Suceava: Elena Martinov: „Arta e cea mai posesivă meserie“ (PORTRET)

Artista cunoscută mai mult peste hotare decât în România prin picturile şi icoanele pe care le realizează a plecat din Tulcea pentru a-şi găsi echilibrul la Rădăuţi.

Este un exemplu desăvârşit de artistă şi de mamă împlinită. A încercat să le facă cât poate de bine pe ambele. „Arta este cea mai posesivă meserie, în permanenţă o ardere care trebuie întreţinută. Acum câţiva ani am luat o hotărâre, am vrut să fac copii şi să fac artă. E greu pentru că una trebuie să fie pe locul secundar atunci când o faci pe cealaltă“, spune Elena Martinov, cunoscută mai cu seamă în străinătate decât în ţară. 

A avut nenumărate expoziţii la Iaşi, Bucureşti, Cluj, dar şi în Olanda şi Elveţia, unde merge de aproximativ zece ani la târgurile de Paşte.

Expoziţie în clasa a VI-a
Povestea ei începe în clasa a V-a când, la şcoala din Niculiţel la care ea învăţa, a venit un profesor de pictură. Vlahos Panait se numea. El a descoperit-o pe artista de astăzi, Elena Martinov. „M-a învăţat atunci să pictez în ulei. Umblam cu uleiul şi culorile în ghiozdan în fiecare zi până le-am vărsat şi am murdărit tot. Mirosul era ca un drog, nu mă puteam dezlipi de ele“, povesteşte Elena Martinov.

Vlahos Panait a fost cel care i-a dat primele indicaţii cum să folosească pânza, iar unchiul Toader a fost primul care i-a întins pânzele pe lemn. În clasa a VI-a profesorul a ajutat-o să facă o primă expoziţie la Palatul Copiilor din Tulcea, lucrări pe care nu a reuşit să le recupereze pentru că au fost imediat furate. „Din păcate, din clasa a VII-a profesorul a plecat la oraş. A fost foarte trist pentru mine. În clasa a VIII-a am mers la Iaşi. Florica Dălcăran, studentă, m-a luat sub aripa ei şi m-a ajutat“, spune Elena.

Aşa a ajuns la Liceul de Arte din Iaşi, unde a fost admisă la Sculptură. „Am foarte dezamăgită. Eu vroiam pictură monumentală. Mergeam pe furiş la atelierele de pictură şi trăgeam cu ochiul la cei de acolo“, a spus artista.După treaptă, din clasa a XI-a a reuşit să intre la pictură monumentală.

Înainte de artă, exerciţiu
A urmat Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu“, secţia Pictură de Şevalet în clasa profesorului Teodor Botiş, la Cluj, pe care a absolvit-o în 1993, căsătorită fiind şi având un copil. „Pentru admitere m-am pregătit cu o studentă. Am învăţat că pentru a ajunge să îţi creezi propriul alfabet trebuie să «mănânci» culoarea. E nevoie de mult exerciţiu“, spune artista. Tot atunci a intrat şi în Uniunea Artiştilor Plastici.

Deoarece era însărcinată, iar munca de la restaurare nu îi mai permitea să lucreze au hotărât să vină la Rădăuţi, zonă din care este soţul. „La început mi-a fost foarte greu. Am găsit o casă goală, iar eu, neobişnuită cu frigul, m-am îmbolnăvit, însă nu-mi pare rău că am venit. Aici am descoperit partea spirituală“, povesteşte ea. În urmă cu şase ani soţul a murit într-un accident. Cei trei băieţi au ţinut-o verticală şi i-au umplut viaţa.

Profil
Născută. 27 octombrie 1966, Tulcea.
Studii. A absolvit Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu“, Cluj.
Familie. Este văduvă, are trei fii.

Întrebări şi răspunsuri
Ce simte artistul atunci când creează?
Artistul este cumva înaintea vremurilor în care trăieşte. El simte lucrurile înainte ca oamenii să le înţeleagă şi asta îl pune la respect. Străbunii noştri au cunoscut o civilizaţie în care lemnul şi pământul aveau un rol de căpătâi. Eu însămi vin dintr-o lume în care civilizaţia, vreme de mai multe secole, s-a exprimat prin lemn şi pământ.
Ce aţi urmărit să redaţi în lucrările realizate?
Am urmărit să redau simplitatea, rusticul, într-o relaţie în care materialul, forma şi culoarea să creeze acel ambient cu stare de confort interior. Am construit un univers în care punctele de sprijin denumesc arhaismul formelor şi o imagine a semnelor.

Ce-i place
„Îmi place tot ce e bun şi bine făcut, de calitate. De asemenea, îmi place dealul copilăriei mele. Să îmi beau cafeaua dimineaţa privind dealul Piatra Roşie de la mine din sat. În momentul ăla mă regăsesc“, povesteşte artista.

Ce nu-i place
„Nu îmi plac grosolăniile, violenţa, comportamentele improbabile. Lucrurile ce par a fi bune şi defapt nu sunt“, a mai spus Elena Martinov.