FOTO VIDEO Invincibila Cetate de Scaun, Sala Tronului şi bisericile medievale din Suceava reinstaurează atmosfera perioadei de glorie a Moldovei
0
Fostă capitală a Moldovei în perioada de maximă înflorire a statului medieval, oraşul Suceava este un obiectiv turistic obligatoriu pentru orice român. Nu trebuie să rataţi Cetatea de Scaun, niciodată cucerită pe calea armelor, Muzeul Satului Bucovinean, Sala Tronului de la Muzeul de Istorie, Hanul Domnesc şi salba de biserici medievale din centrul oraşului.
Suceava a fost capitală a statului medieval Moldova timp de două secole, ajungând la maximă înflorire în perioada voievodului Ştefan cel Mare. În prezent, municipiul Suceava a devenit o importantă destinaţie turistică datorită mixului de obiective din perioada medievală, din perioada ocupaţiei austriece şi contemporane.
Cu numeroase hosteluri, pensiuni şi hoteluri de toate categoriile, municipiul Suceava, poate fi locul de unde puteţi pleca în explorarea nordului Moldovei.
Pentru vizitarea obiectivelor turistice din municipiul Suceava aveţi nevoie de măcar o zi întreagă şi, de preferinţă, de un ghid priceput.
Cetatea de Scaun a Sucevei
Orice tur al oraşului trebuie să înceapă cu Cetatea de Scaun a Sucevei, construită la sfârşitul secolului al XIV-lea de Petru I Muşat, fortificată în secolul al XV-lea de Ştefan cel Mare şi distrusă în secolul al XVII-lea (1675) de Dumitraşcu Cantacuzino. În prezent, Cetatea Sucevei se află într-un amplu proces de restaurare.
În 1388, Petru I Muşat a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava, acolo unde construise un castel fortificat. Cetatea a fost întărită de domnitorul Alexandru cel Bun, care a construit un zid în partea de sud.
Ştefan cel Mare a fost însă cel care a transformat capitala Moldovei într-o fortăreaţă invincibilă. Domnitorul a înconjurat cetatea cu ziduri cu o lăţime de 3,5 metri şi înalte de 15 metri, prevăzute cu şapte bastioane semicirculare şi creneluri. Cetatea a înconjurată de un şanţ de apărare adânc şi lat, imposibil de trecut de oştile vrăjmaşe.
Intrarea în cetate se făcea pe un pod cu o parte fixă şi una mobilă, suspendat pe doi piloni. Odată trecut podul, vizitatorii nepoftiţi dădeau de o capcană unde puteau să-şi piardă viaţa. După capcană, au fost construite două camere de gardă de o parte şi de alta a intrării.
Invincibilă în faţa armatelor străine
Cetatea de Scaun a Sucevei a fost asediată de sultanul Mahomed al II-lea în 1476 şi în 1485, apoi în perioada 26 septembrie - 19 octombrie 1497 de oştile poloneze conduse de regele Ioan Albert. Niciunul dintre atacuri nu a reuşit să ducă la predarea cetăţii.
Imposibil de cucerit pe calea armelor, Cetatea de Scaun a fost supusă prin trădare. La 14 septembrie 1538, sultanul Soliman Magnificul a intrat în cetate cu mare alai şi fără a întâmpina rezistenţă după ce porţile cetăţii au fost deschise de boierii care l-au trădat pe voievodul Petru Rareş. Decăderea Cetăţii de Scaun a Sucevei a început în perioada 1564-1568, atunci când la cererea turcilor Alexandru Lăpuşneanu a incendiat cetatea şi a mutat capitala în Iaşi, oraş fără fortificaţii.
Rămasă timp de trei secole o ruină, Cetatea de Scaun a renăscut în perioada 1961-1970, atunci când s-au întreprins ample lucrări de protejare, consolidare şi restaurare parţială a cetăţii. A fost conservat paraclisul refăcut de Ştefan cel Mare, s-au înălţat cu câţiva metri unele ziduri ale fortului muşatin, cât şi zidurile de incintă. Pentru a conserva zidurile cetăţii şi a împiedica prăbuşirea lor, au fost înălţate zidurile cu câţiva metri. Pentru delimitarea zidurilor vechilor ruine de cele înălţate de restauratori a fost trasată o dungă albă, ce şerpuieşte în exteriorul zidurilor.
