Povestea unei familii din Suceava infectate cu noul coronavirus: „Fiecare a avut alte simptome“

Povestea unei familii din Suceava infectate cu noul coronavirus: „Fiecare a avut alte simptome“

Toată familia a fost depistată pozitiv în urma testului COVID-19

O întreagă familie din Suceava a fost infectată cu coronavirus după ce boala a fost adusă în casă de un cadru medical. Fiecare a avut simptome diferite.

Ştiri pe aceeaşi temă

Toţi membrii unei familii din Suceava au fost infectaţi cu SARS-CoV-2 după ce mama, cadru medical la Spitalul Judeţean, a adus acasă virusul chiar în perioada în care personalul medical de acolo era chemat la şedinţe, deşi se dovedise că mulţi avuseseră contact direct cu pacienţi confirmaţi ulterior cu Covid-19. 
 
Alexa Bejinariu, fiica, a stat o lună în izolare acasă, timp în care s-a luptat cu virusul, la fel ca şi părinţii ei. Tânăra a povestit la Digi24 cum s-a întâmplat şi prin ce a trecut fiecare membru al familiei.
 
„Eu stau în Bucureşti, dar am venit la Suceava când situaţia nu era atât de gravă. A doua zi, numărul cadrelor medicale infectate a crescut. După aceea a fost şedinţa, cam aceasta ar fi cronologia. După aceea, mama s-a testat. Era atunci un val de testări făcute pentru cadrele medicale, pentru că se descoperiseră multe cadre infectate.
 
Mama era pe o secţie unde nu fusese niciun cadru medical pozitiv în momentul acela şi nu era niciun suspect. Au trecut-o apoi pe altă secţie, unde erau cadre medicale care lipseau, pentru că fuseseră depistate pozitiv. Ea şi-a făcut testul înainte să treacă pe această secţie. La patru-cinci zile, a primit rezultatul: pozitiv.

Ea, în timpul acesta, din cele cinci zile, patru le-a stat acasă, adică a continuat să meargă la muncă, dar a dormit acasă sau a venit pe acasă. Când am aflat rezultatul, ţinând cont că ea a avut contact cu noi, ne-am testat şi noi a doua zi”, a povestit la Digi24 Alexa Bejinariu, de profesie jurnalist.
 
„Aveam o durere foarte mare în piept”
 
„Întâi mama a avut pozitiv clar, după aceea pe mine şi pe tata ne-au testat în acelaşi timp şi tata a avut pozitiv, eu negativ. Deja când noi am primit rezultatul, tata avea simptome. Boala a mers diferit la fiecare.

Mama a fost, cred, în starea cea mai gravă: a avut dureri musculare, dureri în gât, respira greu, diaree, febră, moleşeală totală, se simţea foarte slăbită, nu prea putea să se mişte, obosea foarte repede.
 
Tata a avut febră şi dureri de cap şi la mine a fost, cam după ce am aflat rezultatul, când ai mei începeau să se simtă mai bine, deşi eu eram negativă, probabil că între timp - chiar dacă în casă s-a dezinfectat total - într-un apartament de două camere vă daţi seama că erau slabe şansele să nu-l iau şi eu. 
 
Am avut şi eu simptome, la mine cred că a fost varianta totuşi mai uşoară. Am avut frisoane, n-am avut febră, dar am avut durere în piept. Adică dacă ai mei au avut presiune şi au avut şi dureri, eu am avut o durere foarte mare în piept, nu puteam să dorm pe burtă, pentru că mă durea. Am avut şi moleşeala, au fost şi zile în care am stat numai în pat că nu aveam putere, dar nu am avut dureri musculare”, a relatat Alexa Bejinariu.
 
Izolare într-un apartament cu două camere: „A fost foarte mult consum emoţional”
 
„Am stat în aceeaşi casă tot timpul, dar în camere diferite. Până să aibă tata simptome, tata nici n-a stat în cameră cu mama. Am dormit în camere diferite, mâncam pe rând. În afară de partea fizică, dureri etc a fost foarte mult consum psihic, emoţional. Să vezi toate lucrurile astea, să auzi toate ştirile, telefoanele sunau încontinuu, pentru că toată lumea voia să ştie cum suntem sau erau asistente, alte cazuri, te speriai la orice. Eu aveam atacuri de panică, dar şi mama ştiu că a avut şi aveam mereu teama că având hipertensiune, intra şi în categoria de risc. Era mereu teama că acum părem mai OK, lucrurile nu sunt chiar atât de grave, se poate şi mai rău, dar dacă mâine va fi mai rău?” - a explicat tânăra.
 
„Nu ştim cum s-a ajuns aici. Cu certitudine nu poate spune nimeni. Noi credem că de la şedinţă. Există posibilitatea să nu. N-a fost o singură şedinţă, mare. Au fost şedinţe pe secţie, dar în momentul în care toate persoanele, persoane infectate sau potenţiale, au trecut prin acelaşi hol, credem că de acolo ar fi putut să ia mama”, a spus Alexa Bejinariu.
 
„Nu e nicio ruşine” 

Între timp, mama a revenit la serviciu. La spital sunt îmbunătăţiri, turele nu mai sunt de 12 ore cum erau înainte, ci de opt ore, echipamente sunt, nu s-a întâmplat să intre în contact cu pacienţii fără echipament şi nu mai iese de pe secţie. De pildă, dacă e nevoie de medicamente de la farmacia spitalului, există o persoană care le aduce pentru fiecare secţie, nu mai merge personalul secţiei până la farmacie,  a povestit Alexa.
 
Întrebată dacă a simţit vreo formă de stigmatizare din partea semenilor pentru că a făcut această boală, Alexa Bejinariu spune că nu, dimpotrivă. „Eu m-am speriat la început, dar mama a zis că nu, asta e, trebuie să acceptăm, nu e nicio ruşine cu asta. Eu m-am speriat întâi şi parcă nu-mi venea să spun oamenilor, dar nu, oamenii au fost, surprinzător, foarte drăguţi. Am avut o vecină, care e şi prietenă cu mama, şi ne-a adus de două ori câte o pungă foarte mare cu fructe şi iaurturi la uşă, din banii ei cumpărate, doar ca să ne ajute, n-am interacţionat deloc cu ea. Un alt vecin ma întreba mereu dacă vreau ceva de la farmacie, de la magazin. N-a existat stigmatizare”, spune Alexa Bejinariu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările