Discursul naţionalist al unui tânăr, aplaudat de Patriarhul Daniel şi de preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO: g4media.ro
FOTO: g4media.ro

Patriarhul Bisericii Ortodoxe şi Preşedintele Academiei Române au aplaudat admirativ discursul naţionalist rostit de Silvian Emanuel Man, preşedintele de onoare al Ligii Studenţilor Iaşi, la Congresul Studenţesc de la Putna.

Congresul Studenţesc de la Putna a avut loc pe 16 august. Este vorba despre un eveniment aniversar din cadrul Serbării cu acelaşi nume, dedicate împlinirii a 150 de ani de la Congresul similar organizat de Mihai Eminescu şi ceilalţi patrioţi români ai secolului XIX.

La eveniment au participat zeci de tineri şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române. Invitaţi speciali au fost Patriarhul Daniel şi preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop. Cei doi au aplaudat discursul livrat de Silvian Emanuel Man, preşedintele de onoare al Ligii Studenţilor Iaşi, care seamănă, pe alocuri, cu discursurile reprezentanţilor AUR.

Între altele, Silvian Emanuel Man a transmis audienţei că „înaintaşii noştri, în vremuri de prigoană, erau mai liberi decât mulţi din zilele noastre” şi i-a îndemnat: „Să ne luăm libertatea înapoi, ca să ne putem lua ţara înapoi”.

„Astăzi nu este doar pomenirea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ci şi o zi în care ne aducem aminte de creştinii care sunt persecutaţi în această lume, fie de regimuri tiranice prin pedepse demne de actele martirice, fie de regimuri aşa-zis democratice, care îi marginalizează din şcoli, din universităţi, de la locul de muncă, eliminându-i sistematic din viaţa publică pe cei care nu se aliniază corectitudinii politice şi aşa-zisei culturi a anulării. Nu mai facem această manifestaţie în Imperiul Austro-Ungar ca să ne fie frică să spunem lucrurilor pe nume, ci în ţara noastră, dar care, din păcate, astăzi nu ne mai aparţine”, a spus acesta.

El a adăugat că istoria este scrisă de cei curajoşi, „care scot sabia ca să separe grâul de neghină, oile de capre, şi care nu au frica că vor muri de sabie, că chiar Hristos a spus că nu a venit să aducă pace, ci sabie”.


Iată discursul integral:

Preafericite Părinte Patriarh,
Domnule preşedinte al Academiei Române,

Pentru idealul de la 1871 Eminescu a fost urmărit de serviciile austro-ungare şi marginalizat spre finalul vieţii sale, iar Ciprian Porumbescu a stat în închisoare unde s-a şi îmbolnăvit grăbindu-i moartea. Iuliu Maniu a fost ameninţat cu exmatricularea pentru că îşi asumaseră afirmarea identităţii naţionale, iar colegi de-ai săi au suferit, de asemenea, în închisoare. Studenţii din perioada interbelică şi cei din anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, alături de profesorii lor, fiind împreună elita intelectuală a acestei naţiuni, au suferit bătăi, arestări, unii până la 23 de ani în închisore, iar alţii au fost chiar ucişi pentru că şi-au asumat să apere prin toate căile integritatea neamului românesc şi a Bisericii noastre strămoşeşti, suferind suplicii asemenea primilor şi marilor martiri ai creştinătăţii. Astăzi, ei sunt cinstiţi de mulţi români drept sfinţi ai închisorilor, iar unii deja au fost propuşi spre canonizare.

În 1992, după ce studenţii au mers pe jos de la Chişinău la Bucureşti ducând pe urmeri Crucea Basarabiei în Drumul Crucii, părintele Dumitru Stăniloae le-a cerut acelor tineri să fie deasupra celor din interbelic – adică deasupra celor care şi-au dat viaţa pentru Hristos şi Neam. Acest îndemn trebuie să ne cutremure şi să ne facă să realizăm ce sarcină înaltă are de purtat generaţia noastră.

Dacă celor din 1871 le-a revenit ca misiune doar realizarea unităţii de neam, a României Mari, şi punerea temeliei unei generaţii de intelectuali de elită care să conducă şi să rânduiască instiuţiile fundamentale ale naţiunii şi ale statului nostru, acum avem mult mai multe de înfăptuit de către predecesorii noştri.