Cetatea Şcheia, uitată de autorităţi, necunoscută de turişti
Cetatea Şcheia, întâlnită şi sub denumirea de Cetatea de Apus a Sucevei, este o cetate în ruine aflată în partea de nord-vest a oraşului Suceava. Ea se află localizată la marginea unei păduri aflate pe un pinten terminal al dealului Şeptilici, la o înălţime de peste 80 de metri faţă de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale nordică a râului Suceava.
Cetatea a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea de Petru I Muşat, fiind demantelată la începutul secolului al XV-lea de Alexandru cel Bun. În prezent, din Cetatea Şcheia au mai rămas doar nişte ruine.
Din păcate, nu există niciun drum de acces la ruinele cetăţii şi nici măcar un indicator care să-i semnaleze existenţa, multă lume neştiind nici de existenţa ei şi cu atât mai puţin de locul unde se află.
Muzeul Satului Bucovinean
Muzeul Satului Bucovinean este un muzeu în aer liber din municipiul Suceava, care pune în valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de factură populară din Bucovina.
În prezent, muzeul dispune de un număr de peste 30 de obiective: case tradiţionale din lemn, anexe gospodăreşti, instalaţii tehnice populare, ateliere meşteşugăreşti, construcţii comunitare. Muzeul este amplasat în partea estică a oraşului Suceava, pe Strada Parcului, în apropiere de Cetatea de Scaun a Sucevei, Cimitirul Pacea şi Parcul Şipote-Cetate.
Muzeul în aer liber este conceput ca un sat tradiţional şi ar urma să cuprindă la momentul în care se va finaliza organizarea sa un număr de 80 de monumente de arhitectură populară: biserică, şcoală, gospodării ţărăneşti, ateliere meşteşugăreşti, instalaţii tehnice, crâşmă, un interior de mină şi un traseu de mocăniţă.
În prezent, sunt expuse mai multe clădiri: coliba din Câmpulung Moldovenesc, folosită ca punct de vânzare a biletelor la intrarea în muzeu, Casa de locuit din Roşu, Crâşma din Şaru Dornei, Atelierul de olărit din Marginea, Moara de apă din Mănăstirea Humorului, Casa de locuit din Cacica, Fierăria, Casa de locuit din Volovăţ Oloiniţa din Volovăţ, Casa de locuit din Vicovu de Jos, Gospodăria tradiţională din Straja, Celarul din Moldoviţa, Casa de locuit din Ostra, Casa de locuit din Câmpulung Moldovenesc (Casa Roată), Gospodăria tradiţională din Câmpulung Moldovenesc, Biserica de lemn „Înălţarea Domnului” şi clopotniţa din Vama, Gospodăria tradiţională din Rădăşeni, Casa de locuit din Dorna Candrenilor, Gospodăria tradiţională din Mănăstirea Humorului, Casa de locuit din Holohoşca, Gospodăria tradiţională din Bilca, Casa de locuit din Pârteştii de Jos, Piua de sumane din Satu Mare, Coşerul din Sfântu Ilie, Gospodăria tradiţională din Moldoviţa, Casa de locuit din Breaza, Casa de locuit din Humoreni, Casa de locuit din Iacobeni, Coteţul din Şaru Dornei, Daracul din Vama, Fântâna din Sadova
Cel mai mare ou tradiţional de Paşte din lume
Oul uriaş din Suceava este un monument din fibră de sticlă în formă de ou, dezvelit în anul 2009. El a fost amplasat în Piaţa 22 Decembrie din centrul oraşului, dar a fost mutat în martie 2010 pe platoul Cetăţii de Scaun a Sucevei, în apropierea Muzeului Satului Bucovinean.
Oul tradiţional de Paşte are o înălţime de 7,25 metri, un diametru de 4,60 metri şi o greutate de 1.800 de kilograme, fiind cel mai mare ou tradiţional de Paşte din lume. Oul a fost amplasat pe un soclu din lemn pe care a fost montat un afiş cu textul „Cel mai mare ou tradiţional de Paşte din lume”.
Oul gigant este realizat din fibră de sticlă, acoperit cu 130 de metri pătraţi de folie autocolantă cu modele tradiţionale bucovinene şi purtând semnul crucii.
Sala Tronului de la Muzeul de Istorie
Muzeul de Istorie Suceava funcţionează într-o clădire construită între anii 1902-1903, în stil baroc, situată în centrul municipiului Suceava. Muzeul a fost înfiinţat în anul 1900 din iniţiativa unor intelectuali suceveni. Deţinător, iniţial, al unui patrimoniu restrâns, rezultat din săpăturile arheologice începute în anul 1895 la Cetatea de Scaun a Sucevei, muzeul şi-a îmbogăţit de-a lungul timpului colecţiile, şi-a amplificat şi diversificat în permanenţă activitatea. Dispune în prezent de valoroase colecţii arheologice, numismatice, fonduri memoriale şi documentare, cărti, reviste, manuscrise, partituri, arme, uniforme, pinacotecă.
Camera cea mai vizitată a muzeului este Sala Tronului unde s-a încercat refacerea sălii tronului din Cetatea de Scaun a Moldovei, aflată în zona de la etaj care a fost distrusă din vechime. Personajele reprezentate în această cameră sunt Ştefan cel Mare, Maria Voichiţa (a treia soţie a domnitorului), Bogdan al III-lea cel Orb, fiul şi urmaşul său la tronul Moldovei, precum şi o serie de dregători.
Momentul prezentat aici este cel al împroprietăririi unor răzeşi ca semn de recunoaştere pentru vitejia arătată în lupte. Hainele şi podoabele purtate de personaje sunt lucrate manual, respectând straiele originale. Pentru a apropia manechinele de personajele care le reprezintă s-a folosit păr natural, iar pentru ochi proteze oculare. Corpul acestora este realizat din fibră de sticlă.
Întregul ansamblu a fost inaugurat în anul 1980, la fel ca întreaga expoziţie permanentă. Deşi este o reconstituire, Sala Tronului are la bază documente, descoperiri arheologice şi fresce datând din epoca lui Ştefan cel Mare.
Muzeul de Ştiinţele Naturii
Muzeul de Ştiinţele Naturii din Suceava este un muzeu organizat între anii 1976-1977 în municipiul Suceava. El funcţionează într-o clădire construită la începutul secolului al XIX-lea, în Parcul Central al oraşului. Muzeul de Ştiinţele Naturii din Suceava cuprinde colecţii de mineralogie, petrografie, paleobotanică, paleozoologie, botanică, malacologie, entomologie, ornitologie, mamalogie. Aici există colecţii foarte rare în muzeele din ţară: gândaci de scoarţă, viespi aurii, eşantioane de paleofloră şi de flori de mină; herbarul Flora Bucovinei; macro mamifere din pădurile Bucovinei.
Hanul Domnesc
Hanul Domnesc din Suceava este un fost han medieval construit la mijlocul secolului al XVII-lea în centrul oraşului Suceava, unde în prezent funcţionează Muzeul Etnografic din Suceava. Hanul Domnesc din Suceava este cea mai veche clădire civilă din oraş.
Clădirea are două nivele şi pivniţe. Parterul are ziduri groase din piatră, având un gang central de unde se pătrunde în patru încăperi. Camerele au intrări cu portale în arc semicircular, pardoseli de cărămidă, tavane boltite şi ferestre supraînălţate de arcuri semicirculare. La etajul construit ulterior se ajunge de pe o scară exterioară aflată în curte. Aici se află patru camere pe două coridoare în cruce. Accesul în pivniţă se face din gangul central de la parter. Pivniţa are tavane boltite.
La parter poate fi vizitată o expoziţie permanentă care reconstituie atmosfera de epocă a unui han din secolul al XVIII-lea, iar la etaj sunt expuse piese importante de etnografie şi artă populară din principalele zone etnografice ale judeţului.
Curtea Domnească
Curtea Domnească din Suceava este o curte domnească construită între secolele al XIV-lea şi al XVII-lea în centrul oraşului. Ea a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea. Arsă într-un incendiu, a fost reconstruită de Ştefan cel Mare şi refăcută în timpul lui Vasile Lupu. Curtea Domnească din Suceava a fost abandonată la sfârşitul secolului al XVII-lea, iar zidurile sale au început să fie demantelate. În prezent se află în stare de ruine.
Zidurile fostei curţi s-au conservat pe o înălţime ce variază între 1 şi 5 m. Cercetările arheologice au scos la iveală numeroase cahle de sobă, unele nesmălţuite şi altele smălţuite. Cahlele au ornamentaţii diverse de la stema Moldovei, la cavaleri în armură sau motive vegetale şi animale. În jurul ruinelor s-a construit un zid din piatră.
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou
Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” este o mănăstire ortodoxă construită în perioada 1514-1522, inclusă în patrimoniul cultural mondial UNESCO. Biserica mănăstirii are hramurile Sfântul Gheorghe (23 aprilie) şi Sfântul Ioan cel Nou (24 iunie). Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou a îndeplinit rolul de reşedinţă mitropolitană a Moldovei (1522-1677), fiind în prezent reşedinţă a arhiepiscopilor Sucevei şi Rădăuţilor. Aici se află moaştele Sf. Ioan cel Nou, aduse în anul 1589 de la Biserica Mirăuţi, fosta catedrală mitropolitană a Moldovei.
Biserica mănăstirii a fost pictată în frescă în stil bizantin atât în interior, cât şi în exterior. Picturile din interior datează din vremea domniei lui Ştefăniţă Vodă (1517-1527). Pictura exterioară datează din vremea lui Petru Rareş (1534) şi se aseamănă cu cea de la Humor şi Moldoviţa. Din frescele exterioare păstrate se mai desluşesc doar câteva pe peretele de la sud, mai adăpostit de vânturi şi ploi. Frescele păstrate pe latura sudică a bisericii sunt Acatistul Maicii Domnului, Asediul Constantinopolului, Parabola Fiului risipitor, Arborele lui Iesei etc. Arborele este încadrat de o parte şi de alta de către chipurile a câte şapte filozofi din antichitate ca Platon, Aristotel şi alţii.
Biserica Mirăuţi
Biserica „Sfântul Gheorghe” din Suceava, cunoscută şi sub denumirea de Biserica Mirăuţi, este o biserică ortodoxă construită în secolul al XIV-lea şi apoi reconstruită în secolul al XVII-lea în municipiul Suceava. Între anii 1402-1522, Biserica Mirăuţi a îndeplinit rolul de catedrală mitropolitană a Moldovei, şi este considerată de unii cercetători ca fiind una dintre cele mai vechi biserici din Moldova. Arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a consemnat chiar şi o tradiţie locală potrivit căreia Biserica Mirăuţi a fost fondată de Dragoş Vodă.
Biserici medievale din municipiul Suceava
În municipiul Suceava mai există numeroase lăcaşe de cult ortodoxe din perioada medievală, incluse în lista monumentelor istorice. Este vorba de Biserica „Sfântul Dumitru” construită de domnitorul Petru Rareş între anii 1534-1535, Biserica „Învierea Domnului”, cunoscută şi sub denumirile de Biserica Văscresenia sau Biserica Elena Doamna, construită în anul 1551, în imediata apropiere a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”, Biserica „Sfântul Nicolae” - Prăjescu construită în anul 1611 în centrul oraşului şi Biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Suceava, cunoscută şi sub denumirile de Biserica Coconilor, Biserica Beizadelelor sau Biserica Domniţelor, construită în anul 1643, în apropiere de Curtea Domnească.
Turiştii mai pot vizita Mănăstirea Teodoreni, construită în anul 1597, biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Iţcani, construită în secolul al XVII-lea pe ruinele unei biserici mai vechi, biserica „Sfinţii Apostoli” din Iţcani, construită între anii 1905-1908 de comunitatea germană ca biserică luterană, şi biserica „Sfânta Treime” din Burdujeni-sat, construită în anul 1851.
Mănăstirea fortificată Zamca şi bisericile armeneşti
Mănăstirea Zamca este un complex medieval fortificat care a avut anterior rol de mănăstire armenească, fiind considerat în prezent cel mai important edificiu religios construit de comunitatea armenească din oraşul Suceava. Complexul medieval Zamca a fost construit în anul 1606 de armenii refugiaţi în Moldova încă din secolul al XIV-lea. Ridicată pe un platou din partea de vest a oraşului, construcţia ocupă o bună poziţie strategică. Complexul este închis cu ziduri de forma unui patrulater neregulat, întărite cu contraforturi interioare şi exterioare, fără turnuri de apărare. Ansamblul arhitectural este format din trei clădiri: biserica principală „Sfântul Auxentie”, turnul-clopotniţă de pe latura de est cu o înălţime de 26 metri şi o clădire cu paraclis la etaj pe latura de vest, unde se află intrarea în incinta mănăstirii.
Biserica „Sfântul Simion” din Suceava, cunoscută şi sub numele de Turnul Roşu din cauza clopotniţei care este de culoare roşiatică, este un lăcaş de cult armenesc din municipiul Suceava, a cărui construcţie datează din anul 1513.
Biserica „Sfânta Cruce” din Suceava este un lăcaş de cult armenesc din municipiul Suceava, a cărui construcţie datează din anul 1521.
Capela Pruncul este o capelă construită în anul 1902 în cimitirul armenesc din oraşul Suceava de către trei membri ai familiei nobiliare armeneşti Pruncul. Ea a servit mai întâi drept cavou al familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir. Acest edificiu este singurul lăcaş de cult armenesc din Suceava, construit în stilul armean vechi, având o cupolă masivă deasupra şi un acoperiş piramidal, în opt laturi.
Catedrala catolică, biserica evanghelică şi sinagoga evreiască
În municipiul Suceava există vechi lăcaşe de cult şi ale altor confesiuni religioase. Catedrala catolică „Sfântul Ioan Nepomuk” a fost construită în anii 1820-1822. Ea se află situată în centrul oraşului, vizavi de Palatul Administrativ.
Biserica „Sfânta Elisabeta” din Iţcani este o biserică romano-catolică din municipiul Suceava, care a fost construită în anul 1902. Acest lăcaş de cult are hramul Sfânta Elisabeta a Ungariei, sărbătorit la data de 17 noiembrie.
Biserica Evanghelică de confesiune augustană din municipiul Suceava a fost construită în anul 1868 de comunitatea germană din oraş. Ea se află situată în Strada Armenească, lângă clădirea ce găzduieşte Forumul Democrat al Germanilor din România, filiala Suceava.
Sinagoga Gah din Suceava este un lăcaş de cult evreiesc construit în anul 1870 în centrul oraşului.
Gara Iţcani
Gara Iţcani (Suceava Nord ) a fost construită în anul 1871 în satul Iţcani, pe atunci localitate de frontieră în Austro-Ungaria, iar astăzi cartier al Sucevei. Între anii 1871-1918, Gara Iţcani a fost gară de frontieră austriacă.
Edificiul Gării Iţcani a fost ridicat după modelul unor gări austriece ale vremii respective, din zona central-europeană, într-un autentic stil romantic, caracterizat printr-un plan dreptunghiular, bolţi pe arce de ogivă, arce şi arcade frânte la cheie, creneluri şi turnuleţe de colţ, de factură neogotică. Peronul gării este acoperit şi are o feronerie frumos lucrată. Gara impresionează prin măreţia formelor şi bogăţia elementelor arhitecturale de factură neogotică.
Gara Burdujeni
Gara Burdujeni a fost construită în perioada 1892-1902 în satul Burdujeni, pe atunci localitate de frontieră între România şi Austro-Ungaria, iar astăzi cartier al Sucevei. Între anii 1902-1918, Gara Burdujeni a fost gară de frontieră românească. Lucrările au fost executate de o companie italiană după un proiect similar cu cel al gării din oraşul elveţian Fribourg.
Palatul Administrativ
Palatul Administrativ din Suceava este o clădire în stil baroc construită între anii 1903-1904 pentru a servi ca sediu autorităţilor administrative ale oraşului. În prezent, în clădire funcţionează Instituţia Prefectului şi Consiliul Judeţean Suceava.
Faţada principală este impresionantă ca arhitectură. La nivelul parterului, este acoperită cu paramente cu bosaje ce încadrează ferestrele. În mijlocul clădirii se află un turn cu ceas, înălţat cu mult peste acoperişul mansardat. În partea stângă se află un foişor de tip muşarbieu, închis pe verticala celor două etaje şi terminat cu un turnuleţ închis. În partea dreaptă iese în relief un corp terminat la partea superioară cu un fronton baroc în trei registre, decorat cu stema Bucovinei. Ferestrele sunt terminate în arc semicircular, cele de la etajul întâi având deasupra lor frontoane triunghiulare. Intrarea principală este printr-un portal semicircular aflat la parterul turnului cu ceas încadrat de două coloane semicilindrice ce susţin un balcon baroc aflat la primul etaj.
Statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare
Statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare din Suceava este un monument din bronz realizat de sculptorul Iftimie Bârleanu, dezvelit în anul 1977 în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu. Statuia este amplasată în Parcul Şipote-Cetate, în apropiere de Cetatea de Scaun a Sucevei. Statuia constituie cea mai mare lucrare de acest gen din ţară, având o înălţime totală de 23 de metri, inclusiv soclul, şi poate fi văzută din orice punct central al oraşului.
Monumentul a fost dezvelit la data de 16 septembrie 1977, în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu, aflat în vizită în municipiul Suceava. După anul 2000, lipsa de interes faţă de acest monument a dus la degradarea acestuia. În august 2008, când oraşul Suceava aniversa 620 de ani de la atestarea documentară a urbei, iar Festivalul de Artă Medievală „Ştefan cel Mare” se desfăşura în incinta Cetăţii de Scaun, s-a desprins unul dintre cele două altoreliefuri de bronz de mari dimensiuni de pe soclul statuii ecvestre a voievodului, căzând pe pavimentul de travertin. Statuia este confecţionată din bronz turnat şi îl înfăţişează pe voievod călare. Are opt metri înălţime, opt metri lungime şi doi metri lăţime.
Planetariul
Planetariul din Suceava este un muzeu ştiinţific destinat proiectării cerului, a sistemului solar, a planetelor vizibile, a sateliţilor etc. A fost inaugurat în anul 1982, fiind al treilea planetariu din ţară în ordinea deschiderii şi cel mai mare din ţară în ceea ce priveşte capacitatea sălii şi diametrul cupolei.
În sala Planetariu, de formă circulară, cu o capacitate de 80 de locuri, este montat un proiector complex top ZKP 2, cu ajutorul căruia se pot proiecta Soarele, Luna, planetele şi aproximativ 6.000 de stele vizibile cu ochiul liber pe cerul boreal şi austral. Proiectoare auxiliare redau imaginea dinamică a sistemului solar, planeta Jupiter cu sateliţii galileeni, evoluţia cometei Donati, fenomenul „stelelor căzătoare” şi mişcarea unui satelit artificial.
La etaj se află o Mediatecă, o sală cu o capacitate de 100 de locuri, dotată cu aparatură audio-video, unde se organizează simpozioane, conferinţe, sesiuni de comunicări ştiinţifice şi se oferă publicului vizitator video-documentare.
Terasa şi cupola mobilă sunt folosite pentru observaţii astronomice cu luneta şi telescopul de tip cassegrain. Se pot observa petele solare, relieful lunar, Jupiter cu sateliţii galileeni, inelele lui Saturn, roiuri de stele, nebuloase galactice şi fenomene astrologice.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Pe aceeaşi temă:
FOTO VIDEO Vacanţă în România. Minunăţiile din adâncurile Salinei Cacica
FOTO Paradisul din Ţara Dornelor şi Munţii Călimani, locurile care-ţi taie răsuflarea
FOTO Locomotivă din tezaurul naţional, furată pe bucăţi de hoţii de fier vechi
Se încarcă comentariile...
