci nici cele 400 de zile pe care le mai aveai, nu ar fi făcut acest lucru şi că până la urmă, tot ai fi comis-o.

Întrebarea mea este următoarea: cum ar putea acest gen de oameni, care vin din puşcărie să poată să se reintegreze în societate, când sunt respinşi din primul moment când au păşit afară pe poarta puşcăriei.

Eşti fost deţinut şi vrei să te angajezi? Nu poţi pentru că ai cazier. Eşti fost deţinut şi vrei să-ţi faci o afacere? Nu poţi pentru că ai un trecut dubios. Eşti fost deţinut şi vrei să-ţi iei o casă? Nu poţi pentru că banca te consideră persoană de risc sau cu risc şi nu vezi un şfanţ de nicăieri. Atunci ce îţi rămâne de făcut, când „maţele chiorăie de foame” sau când vine frigul şi nu ai unde dormi? Din păcate, dragă societate, cei mai mulţi aleg să comită infracţiuni, din dorinţa de a se întoarce acolo unde, deşi e greu, sunt acceptaţi aşa cum sunt… mai mult, li se dă o pâine în fiecare zi, indiferent ce s-ar întâmpla.

În încheiere vreau să ma rog ca Dumnezeu să mângâie familia îndurerată, să dea putere părinţilor, fraţilor şi apropiaţilor acelui tânăr de 25 de ani care a murit, să vindece această rană grozavă. Din păcate, mai mult nu pot face, însă ştiu că Dumnezeu poate! El poate înţelege o astfel de tragedie! Fiul Său a fost omorât pe nedrept. Dumnezeu să vă întărească inimile frânte!

Iar ţie, „dragă criminalule”, fost coleg al meu, îţi transmit următorul gând: doresc ca în inima ta să existe sentimentul părerii de rău, ca în mintea ta măcar acum să realizezi că ai nevoie să schimbi ceva. Vreau să-ţi spun că Domnul Iisus a fost răstignit între doi tâlhari (criminali). Mă rog ca Dumnezeu să-ţi înmoaie inima să poţi adopta atitudinea aceluia dintre ei care l-a recunoscut pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi care a avut parte de iertare. Vezi tu, probabil că familia acelui tânăr nu te va ierta prea devreme, societatea nici atât, însă Dumnezeu este gata să o facă, să te ierte, totul ţine de tine şi de atitudinea ta. Doresc ca Dumnezeu să-ţi schimbe viaţa, iar atunci când El va face asta să-ţi poţi cere iertare celor care suferă în urma nebuniei tale.

De asemenea, doresc ca Dumnezeu să se implice cât mai mult în reabilitarea celor de după gratii. Mă rog pentru personalul penitenciarelor, care fac o muncă deosebit de grea şi mă rog ca guvernul nu doar să continue, dar să şi finalizeze reformarea sistemului de reabilitare din ţara noastră.

Iar la sfârşit un gând personal: „doar Dumnezeu poate reabilita cu adevărat o persoană”. Fiţi binecuvântaţi!!!“

Pentru ce a făcut puşcărie Ghiţă Ignat

Lupătorul sucevean Ghiţă Ignat a petrecut mai bine de doi ani jumătate în Penitenciarul Botoşani, unde a executat o pedeapsă de patru ani de închisoare pentru fraude cu carduri bancare.

În august 2017, în momentul în care se pregătea să părăsească penitenciarul, Ignat a fost luat pe sus de poliţişti din nou şi dus în Arestul IPJ Suceava, în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile din Marea Britanie. Presa a scris atunci că ar fi fost acuzat că în anul 2007 ar fi răpit şi bătut de două ori un englez ce îi datora o sumă mare de bani unui arab. Totuşi deocamdată Ignat nu a fost extrădat.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: