Două scenarii ale intervenţiei Rusiei în Ucraina. Cât de periculoasă este tăcerea lui Putin?

Intervenţia Rusiei în Ucraina pare iminentă. Chiar dacă Putin va recunoaşte sau nu noua putere de la Kiev, soarta Crimeei parte pecetluită. Au SUA şi UE vreun as în mâneca? Cum trebuie să procedeze România?

Tăcerea lui Putin este deocamdată cel mai periculos aspect în cazul conflictului din Ucraina. Aşa cum anticipam într-un articol publicat pe blog în urmă cu o lună, intervenţia Rusiei în Ucraina pare iminentă. „Ţarul” Rusiei are de ales acum între două posibile scenarii.

Prima variantă, pe care o consider mai probabilă, ar fi cea în care Kremlinul nu va recunoaşte guvernul „rebelilor” din Ucraina şi va susţine că Victor Ianukovici este în continuare preşedintele legitim al ţării. Scenariul este posibil mai ales în condiţiile în care Rusia ar pregăti o intervenţie militară în Ucraina.

În 1994, la Budapesta, la trei ani după dizolvarea URSS, Ucraina şi-a luat angajamentul de a renunţa la armele nucleare, primind în schimb din partea SUA, Rusiei şi Marii Britanii garantarea independenţei şi integrităţii teritoriale. De altfel, Parlamentul Ucrainei a solicitat, astăzi, semnatarilor Memorandumului de la Budapesta, garantarea independenţei şi integrităţii teritoriale în condiţiile în care în Crimeea clădiri guvernamentale au fost ocupate de soldaţi ruşi.

În cazul în care va denunţa ca ilegitimă nouă putere de la Kiev, Rusia poate justifica o intervenţie armată în Ucraina printr-un „sprijin” acordat preşedintelui Ianukovici de a face ordine în ţară.

Între timp, locuitorilor Crimeei le este facilitată obţinerea paşapoartelor ruseşti, aşa cum s-a întâmplat şi înainte de războiul din Georgia, în august 2008, atunci când armata rusă a ocupat Abhazia şi Osetia de Sud. „Trebuie să protejăm viaţa şi demnitatea cetăţenilor ruşi oriunde s-ar afla”, spunea, citat de BBC, preşedintele de atunci al Rusiei, Dmitri Medvedev. Or legile ruseşti nu fac nicio distincţie între locuitorii Federaţiei Ruse şi deţinătorii de paşapoarte ruseşti din alte state, acelaşi motiv urmând să poată fi invocat şi în cazul Ucrainei.

La acest scenariu speră şi Victor Ianukovici, refugiat acum în Rusia. De altfel, într-o conferinţă de presă, Ianukovici chiar şi-a arătat mirarea cu privire la tăcerea lui Putin.

În această variantă, Rusia ar întoarce Ucraina pe direcţia Uniunii Vamale şi, eventual, ar putea recâştiga Crimeea şi, poate, alte teritorii unde etnicii ruşi sunt majoritari. O astfel de variantă ar face foarte probabilă situaţia în care România va ajunge să aibă frontieră cu Rusia. Intervenţia ar afecta însă puternic actualul status quo în relaţia cu SUA – NATO – UE, mai ales în contextul marilor interese economice ale vesticilor în Ucraina.

În al doilea scenariu, Putin ar putea fi pus în situaţia să recunoscă noua putere de la Kiev. Chiar şi aşa, „Ţarul” Rusiei i-ar acorda în continuare protecţie lui Ianukovici şi totodată va încuraja şi proteja o mişcare separatistă a actualei republici autonome Crimeea, pe modelul Transnistriei. Chiar dacă o autoproclamată independenţă a Crimeei ar putea să nu fie recunoscută de comunitatea internaţională, trupele ruseşti cantonate la Sevastopol vor asigura protecţia noului stat.

La acest moment se pare că SUA şi UE nu îl pot convinge în niciun fel pe liderul de la Kremlin să nu pună în aplicare unul dintre cele două scenarii. Efectele deciziei lui Putin sunt greu însă de anticipat pentru situaţia geopolitică din estul Europei, dar, mai ales, pentru România.

Care credeţi că ar putea fi „argumentele” SUA şi UE în negocierile cu Rusia pe tema conflictului din Ucraina?

Şi, mai important, cum credeţi că ar trebui să procedeze statul român, absent din tot acest film deşi în componenţa actualului stat Ucraina se regăsesc şi teritorii româneşti?