Suceava: Copiii sinistraţi, alinaţi de jandarmi (GALERIE FOTO)

Copiii au vizitat, în cele opt zile, Cetatea Neamţului, casa lui Ion Creangă de la Humuleşti, Mănăstirea Voroneţ şi au demonstrat că au talent literar.

Tabăra pentru copiii sinistraţi de la Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi Fălticeni a luat sfârşit. 49 de prichindei din două localităţi nemţene inundate, Tămăşeni şi Adjudeni, şi-au luat rămas bun de la jandarmii care, pentru opt zile, le-au fost prieteni de joacă şi ghizi turistici.

După ce au trecut prin clipe de coşmar şi au pierdut mai tot ce aveau în inundaţiile de anul acesta, copiii s-au convins că tabăra a fost cel mai bun lucru care li se putea întâmpla. Jandarmii au încercat să le pregătească un program dinamic tocmai pentru a-i ajuta să depăşească perioada dificilă.

În vizită prin Moldova

„Jandarmii au încercat să le distragă atenţia de la greutăţile care s-au abătut peste familiile lor şi să le ofere copiilor un program variat cu vizite la cetăţi, muzee, mănăstiri, dar şi spectacole, jocuri de tabără şi discotecă în aer liber“, a declarat locotenentul Irina Ipate, purtător de cuvânt al şcolii militare.

Micuţii au vizitat marţi Muzeul Apelor şi Muzeul „Ion Irimescu“ din Fălticeni. Miercuri au făcut o excursie la Cetatea Neamţului, Mănăstirea Neamţ, rezervaţia de zimbri şi Casa Memorială „Ion Creangă“ din Humuleşti. Ziua de joi a fost dedicată oraşului Suceava, cu vizită la Cetatea de Scaun, Muzeul de Istorie, Mina Cacica, Biserica Catolică şi Mănăstirea Voroneţ.

Printre jocuri şi excursii, copiilor li s-au descoperit şi talente ascunse în tabăra de vară. „Responsabile“ au fost chiar două scriitoare de cărţi pentru copii.

Viitura, sursă de inspiraţie

„Doina Cernica şi Viorica Petrovici i-au încurajat să-şi încerce talentul literar. Câţiva chiar le-au impresionat foarte mult şi le-au recomandat să mai scrie. Creaţiile lor vor fi publicate“, a mai spus Irina Ipate. Istorioara Andreei Dorcu, în vârstă de 10 ani, i-a impresionat mult pe jandarmi şi pe cele două invitate. Tema era chiar experienţa sa din noaptea în care puhoaiele i-au lovit curtea.

„Am ajuns acasă şi apa creştea necontenit. În câteva minute a crescut cât vedeam cu ochii şi ne-am speriat. Atunci am început să ne rugăm la Dumnezeu ca apa să nu mai crească şi ne-a ascultat rugăciunea, apa nu a mai crescut şi ne-am putut salva“, a scris Andreea.