Drama lui Alexandru Odobescu: iubirea pentru o femeie mai tânără cu 30 de ani şi dependenţa de morfină l-au împins la sinucidere pe scriitor
0
Scriitorul Alexandru Odobescu s-a sinucis în urma unei supradoze de morfină. Mai toţi prietenii săi au învinuit-o de moartea scriitorului pe Hortensia Keminger, o femeie cu 30 de ani mai tânără de care Odobescu se îndrăgostise. El a recurs la acest gest extrem după ce Hortensia a refuzat să se căsătorească cu el.
Scriitorul român Alexandru Odobescu s-a născut pe 23 ianuarie 1834, la Bucureşti, fiind al doilea copil al generalului Ioan Odobescu, cel care s-a împotrivit mişcării revoluţionare din 1848, şi al Ecaterinei Caracaş. După ce şi-a început educaţia acasă şi mai apoi la Colegiul ”Sfântul Sava” din Capitală, în anul 1850, Alexandru Odobescu ajunge să studieze în Franţa, la College de France din Paris.
În perioada în care a stat în Franţa, Alexandru Odobescu a stat în preajma revoluţionarilor români exilaţi – Nicolae Bălcescu, Nicolae Golescu sau Gheorghe Magheru – iar în data de 14 februarie 1851 el reuşeşte, împreună cu alţi studenţi români aflaţi la studii la Paris, să înfiinţeze Junimea Românească. Odobescu a studiat în Franţa arheologia, dar şi literatura latină şi greacă.
După terminarea liceului, Odobescu se înscrie la Facultatea de Litere de la Sorbona, însă nu o termină doarece nu s-a prezentat la examenul de licenţă. În anul 1855, s-a întors în ţară şi a fost numit procuror la Curtea de Apel Bucureşti şi funcţionar la Ministerul Cultelor.
Alexandru Odobescu este numit în anul 1862 de către Alexandru Ioan Cuza director în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, iar în 1863 devine ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, apoi ministru ad – interim la Ministerul Treburilor Străine.
Scriitorul Alexandru Odobescu este autorul tratatului de arheologie ”Istoria Arheologiei” şi a monografiei ”Le Tresor de Petrossa, Etude sur l’orfevrierie antique, Tome I-III“, monografie dedicată tezaurului de la Pietroasa. El a mai publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene, precum şi a unor studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea. Nuvelele istorice – Mihnea Vodă cel Rău şi Doamna Chiajna sunt unele dintre cele mai cunoscute opera ale lui Odobescu.
Alexandru Odobescu a avut un viciu pe care nu l-a putut controla şi chiar în cele din urmă i-a adus moartea. Morfina a devenit parte din viaţa scriitorului, după ce cu ajutorul acestui analgezic s-a tratat de gută. De-a lungul vieţii, scriitorul a întâmpina probleme financiare, din cauza cărora nu îşi putea achiziţiona narcoticul.
„Femeia pe care o dumnezeiam“
Deşi scriitorul a fost căsătorit cu Alexandra Prejbeanu, el şi-a întâlnit marea lui dragoste la bătrâneţe, respectiv pe Hortensia Keminger o femeie cu 30 de ani mai tânără din cauza căreia se spune că Alexandru Odobescu s-ar fi sinucis. Odobescu spunea despre această că era ”femeia pe care o dumnezeiam”. Probleme financiare şi refuzul Hortensiei de a se căsători cu el au făcut ca Alexandru Odobescu să se sinucidă.
Dragostea purtată de scriitor acestei femei nu a fost văzută cu ochi buni de apropiaţii săi. Dacă Ion Luca Caragiale îl caracteriza pe Odobescu drept ”amantul ridicul şi batjocorit”, George Călinescu l-a descris ca fiind ”amantul bătrân”. Istoricul Anghel Demetriescu a primit una dintre ultimele telegrame scrise de Alexandru Odobescu, în care spunea despre iubita sa Hortensia Keminger că este: ”adevăratul mormânt al inteligenţei, al iluziitor, ba chiar al vieţii, care l-a făcut să cedeze în faţa uşurinţei şi vulgarităţii simţurilor”.
În noaptea de 5 spre 6 noiembrie 1895, la vârsta de 61 de ani, Alexandru Odobescu a avut o primă încercare de sinucidere. El şi-a injectat o doză de morfină, însă din cauză că aceasta a fost prea mică nu a reuşit să-şi pună capăt zilelor.
”Ajuns acasă, Odobescu scrise câteva scrisori, apoi luă o doză forte de laudanum. Rezultatul acestei prime încercări (de sinucidere) fu la timp combătut; îngrijirile îngerului păzitor (soţia sa) în scăpară de data aceasta”, a povestit această scenă macabră Ion Luca Caragiale.
În cele din urmă, Odobescu îşi încheie socotelile cu viaţa pe 8 noiembrie 1895, după o nouă tentativă de suicid, reuşită de această dată. După două zile de agonie, scriitorul moare în urma unei supradoze de morfină. Pentru a fi sigur că moarte, Odobescu şi-a cumpărat o cantitate letală de morfină.
”Introducând pe rând doi medici pe intrări deosebite (ale casei), acest erou de roman sentimental colectă o suficientă doze de morfină şi se sinucise”, aşa povesteşte George Călinescu, modul în care Odobescu şi-a încheiat socotelile cu viaţa. Ion Luca Caragiale nu a spus foarte multe lucruri despre moartea prietenului său, doar că ”amănuntele sunt deja destul de bine cunoscute în privinţa ultimelor momente ale nenorocitului erou”.
Se încarcă comentariile...
