Iubirea neîmplinită a marelui Ciprian Porumbescu. Departe de iubită, s-a stins de tânăr, după ce habsburgii l-au aruncat în temniţă pentru iubire de ţară

Ciprian Porumbescu a murit la vârsta de 29 de ani, diagnosticat cu tuberculoză. Marele compozitor român a murit în casa părintească din satul sucevean Stupca, în braţele surorii sale Mărioara.

Ciprian Porumbescu s-a născut pe 14 octombrie 1853 la Şipotele Sucevei şi a decedat pe 6 iulie 1883, la Stupca, actuala comună Ciprian Porumbescu, din judeţul Suceava. Marele compozitor român a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Ciprian Porumbescu şi-a început studiile la Suceava şi Cernăuţi, ajungând să conducă corul Societăţii Culturale ”Arboroasa”.

În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la ridicarea Mănăstirii Putna, tânărul Ciprian Porumbescu, având doar 18 ani, a reuşit să uimească asistenţa cântând la vioară, în condiţiile în care în public se aflau, printre alţii, Mihai Eminescu şi Ioan Slavici. Datorită calităţilor sale, a primit o bursă de studii la ”Konservatorium fur Musik” din Viena, unde ajunge să dirijeze corul Societăţii Studenţeşti ”România Jună”.

Iubirea neîmplinită a lui Ciprian Porumbescu

Între 1873 şi 1877, Ciprian Porumbescu a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox din Cernăuţi. Muncea şi studia foarte mult, singurele sale perioade la repaus fiind cele când mergea în vacanţele de vară la Stupca. Într-una dintre vacanţe, Ciprian a cunoscut-o pe Berta Gordon, fiica pastorului evanghelic din comuna Ilişeşti, judeţul Suceava, de care s-a îndrăgostit. Din nefericire, chiar dacă Berta a împărtăşit aceleaşi sentimente pentru marele compozitor român, iubirea lor a rămas neîmplinită. Cum familiile lor erau de confesiuni diferite, s-au opus căsătoriei şi, chiar mai mult, tatăl Bertei şi-a trimit fiica în străinătate pentru a o îndepărta de Ciprian Porumbescu.

"Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit", scria Ciprian despre Berta, iar ea răspundea:

"Cât de rău îmi pare că nu pot sta faţă în faţă cu acela căruia toată viaţa mea aşi dori să-i fiu cu inima deschisă..." La moartea lui, Berta îi scria Mărioarei: "Greu de suportat nenorocirea aceasta; mi-a nimicit tot ce am sperat şi am dorit în viaţă. Mi s-a răpit tot ce am numit noroc. (...) Roagă-te, dragă Marie, la mormântul Lui şi pentru mine. Ţie ţi-i dat să fii în apropierea Lui, tu ai putut să-i arăţi scumpului iubirea ta, prin îngrijirea jertfitoare. O, de ce n-am putut şi eu!".

Ciprian Porumbescu şi Berta Gordon. FOTO Adevărul

În anul 1880, în perioada în care se afla la Viena, Ciprian Porumbescu lansează ”Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români”, o colecţie de 12 piese corale şi cântece la unison, din care făceau parte ”Imnul unirii - Pe-al nostru steag”, ”Cântecul tricolorului” şi ”Cântecul gintei latine”.

În primăvara anului 1882, pe 11 martie, a avut premiera operei sale ”Crai nou”, piesă scrisă în două acte de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens pe care l-a avut, a făcut ca spectacolul să se repete pe 12 şi 23 martie, pe aceeaşi scenă. După aceste spectacole, Ciprian Porumbescu îi trimite o scrisoare tatălui său prin care îşi exprima satisfacţia cu privire la dorinţa sa cea mare ce a fost împlinită:

„Şi astăzi, astăzi am ajuns să-mi văd dorinţa împlinită, mi-am văzut visul cu ochii, am avut aplauzele frenetice pentru opul meu, am auzit chemând sute de voci, pline de entuziasm, numele meu, m-am văzut ridicat, lăudat, măgulit, laureat. Ce să mai zic, ce să mai aştept de la viaţa mea, de la viitorul meu?”.

Cele două luni petrecute în închisoare din Cernăuţi au contribuit la sfârşitul timpuriu

Ciprian Porumbescu a devenit şi preşedinte al societăţii ”Arboroasa”, formată din studenţi români din Cernăuţi. Dacă în 1877, în Bucovina se sărbătorea alipirea de Imperiul Austro - Ungar, la Iaşi a avut loc o contrademonstraţie făcută în memoria morţii domnitorului Grigore Ghica. Societatea ”Arboroasa” i-a trimis o telegramă de condoleanţe primarului din Iaşi, în schimb primind 600 de coroane de la Ministerul de Culte din Bucureşti.

Gestul făcut de ”Arboroasa” nu a fost pe placul habsburgilor, care i-au acuzat pe conducătorii societăţii de trădare de ţară. În seara zilei de 15 noiembrie 1877, conducătorii societăţii ”Arboroasa” - Constantin Morariu, Eugen Siretean, Zaharie Voronca şi Orest Popescu, au fost reţinuţi şi băgaţi în închisoarea din Cernăuţi, alături de tot felul de infractori. Cum Ciprian Porumbescu nu era la Cernăuţi, ci acasă la Stupca, a scăpat de închisoare pentru un timp. Ziua arestării sale a fost descrisă de sora sa Mărioara, într-o scrisoare adresată părintelui Constantin Morariu.

Citește și: Scrisoarea prin care Ciprian Porumbescu o cere în căsătorie pe Berta: “din gura şi de mâna dumitale aş vrea să-ţi aflu părerea asupra SORŢII MELE”

„Ziua arestării lui Ciprian a fost o Duminică! Dimineaţa, Ciprian era foarte vesel. Tata s-a dus la biserică. Era toamnă şi o zi foarte frumoasă. Pe la 9 şi jumătate ore, m-am aşezat la pian şi am cântat diferite bucăţi: duete pentru pian şi vioară, de (indescifrabil – n. I.G.) şi, la urmă, am încercat admirabila „Baladă” pentru vioară şi pian, compoziţia lui Ciprian, care am publicat-o eu, după moartea lui.

Ciprian – pianul era lângă fereastră – privea, de la fereastră, spre strada care mergea prin sat. Deodată, aud un zgomot – mă uit spre Ciprian, văd că i-a căzut arcuşul din mână şi dându-se înapoi palid ca un cadavru, îmi zice: „Vine jandarmul cu vornicul din sat – vine, dragă Mărioară, să mă aresteze!”.

Eu încep să tremur toată şi să plâng în hohote, văzând jandarmul, cu baioneta strălucind în zarea soarelui. Tata, sărmanul, s-a sculat de la masă, unde lua cafeaua, şi era aproape să cadă, dacă nu-l susţineam eu şi Ciprian.

N-au trecut 5 minute şi iată jandarmul, zicând: „Im Namen des Gesetzes werden Sie arretiert und mussen sofort mit mir nach Czernowitz” („În numele legii, sunteţi arestat şi trebuie să veniţi, imediat, cu mine la Cernăuţi”).

Ciprian, palid, dară cu o voinţă fermă, s-a îmbrăcat; eu-l ajutam, căci îi tremurau mâinile, şi, după o sărutare şi îmbrăţişare cu sărmanul tată bătrân şi cu mine, care nu-mi puteam astâmpăra plânsul, a plecat cu o căruţă ţărănească”, a povestit sora marelui compozitor în scrisoarea transmisă părintelui Morariu.

Casa memorială Ciprian Porumbescu. FOTO: www.infoturism-moldova.ro

Ciprian Porumbescu a fost şi el arestat preventiv în închisoarea din Cernăuţi, fiind acuzat de înaltă trădare. Marele compozitor român a petrecut Crăciunul anului 1877 după gratii, iar după două luni şi jumătate de detenţie, Porumbesc şi ceilalţi conducători ai societăţii ”Arborosa” au fost achitaţi de judecători. Perioada în care a stat închis a înrăutăţit starea de sănătate compozitorului. Frigul şi mâncarea proastă din închisoare au făcut ca Ciprian Porumbescu să se îmbolnăvească de tuberculoză.

Citește și: Cum i-a făcut să plângă Ciprian Porumbescu pe doi criminali, cu care era încarcerat la Cernăuţi. Compozitorul le-a cântat o doină la vioară

Pe 6 iunie 1883, boala cumplită l-a răpus pe Ciprian Porumbescu, acesta decedând în braţele surorii sale Mărioara, în casa părintească din Stupca. Cu ultimele forţe, Ciprian i-a şoptit acesteia: ”Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”. Ultima lui dorinţă, ce se regăseşte în ultima strofă din ”Cântecul tricolorului”, a fost îndeplintă, pe crucea sa fiind puse culorile drapelului românesc: “Iar când, fraţilor, m-oi duce/ De la voi, şi-o fi să mor/ Pe mormânt atunci să-mi puneţi/ Mândrul nostru tricolor”.