Astăzi nu este doar pomenirea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ci şi o zi în care ne aducem aminte de creştinii care sunt persecutaţi în această lume, fie de regimuri tiranice prin pedepse demne de actele martirice, fie de regimuri aşa-zis democratice, care îi marginalizează din şcoli, din universităţi, de la locul de muncă, eliminându-i sistematic din viaţa publică pe cei care nu se aliniază corectitudinii politice şi aşa-zisei culturi a anulării.

Nu mai facem această manifestaţie în Imperiul Austro-Ungar ca să ne fie frică să spunem lucrurilor pe nume, ci în ţara noastră, dar care, din păcate, astăzi nu ne mai aparţine.

Aici, între noi, ne este uşor să ne mărturisim unii altora credinţa noastră, dar când vom pleca de aici, vom avea fiecare dintre noi curajul ca pentru idealurile noastre să fim luaţi în râs, să fim batjocoriţi şi marginalizaţi? Sau să ne batem pentru ele cu riscul de a-i supăra pe mai marii zilei din ţară şi de peste hotare, călcând abia atunci cu adevărat pe urmele celor de la 1871?

Nicio mare lucrare nu s-a născut vreodată fără jertfă şi suferinţă. Iar noi, suntem chemaţi astăzi să pornim din toate forţele vii ale tineretului românesc o uriaşă operă de regenerare morală a acestui neam, să ne asumăm să ridicăm din noi o nouă generaţie – neaşteptată – care să întroneze din nou cinstea, respectul şi dreptatea în Ţara Românească şi în viaţa fiecărui român, care să fie capabilă să preia frâiele ţării şi să apere punctele cardinale ale civilizaţiei noastre europene, întemeiată pe filosofia greco-romană, creştinism şi dreptul strămoşilor noştri, în care libertatea este de la Dumnezeu şi este o stare naturală a omului, şi nu vreo îngăduinţă din partea vreunei autorităţi vremelnice.

Căci chiar şi în vremuri de cenzură, când aveai voie să vorbeşti doar cu voie de la stăpânire, sau în vremuri de mari prigoană, înaintaşii noştri, chiar închişi şi bătuţi fiind pentru convingerile lor, erau mai liberi decât suntem noi astăzi.

Să ne luăm fiecare libertatea şi demnitatea înapoi, ca să putem să ne luăm cu adevărat ţara înapoi.

Istoria este scrisă de cei curajoşi, care scot sabia ca să separe grâul de neghină, oile de capre, şi care nu au frica că vor muri de sabie, că chiar Hristos a spus că nu a venit să aducă pace, ci sabie.

Să ne războim, aşadar, cu lenea, confortul şi comodidatea din noi, căci eroii nu stau în case, dar să ne războium şi cu ignoranţa şi cu neştiinţa, căci vorba lui Eminescu, mulţi lucrează, dar puţini gândesc.Îi aşteptăm pe toţi cei care doresc că contribuie în mod concret la înfăptuirea idealului naţional alturi de noi şi la apărarea civilizaţiei noastre, în toamnă, la Iaşi, unde vom organiza un vertiabil Congres Studenţesc, cum am mai şi organizat, de altfel în trecut, asemenea congreselor de odinioară.

Ne dorim ca şi atunci să ne bucurăm în calitate de tineri români de patronajul Bisericii noastre Ortodoxe Române şi de cel al Academiei Române, şi totodată ne dorim ca această sfântă zi să fie temelia unui nou început, în care tineretul acestei ţări să nu mai dea speranţe deşarte, ci să treacă la fapte, căci cuvintele lui Eminescu de acum 150 de ani sunt valabile şi astăzi: „acela care vrea să facă ceva nu discută, ci lucrează”.

Trăiască Studenţimea Română! 

Vă recomandăm să citiţi şi:

Când va atinge apogeul Valul 4 şi care vor fi cele mai afectate judeţe

„Supravieţuitorul” care trăieşte de cinci ani în paradisul din Munţii Cugirului FOTO

Suceava



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite