Povestea terifiantă a cântăreţei de operă Mizzi Locker. S-a numărat printre cei 13 supravieţuitori ai deportărilor decretate de sovietici în Basarabia şi Bucovina

Povestea terifiantă a cântăreţei de operă Mizzi Locker. S-a numărat printre cei 13 supravieţuitori ai deportărilor decretate de sovietici în Basarabia şi Bucovina

Mizzi Locker, bucovineanca care a supraveţuit Holocaustului FOTO reteaualiterara.ning.com

Mizzi Locker s-a născut în Rădăuţi, într-o familie de evrei, însă aproape doi ani de zile i-a petrecut într-un lagăr. Alături de soţul ei, a fost deportată în lagărul morţii de la Mikhailovka, de unde a reuşit să fugă cu ajutorul unei localnice. Din cei 745 de evrei bucovineni şi basarabeni duşi în lagărul Mikhailovka, doar soţii Locker împreună cu alte 11 persoane au scăpat cu viaţă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mizzi Locker este o cântăreaţă de operă şi profesoară de canto, care s-a născut pe 14 ianuarie 1917 în municipiul Rădăuţi, din judeţul Suceava, într-o familie de evrei bucovineni care avea 10 copii. Mizzi nu a apucat să-şi cunoască tatăl, deoarece acesta, bolnav fiind, a decedat chiar în anul în care ea s-a născut.

După moartea lui Iankel Schachter, Mizzi şi familia sa se mută la Storojineţ, regiunea Cernăuţi, după ce casa de aici care fusese mistuită de un incendiu a fost refăcută. Văduva Hencze Henie Gartner şi-a crescut singură copii, astfel că din cauza sărăciei, Mizzi a fost nevoită să muncească de tânără pentru a-şi ajuta mama la treburile gospodăreşti.

În anul 1937, aceasta s-a căsătorit cu Bernhard Locker, fiul unei familii înstărite, care avea o fabrică de pielărie. Fericirea celor doi tineri proaspăt căsătoriţi nu a durat foarte mult. În urma pactului Ribbentrop – Molotov, sovieticii au ocupat Basarabia şi nordul Bucovinei, de aici începând calvarul familiei Locker. Soldaţii sovietici au pus stăpânire pe casa şi fabrica din Storojineţ a soţilor Locker, care au fost nevoiţi să fugă la Cernăuţi.

La începutul lunii iunie 1942, au început deportările, astfel că în noaptea de 14 iunie, Mizzi Locker împreună cu soţul ei Bernhard au fost luaţi din casă şi duşi la gară, unde se aflau şi alţi evrei. Cu toţii au fost urcaţi într-un tren folosit pentru transportul animalelor şi după ce au mers aproape două săptămâni, au fost coborâţi din tren în localitatea Ladyzhyn, din zona Transnistria.

După două luni de zile, la Ladyzhyn au ajuns germanii, care i-au urcat pe evreii români din Bucovina şi Basarabia în camioane şi i-au dus într-un grajd de vite, de la marginea satului Mikhailovka, unde erau mai mulţi evrei ucraineni, aflaţi într-o stare deplorabilă, murdari şi bolnavi.

De frică să nu se îmbolnăvească, noii evrei deportaţi eu refuzat să intre în acel grajd şi au dormit un timp sub cerul liber, după care s-a găsit un nou grajd pentru cei 745 de evrei aduşi din Bucovina şi Basarabia.

Soţii Locker, împreună cu ceilalţi evrei, au fost puşi să muncească la construirea unei şosele. Lucrau din greu toată ziua şi primeau de mâncare doar seara, iar o dată pe săptămână le era oferită şi o jumătate de pâine. A urmat o perioadă de teroare, în care mulţi au murit de foame sau de boală, iar cei care nu mai erau apţi de muncă erau pur şi simplu împuşcaţi.

În iarna anului 1942, evreii bucovineni şi basarabeni au fost mutaţi de germani într-o şcoală. Cum în interior nu au încăput toate cele 745 de persoane, cei 107 care au rămas pe afară au fost pur şi simplu împuşcaţi. De asemenea, cei care nu-şi făceau norma de muncă erau omorâţi, nu înainte de fi puşi să-şi sape singuri groapa.

În lagărul de la Mikhailovka, soţii Locker au trăit cele mai traumatizante experienţe ale vieţii lor. În luna noiembrie 1942, mama lui Bernhard Locker a murit de boală, în braţele lui Mizzi, în timp ce Iosef Locker cumnatul bucovinencei a fost împuşcat la sfârşitul anului 1943.

După ce germanii au aflat că Bernhard Locker se pricepe la prelucrarea pieilor de animale, viaţa celor doi soţi a devenit puţin mai bună. Ei erau duşi zilnic la o casă, unde tratau piele pe căi naturale, Mizzi fiind ajutorul soţului ei. În toată această perioadă ei le mai duceau haine sau de mâncare celorlalţi evrei închişi în lagărul morţi de la Mikhailovka.

Au stat 11 zile ascunşi într-un pod pentru a reuşi să fugă din lagăr

Pe 26 mai 1943, Sofia femeia în casa cărora soţii Locker lucrau i-a anunţat pe aceştia că urmează să fie omorâţi. Mizzi şi soţul ei au reuşit să fugă şi să se ascundă în podul unei femei singure cu doi copii. Au stat acolo timp de 11 zile, perioadă în care gazda lor le-a oferit de mâncare. După cele 11 zile un evreu deghizat în ţăran a venit să-i salveze.

Cei doi fugari s-au ascuns în ghetoul de la Bersad, iar abia după perioada războiului au plecat spre Cernăuţi. Fuga soţilor Locker a fost ca o deschidere de drumuri. Alte 11 persoane au mai fugit din lagărul de la Mikhailovka, aceştia fiind singurii supraveţuitori din cei 745 de evrei deportaţi din Bucovina şi Basarabia. Printre aceştia se numără şi Anişoara şi Arnold Dagani. Acesta din urmă a scris o carte – jurnal ”Groapa este în livada de vişini”, în care a povestit viaţa trăită în lagăr.

”Agitaţia şi starea de fierbere din mai 1943, după fuga a opt persoane din lagăr, scăzu repede şi făcu loc letargiei obişnuite. Bătrânii făceau rugăciuni pentru reuşita fugarilor. Atâta tot. Nimeni nu se mai gândea la fugă.

În seara de 15 iulie 1943 Anişoara, soţia mea, şi cu mine am riscat şi am fugit din clădirea societăţii Dohrmann din Gaisin. În noaptea de 18 spre 19 iulie am trecut Bugul, îndreptându-ne spre Ghettoul din Berşad.

Cinci luni mai târziu, între 10 şi 18 Decembrie 1943, toate lagărele de dincolo au fost dizolvate, prin exterminarea generală a oamenilor.

Gropile n-au nici un semn, nici un monument. Gropi comune într-o livadă, într-un şanţ, în faţa unui grajd, în spatele unui grajd, într-o porumbişte, lângă o fântână. Peste tot…! (…) Ţăranii povestesc că execuţia a durat timp de şase ore, începând de la cinci dimineaţa”, aşa a descris Arnold Dagani fuga din lagăr.


                                            Mizzi Locker. FOTO Facebook 

Mizzi Locker a decedat pe 12 septembrie 2014, la vârsta de 97 de ani, la Spitalul Ichilov din Tel Aviv. Viaţa de după război a bucovinencei a fost dedicată muzicii. După ce a absolvit Conservatorul de Muzică din Bucureşti, Mizzi a fost primită în Opera de stat, după care a reuşit să emigreze în Israel.

Aici ea a devenit membră a Operei israeliene, fiind una dintre favoritele publicului. În perioada 1961 – 1976, Mizzi Locker a fost profesoară de canto la Conservatorul israelian de Muzică, însă după moartea soţului ei, din 1971, nu a mai reuşit să se dedice muzicii. Marea ei supărare a fost aceea că nu a avut copii. 

Alte ştiri pe această temă:

Holocaustul armenilor: cum a devenit România patrie pentru 10.000 de refugiaţi din calea prigoanei otomane

Iubirea imposibilă dintre o evreică şi un gardian nazist. Gestul incredibil pe care l-a făcut ofiţerul după ce s-a îndrăgostit de ea

Amintirile ţiganilor din lagărele morţii: „O verişoară a fost violată şi aruncată într-o fântână. Mama a plâns tot drumul că a reuşit să ne aducă înapoi vii“

citeste totul despre: