Povestea tinerei coafeze care a reuşit să vadă lumea, de pe apă şi de pe uscat. „Să priveşti gheţarii cu ochii tăi este altceva“

Povestea tinerei
coafeze care a reuşit să vadă lumea, de pe apă şi de pe uscat. „Să priveşti gheţarii cu ochii tăi este altceva“

FOTO: Arhiva personală a Ralucăi Tuchlei

Raluca Tuchlei a trăit o experienţă minunată, lucrând timp de trei ani pe vasele de croazieră. Tânara face parte din categoria oamenilor care se consideră norocoşi fiindcă reuşesc să îmbine utilul cu plăcutul. Suceveancă a învăţat meseria de coafeză de la 14 ani, a făcut facultatea în Bucureşti şi, când a simţit că nu este fericită şi că vrea mai mult, a acceptat job-ul care i-a schimbat viaţa.

Raluca Tuchlei sau Dizzy, cum îi spun prietenii, este o fire veselă, pozitivă, ambiţioasă şi muncitoare. Aşa a fost de când se ştie. Avea 14 ani când a început să muncească în coaforul mamei ei, din Suceava. A făcut-o cu plăcere, pentru că şi-a dat seama că vrea să devină coafeză şi vrea să înveţe toate secretele meseriei. La început dădea cu mătura prin salon, apoi a făcut cursuri de pregătire până când a învăţat să tundă şi să coafeze.

A lucrat şi în timpul liceului şi în timpul facultăţii. „Am făcut liceul la Colegiul Naţional „Petru Rareş”. În tot acest timp lucram şi în salonul mamei mele. Am început prin a da cu mătura şi a spăla pe păr. Cam asta făceam eu în vacanţele de vară, când alţi copii erau pe la piscine, prin vacanţe. Nu am fost obligată să muncesc, nu am fost condiţionată. Mama nu m-a obligat, m-a încurajat şi m-a susţinut. Mie îmi făcea plăcere să fiu acolo, nu munceam pentru bani. Iubeam meseria”, ne-a spus tânăra.

Chiar dacă a început să câştige binişor încă de pe băncile liceului, Dizzy nu s-a lăsat de şcoală. A urmat cursurile Facultăţii de Management şi Marketing din Bucureşti, iar acum conduce propriul business în Suceava.

„Când am plecat la Bucureşti, am spus că nu am să mă mai întorc în Suceava. Voiam mai mult şi la vârsta respectivă eram visătoare şi spuneam că într-un oraş mai mare pot să fac mai multe. Bucureştiul m-a ajutat din foarte multe puncte de vedere, m-am maturizat, am devenit mult mai responsabilă. Trebuie să recunosc că am avut şi o perioadă dificilă de adaptare acolo. Stăteam într-un cămin în care erau gândaci. Îl sunam pe tatăl meu şi îi spuneam că sunt gândaci şi el, foarte calm, îmi spunea că trebuie să trăiască şi ei”, îşi aminteşte suceveanca.

Dizzy a fost coafeză şi în Bucureşti, însă job-ul pe care îl avea nu o făcea fericită. Avea 20 de ani şi voia mai mult de la viaţă. Aşa că a avut curajul să îşi caute un loc de muncă pe vasele de croazieră. Ştia limba engleză, cunoştea o meserie şi îşi dorea să vadă lumea.

În martie 2008, coafeza de la Suceava terminase un training în Anglia şi plecase să se îmbarce pe un vas de croazieră în portul din San Juan, Puerto Rico. Era însoţită de un coleg din Africa de Sud. Atunci, Dizzy voia să facă o impresie bună,  aşa că a aşteptat vasul îmbrăcată în uniforma de seară, compusă, între altele, din fustă şi sacou, pe o căldură sufocantă.

„Au început să vină vase de croazieră foarte mari în port, dar nici unul cu numele vasului pe care trebuia să ne îmbarcăm noi. Aveam un card pentru urgenţe. Era 2008, nu erau telefoanele de acum, era foarte costisitor să suni. Nu aveam semnal la telefon acolo. Am luat legătura cu cei de la compania noastră ca să ne dăm seama că ne-au trimis în portul greşit. Nu trebuia să fim în San Juan. Au reparat greşeala. Am plecat din San Juan în Panama şi apoi în Costa Risca. Acolo aeroportul este departe de port, ei vorbesc spaniolă şi pe această cale îi mulţumesc mamei mele că s-a uitat la telenovele, atunci când eram mică, şi am învăţat puţină spaniolă. Ne-am descurcat, în final, dar am ajuns pe vas la limită”, ne-a povestit tânăra.

Dizzy a reuşit să trăiască o experienţă unică, la noul ei loc de muncă. Şi nu avea cum să fie altfel. Oameni din toate colţurile lumii, pozitivi şi veseli, îşi petreceau vacanţele pe un ”oraş plutitor”, care le punea la dispoziţie restaurante, baruri, săli de teatru, SPA, fitness şi le oferea posibilitatea ca în fiecare zi să se trezească în altă parte.

„Multă lume are impresia că trebuie să fii milionar sau miliardar ca să mergi în vacanţă pe un vas de croazieră. Nu este adevărat. Preţul unei croaziere diferă în funcţie de cabina pe care o selectezi. Este mai scump dacă ai balcon şi vedere la ocean sau la mare. În Caraibe, marea majoritate a vacanţelor sunt de o săptămână. Există un port mamă, în care se îmbarcă pasagerii şi apoi părăsesc vasul. În croazierele din Caraibe, una sau două zile eşti pe mare, în rest eşti în fiecare zi în alt port. Aşa reuşesc şi angajaţii să descopere oraşele”, ne-a explicat suceveanca.

Dizzy a petrecut trei ani în „oraşele plutitoare”. A profitat din plin de toată această experienţă. A descoperit gusturi noi, oameni noi, locuri frumoase. În fiecare săptămână era liberă cam o zi şi jumătate. Cobora de pe vas ori de câte ori avea ocazia. Aşa a reuşit să vadă cam 18 la sută din ţările lumii.

„Am vizitat aproape toate porturile şi insulele din Caraibe, canalul Panama care este spectaculos, coasta de est a Americii, coasta de est a Canadei, toate ţările baltice. Am făcut Transatlanticul de vreo cinci ori, din Europa spre Caraibe şi invers. Transatlanticul este spectaculos, pentru că petreci şapte zile pe mare fără să vezi ţărmul. Atlanticul nu este agitat, Pacificul este mai agitat. Transatlanticul, în partea de nord, este mai spectaculos pentru că mergi spre Groenlanda, Islanda. Să vezi gheţarii cu ochii tăi este altceva. Am fost pe Mediterană pe toate părţile, am văzut toate insulele greceşti, am fost în Turcia, Franţa, Spania, Portugalia, Gibraltar”, a adăugat coafeza.

Dizzy nu regretă nici o secundă experienţa căpătată departe de casă, printre străini, pe mare şi pe uscat. Ar vrea să o repete, dar nu ca angajat, pentru că nu mai poate să plece din Suceava o perioadă lungă de timp, ci ca pasager aflat în vacanţă.

Tânăra ne-a spus că nu oricine poate să lucreze pe aceste vase. Reuşesc doar persoanele puternice, care pot să stea perioade lungi de timp departe de prieteni şi de casă. Nu este ca şi cum poţi să îţi dai demisia în mijlocul Atlanticului şi să te aştepţi ca cineva să întoarcă vasul ca să te aducă la ţărm.

Şi ar mai fi ceva de spus. Raluca, Dizzy, s-a întors acasă, în Suceava, după ce s-a îndrăgostit.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: