Istoria bisericii din Suceava ale cărei turnuri arată ca patru degete. Boierul care a plătit pentru ridicarea edificiului religios şi-a pierdut un deget în război

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Biserica „Patru degete” din satul sucevean Poiana. FOTO www.wikipedia.org
Biserica „Patru degete” din satul sucevean Poiana. FOTO www.wikipedia.org

În localitatea suceveană Poiana se află o biserică pe cât de impunătoare, pe atât de ciudată. Cunoscută ca şi Biserica „Patru degete”, edificiul religios a fost ridicat din porunca boierului Lupu Răftivanu, după ce acesta a scăpat cu viaţă dintr-un război. Boierul a ridicat mâna şi le-a arătat meşterilor că aşa doreşte să arate biserica, iar muncitorii au construit clădirea aidoma formei mâinii acestuia.

Satul sucevean Poiana este o aşezare aflată pe marginea drumului ce leagă oraşul Dolhasca de Liteni. De pe şosea sau din tren, călătorii pot vedea, în vârful unui deal, o biserică pe cât de impunătoare, pe atât de ciudată. Istoria bisericii „Naşterea Maicii Domnului”, cu o înălţime de 45 metri, este cunoscută printre bătrânii din Bucovina, multe persoane având o variantă proprie despre trecutul acesteia.

În urmă cu mai bine de 150 de ani, pe aceste meleaguri bucovinene au trăit doi fraţi, Lupu şi Nicolae Răftivanu, ce au moştenit împreuncă 300 de hectare de pământ. Aceştia au început construirea acestei biserici în 1847. Boierii au chemat mai mulţi meşteri, alegând locul de construire al bisericii pe vârful unui deal. Când meşterii au întrebat cum să fie biserica, Lupu Răftinvanu a ridicat mâna şi ţinând  degetele întinse în sus, a zis: „Uite aşa!".

Conform legendei ce circulă prin comunitatea din Poiana, boierul Lupu Răftivanu a scăpat teafăr dintr-un război, însă degetul mare de la mână, i-a fost zdrobit de un glonte. În semn de mulţumire că a scăpat cu viaţă, acesta a lua decizia de a construi o biserică, cunoscută în ziua de astăzi ca şi biserica „Patru Degete”.

„Boierul Lupu Răftivanu a dorit să indice defapt poziţia bisericii, însă meşterii ce au lucrat la ridicarea edificiului religios nu au înţeles indicaţiile oferite de acesta. Fiecare dintre muncitori a înţeles ce a vrut, iar cum nu exista un şef de echipă, aceştia au luat decizia de a construi o biserică după cum era orientată mâna lui Răftivanu, dar şi conform formei mâinii acestuia. Rezultatul muncii meşterilor a fost pe placul boierilor, care au dat poruncă ca lăscaşul de cult să fie pictat pe interior, iar toate icoanele să aibă ramele aurite”, a explicat istoricul sucevean Ilie Gliga.

După moartea fraţilor Răftivanu, nepotul lor Gheorghe Sterea a continuat munca la biserica din Poiana, iar în anul 1914, acesta a adus din Austria sticlă de clistal pentru ferestre şi tablă de cupru pentru acoperiş. După ce a ridicat şi un zid împrejmuitor, realizat din cărămidă, înalt de trei metri şi gros de aproape doi metri, boierul Sterea a dorit să aducă mai mulţi călugări pentru a transforma biserica în mănăstire. Din nefericire, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Gheorghe Sterea a murit, iar chiliile în care trebuiau să locuiască călugării au devenit nişte ruine.

„După moartea boierului Gheorghe Sterea, biserica a ajuns în posesia sovieticilor, care pur şi simplu şi-au bătut joc de ea. Aceştia au distrus icoanele şi catapeteasma, precum tot ce mai era prin lăcaşul de cult. Sovieticii au folosit biserica drept grajd pentru porci, peste 100 de porci fiind crescuţi în edificiul religios şi livada din jur. Animalele chiar ar fi distrus cutia în care se aflau osemintele fraţilor Răftivanu şi au început să le mănânce, localnicii reuşind să salveze doar o mică parte din rămăşiţele boierilor”, a mai povestit Ilie Gliga.

După finalizarea războiului, oamenii din Dolhasca au adunat bani şi au reparat biserica distrusă de sovietici. Comunismul a adus o nouă etapă din degradarea lăcaşului de cult. Sătenii au distrus zidul împrejmuitor al bisericii, iar cu cărămizile luate din zid ori şi-au construit case, ori le-au vândut altor persoane din localităţile apropiate.

Biserica “Patru degete”, din satul Poiana, care a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004, riscă să devină o amintire dacă autorităţile nu vor găsi soluţii de finanţare pentru ca edificiul religios să fie restaurat. De ani buni, zidurile lăcaşului de cult au început să se fisureze, să cadă pietre din cele patru turle, iar acoperişul din lemn să fie mâncat de carii.

Edificiul religios a fost construit din piatră nefasonată, pereţii exteriori fiind tencuţi. Biserica are un acoperiş simplu, cu învelitoare de cupru. Din cele patru turle dispuse în linie, doar două sunt folosite, turla doi pentru clopotniţă, iar turla trei pentru amplificarea pe verticală a volumului naosului. Lăcaşul de cult este compus din patru încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar. 

Alte ştiri pe această temă:

Biserica pe care comuniştii n-au reuşit s-o demoleze. Cum a fost transformat un lăcaş de cult catolic într-unul ortodox

Comoară ascunsă într-o veche biserică din Transilvania: spini din coroana lui Iisus şi una dintre cele patru copii din lume a unei capodopere de-a lui Giotto

Icoane făcătoare de minuni, din Buzău. În Biserica Banu se află o icoană a Maicii Domnului, salvată de creştini din Constantinopolul cucerit de otomani

Suceava



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite