Gemenii abandonaţi şi crescuţi în case de copii, care au câştigat pariul cu viaţa: „Vrem să dăm înapoi comunităţii care ne-a salvat“

Gemenii abandonaţi şi crescuţi în case de copii, care au câştigat pariul cu viaţa: „Vrem să dăm înapoi comunităţii care ne-a salvat“

Daniel (dreapta) şi Gabriel (stânga), gemenii care au devenit asistenţi social. FOTO: Arhiva personală

Daniel şi Gabriel Lungu au avut o copilărie chinuită. Abandonaţi de părinţi, ei au crescut prin leagăne şi case de copii. Cu un an înainte să-şi facă buletinele, gemenii au fost trimişi acasă, la familia care i-a abandonat şi care nu i-a dorit niciodată. Au fost bătuţi de un frate, au fugit şi au ajuns să doarmă în Gara Burdujeni din Suceava.

Ştiri pe aceeaşi temă

Daniel şi Gabriel Lungu sunt fraţi gemeni, în vârstă de 35 de ani, care locuiesc în Suceava. Au job-uri, maşină, apartament şi o dorinţă uriaşă de a-i returna comunităţii binele pe care l-au primit.
 
Fraţii au făcut Facultatea de Asistenţă Socială la Universitatea Bucureşti. Astăzi, Daniel este asistent social al Institutului Bucovina, iar Gabriel este educator în Centrul „Speranţa”, al Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), unde atât el, cât şi fratele său au fost cazaţi o bună perioadă de timp.

Cei doi tineri simt că au atins succesul, că şi-au îndeplinit visele şi sunt fericiţi. Spun că învaţă să se bucure în fiecare zi. Emoţia care-i încearcă este nouă pentru ei.

Amândoi au avut o viaţă dificilă. Au fost abandonaţi la naştere de mama lor, o femeie simplă, din Salcea, care mai are trei copii, un băiat şi două fete.

Femeia a mai trecut pe la fosta casă de copii din Suceava ca să-şi viziteze băieţii. Daniel ne-a spus că, deşi a văzut-o şi a stat de vorbă cu ea, n-a conştientizat niciodată că-i este mamă. Credea că este bunica.

Între Daniel şi Gabriel este o diferenţă de vârstă de doar 45 de secunde. Gabriel a venit primul pe lume şi asta l-a determinat să-şi asume rolul de frate mai mare. Până la vârsta de 3 ani, cei doi au stat la leagănul de copii din Suceava, care a fost desfiinţat, după care au trecut pe la Centrul de Plasament „Speranţa”, unde au stat până la vârsta de 7 ani, când au fost mutaţi la Centrul de la Liteni, desfiinţat la începutul anilor 2000.

Copilăria celor doi tineri a fost de coşmar. Nu numai că au fost abandonaţi şi n-au simţit dragostea părintească, familia i-a respins şi i-a tratat, după spusele lor, ca pe nişte „străini”. „Am încercat să aflăm de la mama noastră de ce ne-a abandonat, însă la aceste discuţii asista şi fratele nostru care devenea agresiv”, ne-a spus Gabriel.

Viaţa gemenilor în Centrul de la Liteni a fost dură. Spun că nu s-au confruntat cu abuzuri fizice, însă mâncarea a fost o problemă. „Trebuia să păstrăm suplimentul pentru copiii mai mari, ca să ne asigurăm liniştea. Când veneau dimineaţa de la discotecă şi le era foame, ne trimiteau să furăm de pe mese de la nunţi ca să le aducem mâncare”, îşi aminteşte Gabriel. De multe ori, cămara cu alimente a Centrului era goală. Copiii erau hrăniţi cu ce se găsea prin grădina unităţii.

Gemenii merg la biserică ori de câte ori au ocazia. FOTO: Arhiva personală

Fraţii sufereau când venea vacanţa, pentru că din grupa lor, care era formată din 30 de copii, erau singurii care nu plecau acasă. Petreceau vacanţele la Centru. „Vacanţele erau un iad”, a completat Daniel. Un iad în care, din când în când, mai răsărea câte o rază de lumină. Fraţii erau luaţi acasă pentru câteva zile de un procuror, care locuia în comuna Moara. Erau hrăniţi, îngrijiţi şi îmbrăcaţi. Gemenii îl pomenesc şi-n ziua de astăzi şi îi mulţumesc pentru ceea ce au făcut pentru ei.

Daniel Lungu, la Liteni, în faţa fostului Centru de Plasament. FOTO: Arhiva personală

Izgoniţi din Centru la vârsta de 13 ani

Daniel şi Gabriel spun că cel mai mare şoc din viaţa lor l-au trăit în 1997, când o reformă a sistemului i-a obligat pe angajaţii Direcţiei de Asistenţă Socială să-i reintegreze pe copii în familiile cu ceva venituri. Gemenii povestesc că atunci asistenta socială a instituţiei a făcut o anchetă socială din birou şi a decis să-i trimită acasă, la Salcea. . „Noi nu voiam să mergem acasă pentru că ştiam că nu ne vrea nimeni acolo. Ştiam ce ne aşteaptă”, a arătat Daniel.

Aşa că cei doi copii s-au oprit în Gara Burdujeni, unde au fost găsiţi de Camelia Iordache, preşedinta Asociaţiei „Salvaţi Copiii”. Camelia i-a luat, i-a dus la sediul Asociaţiei, le-a dat să mănânce şi i-a dus acasă, la Salcea, spunându-le că vor sta doar un weekend, până la identificarea unor soluţii legale de reintegrare în sistem. Asta îşi doreau Daniel şi Gabriel, să rămână în sistem, pentru că asta era şansa lor să-şi continue studiile. Familia lor nu-şi permitea să-i ţină la şcoală. „Le-am spus tuturor că noi vrem să învăţăm. Vrem la şcoală. Aveam rezultate bune. Gândiţi-vă că dintr-o clasă de 30 de elevi, numai noi doi am luat Capacitatea”, a arătat Gabriel.

De ce mi-ai adus străini în curte?“

Nu s-a terminat weekend-ul şi gemenii au ajuns din nou în Gara de la Burdujeni. „Când am ajuns la Salcea, bunica mamei a spus: De ce mi-ai adus străini în curte? Fratele ne-a bătut şi am fugit de acasă”, ne-a spus Daniel.

Copiii n-au mâncat nimic timp de 24 de ore. Ca să nu răcească, cel care avea haine uscate i le dădea celui care era ud. Înfruntând frigul şi foamea, gemenilor le-a venit o idee: să ceară ajutorul presei. Au luat legătura cu jurnalista Dana Humoreanu, care la vremea respectivă era angajata ziarului Actualitatea Suceveană. Dana i-a invitat pe cei doi la sediul publicaţiei. Asta se întâmpla de Paşti. Le-a pus în faţă un platou de salată beuf, de care gemenii nu s-au atins până când nu s-au asigurat că nu vor fi trimişi înapoi la Salcea. Ei i-au spus Danei că vor să se întoarcă în Centrul de la Liteni, unde lucrurile nu erau roz, dar era mai bine decât în familie. I-au explicat că visul lor este să studieze şi să devină oameni de bine, nu boschetari sau delincvenţi.

Dana a făcut atunci o anchetă jurnalistă şi, luând legătura cu directoarea de pe atunci a DGASPC, regretata Laurenţia Ulici, a reuşit să determine instituţia să-i reintegreze pe cei doi fraţi. Când a ajuns la Liteni, jurnalista a văzut că micuţii n-aveau de mâncare şi a reuşit să le umple cămara cu alimente, cu ajutorul unor donatori. 

Daniel şi Gabriel au profitat de această nouă oportunitate. Au pus burta pe carte, au luat Bacalaureatul şi au fost admişi la Facultatea de Asistenţă Socială de la Universitatea Bucureşti.  ”În anul 2004, s-au oferit 200 de locuri pentru tinerii din sistem care vor să facă Facultatea de Asistenţă Socială la Bucureşti. A fost concurs de dosare. Noi am fost declaraţi admişi. Am făcut şi masteratul şi am decis să ne întoarcem acasă în 2010”, povesteşte Gabriel.

Anii studenţiei au fost grei. Tinerii s-au confruntat cu lipsuri mari, dar au avut noroc şi de profesorii de la facultate, de naşa lor din Suceava şi de faptul că au fost acceptaţi să facă voluntariat pentru diferite organizaţii, între care Unicef.

„Mentorul nostru, domnul decan de la facultate, ne-a spus că dacă vrem să facem ceva în viaţă să mergem la noi în comunitate şi să schimbăm ceva aici”, ne-a spus Daniel.

Când s-au întors acasă, cei doi tineri n-aveau locuri de muncă. Au reuşit să economisească 1.000 de lei. Şi-au închiriat un apartament şi au plecat în căutarea job-urlor. N-au putut să se angajeze, într-o primă fază, la DGASPC pentru că nu aveau experienţă, dar au căpătat-o făcând voluntariat. De la foştii colegi din sistem au aflat de Asociaţia „Arias” din Suceava, o organizaţie umanitară care implementeză proiecte frumoase şi utile, condusă de Vasile Gafiuc. Ei bine, Daniel colaborează şi astăzi cu Vasile Gafiuc la Institutul Bucovina. La fel ca fratele său, tânărul este hotărât să nu repete greşelile asistentului social care i-a trimis acasă, la Salcea, în urma unei anchete pe care a făcut-o în birou.

Gabriel s-a angajat ca educator la DGASPC. Spune că are o misiune importantă: să-i pregătească pe tinerii din sistem pentru viaţă. Le spune de câte ori are ocazia că trebuie să înveţe pentru că asta este singura lor şansă de reuşită. „Mereu le explic că am fost ca ei şi le spun că singura lor şansă este să meargă la şcoală. Celor mari care vor să scape de sistem le spun că am fost ca ei, dar nu am spus vreodată că vreau să scap de sistem. Le-am spus că nu vreau să ne revedem peste ani şi ani şi să mă tragă de mânecă şi să-mi spună că nu le-am spus cât de greu va fi. Eu le-am spus că nu-i aşteaptă câinii cu colaci în coadă. Ei acum au mai multe şanse. Lucrurile s-au schimbat în sistem. Sunt o grămadă de facilităţi, psihologi, suport de consiliere, condiţii de cazare bune”, ne-a declarat Gabriel.

Gabriel şi Daniel, de Crăciun, în noua lor casă. FOTO: arhiva personală

Gemenii sunt recunoscători pentru tot ceea ce au astăzi şi spun că mai bine decât acum nu are cum să le fie. „De sărbători, când eram în noul nostru apartament, ne-am întrebat ce-am putea să ne mai dorim în afară de sănătate?”, a spus Daniel.


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: