Dramele colectivizării în Bucovina: cum a fost omorât un om din cauza a doi snopi de ovăz
0Colectivizarea în judeţul Suceava, precum şi în restul ţării, nu a fost lipsită de represalii împotriva ţăranilor care nu erau de acord cu iniţiativa comuniştilor. Dacă cei de la munte au scăpat mai uşor, ţăranii din nordul Sucevei, din preajma oraşelor Rădăuţi şi Siret, au avut mult de suferit de pe urma colectivizării.
Dramele prin care au trecut ţăranii în timpul colectivizării sunt relatate de istoricul Cicerone Ioniţoiu în lucrarea sa „Reprimarea răscoalelor ţărăneşti”. Acesta prezintă mai multe episoade sângeroase ce s-au petrecut în judeţul Suceava, în localităţile Calafindeşti, Frătăuţii Noi sau Bălăceana.
„Nici o gospodărie agricolă nu va putea treiera fără prezentarea carnetului de cote, iar morile nu vor măcina cerealele producătorilor decât pe bază de adeverinţă de predare a acestora”, aşa suna decretul 306 din legislaţia colectării din vara anului 1948.
Acest decret a stârnit nemulţumire printre bucovineni. Cei din comuna Rogojeşti, în prezent localitate din judeţul Botoşani, unitate administrativă aflată la mai puţin de 10 kilometri de frontiera cu Uniunea Sovietică au fost primii care au trecut prin chinurile colectivizării. La data de 31 iulie 1949, plutonierul Vârgolici a fost luat la bătaie de localnici. În scurt timp, teroare s-a instalat în sat după ce două camioane cu miliţieni şi-au făcut apariţia în zonă.
În noaptea de 6 spre 7 august 1949, au fost arestaţi Dumitru Boris, Vasile Ciripaniuc, Elena Caiciuc, Vasile Cozlac, Olimpia Ioaniciuc, Gheroghe Maidaniuc şi Ştefan Siminiciuc.
„După ce Securitatea din Suceava i-a torturat, au fost condamnaţi printr-un proces înscenat ca <<instigatori>>. Aici, sutele de ţărani au strigat însufleţiţi: <<Afară cu bolşevicii. Nu avem nevoie de autorităţi comuniste>>. Gheorghiu Dej, în faţa valului de răscoale, pe 22 august ameninţa că regimul de democraţie populara va zdrobi fără cruţare orice încercare de grupare sau de rezistenţă faţă de masurile economice şi sociale luate de partid şi guvern”, a relatat istoricul Cicerone Ioniţoiu.
Barbaria comunistă şi-a făcut simţită prezenţa şi în comuna Calafindeşti, aflată la circa 15 kilometri de Rădăuţi. În seara zilei de 5 august 1949, Amfilochie Diaconescu, un bărbat din localitate, tată a doi copii, s-a întors acasă de la cosit, luând cu el în căruţă doi snopi de ovăz pentru a da de mâncare la păsări. Sătenii l-au reclamat imediat pe acesta, iar în scurt timp a fost arestat.
Nemulţumuţi, a doua zi, peste 200 de ţărani din Calafindeşti s-au strâns în faţa miliţiei, cerând eliberarea lui Amfilochie Diaconescu, aceştia considerând că nimeni nu merită să fie arestat pentru un snop de ovăz.
Cum firele telefonice de la primărie şi miliţie au fost rupte, moaşa comunală a fost cea care a anunţat autorităţile de la judeţ despre ceea ce se întâmpla în Calafindeşti. Astfel, două camione pline cu miliţieni şi-au făcut apariţia în localitate, pentru a impune ordinea. Cum ţăranii nu vroiau să se întoarcă la casele lor, miliţienii au început să tragă în ei, omorându-l pe loc pe Vasile Caciur.
Chiar dacă sătenii s-au speriat şi au început să se retragă, rafalele de gloanţe au continuat să vină spre ei, mai multe persoane fiind rănite. Numărul morţilor nu se ştie cu exactitate, ci doar faptul că cei decedaţi au fost luaţi de miliţie din mijlocul familiei şi înmormântaţi într-un loc necunoscut. Familiile lor au fost ridicate şi duse în Dobrogea, chiar în seara zilei de 6 august 1949.
Frătăuţii Noi, o localitate din nordul Sucevei, a fost şi ea scena unor momente greu de înţeles pentru tinerii de astăzi. Sătenii s-au revoltat pentru că trebuiau să ducă grâul la arie şi nu aveau ce să le dea de mâncare copiilor. În faţa primăriei s-au adunat undeva la 1.000 de oameni care cereau să li se permită să treiere grâul ca înainte. Imediat a izbucnit o ceartă şi secretarul organizaţiei de partid, Ştefan Şotnar, a fost lovit. Ca şi în celelalte cazuri, două camioane cu miliţieni, în frunte cu locotenentul de securitate Karl Segal, şi-au făcut apariţia în Frătăuţii Noi.
„Karl Segal, care avea instalată pe maşină o puşcă mitralieră, i-a somat să se împrăştie spunându-le că <<ieri la Calafindeşti am mai împuşcat vreo 7>>. Deoarece ţăranii stăteau pe loc, Karl Segal a descărcat mitraliera în ei ucigând pe loc pe Ion Davideanu şi Ion Andrişan, de câte 20 ani fiecare şi pe Ilarion Irimescu-Cuciureanu; Vasile Isopescu, de 18 ani, a fost grav rănit şi a murit la spitalul din Rădăuţi”, aşa descrie istoricul Cicerone Ioniţoiu scena de groază produsă la Frătăuţii Noi.
Familiile celor morţi au fost arestate şi deportate în Dobrogea. Primarul din Frătăuţii Noi a întocmit o listă cu cei consideraţi periculoşi pentru „liniştea” comunei, listă care a ajuns pe mâna securităţii. După o săptămână, nu mai puţin de 20 de persoane au fost arestate şi duse la securitate, unde au fost anchetate şi torturate la securiştii Karl Segal, Cantor, Frenchel Dobrotă şi Mihai Rusu, fiind acuzate de instigare la revoltă.
Comuna Bălăceana a cunoscut şi ea barbaria comunismului. La data de 7 august 1949, Ioan Doboş, un localnic ce refuza să ducă grâul la arie, a fost împuşcat, iar familia lui a fost arestată şi dusă în Dobrogea. Tot atunci, mai mulţi săteni au fost şi ei răniţi, deoarece au încercat să-l ajute pe consăteanul lor.
Revolte cu privire la colectivizare au avut loc şi în alte comune din judeţul Suceava, însă nu peste tot a avut loc scene sângeroase.
Se încarcă comentariile...
