De ce a primit Ştefan cel Mare două cetăţi din partea duşmanului său, Matia Corvin, regele Ungariei

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ştefan cel Mare şi Matia Corvin. FOTO Colaj Wikipedia.org
Ştefan cel Mare şi Matia Corvin. FOTO Colaj Wikipedia.org

În anul 1466, în oraşul Baia, unul dintre cele mai importante centre economice ale Moldovei de la acea vreme, a avut loc o bătălie importantă între armata ungară condusă de Matia Corvin şi răzeşii lui Ştefan cel Mare, încheiată cu victoria moldovenilor. Conducătorii celor două ţări au decis să facă pace, pentru a putea lupta împotriva turcilor. Matia Corvin i-a dăruit lui Ştefan cel Mare cetăţile Balta şi Ciceul, în semn de pace.

În vara anului 1467, domnitorul moldovean Ştefan cel Mare a desfăşurat o acţiune militară în Secuime, intenţia sa fiind aceea de a-i ridica pe secui împotriva regelui ungar, Matia Corvin. Nemulţumiţi de taxele mare impuse de Matia, oraşele săseşti s-au răsculat, revolta lor fiind înfrântă însuşi de regele maghiar aflat în fruntea armatei sale.

După ce a înăbuşit răscoala secuilor, Matia Corvin a strâns o armată, care din spusele istoricilor ar fi fost formată din nu mai puţin de 40.000 de oşteni, hotărât să se răzbune de voievodul moldovean. Aflând de faptul că armata ungară se apropie, Ştefan a adunat şi el 12.000 de răzeşi, lupta dintre oştile celor doi conducători dându-se în noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467, la Baia.

„Văzându Mateiaşu craiul volniciia lui Ştefan vodă că nu o poate supune, strângându multă oaste a sa şi luundu ajutoriu şi de la alţii, au purces în anii 6975 (1466) şi au tras spre Moldova. (...) Socotind ca să nu rămâie vreun unghiu nepipăit de dânsul, au lăsat drumul Sucevii, unde-l aştepta Ştefan vodă, şi la Bae ş-au întorsu calea şi au sosit la Bae, luni, dichemvrie 14 zile şi acolea, cum nu vrea avea nici o grijă de nici o parte, lăsându-ş oastea fără de nici o grijă, nici pază, ci la băuturi şi la prăzi. Unde avându Ştefan vodă ştire şi prinzându limbă, marţi noaptea, dichemvrie 15, au aprinsu târgul asupra lor, cându ei era fără de nici o grijă. Şi fiindu şi béţi şi negătiţi de război, i-au lovitu Ştefan vodă cu oaste tocmită în răvărsatul zorilor, de multă moarte şi pierire au făcut într-înşii. Că ei nefiind tocmiţi de război, nimica de arme nu s-au apucatu, ci de fugă, nici urma să ia carii scăpa, că fiind noaptea, de nu ştiia încătro vor mérge, în toate părţile rătăciia, de-i vâna ţăranii în zăvoaie, prin munţi, unde vreo 12.000 pieriţi s-au aflatu. Mai apoi şi însuşi craiul, rănitu de săgeată foarte rău, de-abiia au hălăduitu pre poteci, de au ieşitu la Ardeal”, arăta cronicarul Grigore Ureche în „Letopiseţul ţărâi Moldovei, de când s-au descălecat ţara”.

Deşi era inferiori numeric, oştenii lui Ştefan cel Mare au reuşit să-i învingă pe maghiari, după ce au incendiat oraşul Baia, fapt ce a luat prin surprindere armata condusă de Matia Corvin. În bătălie, ar fi fost rănit până şi regele maghiar, care ar fi fost lovit cu trei săgeţi şi o lance.

„După bătălia de la Baia ambii rămîn cu un gust amar: Ştefan nu reuşeşte să-l omoare pe Matia, iar Matia nu izbuteşte să-l detroneze pe Ştefan. Din nou, aceleaşi constrîngeri, precum şi banii Veneţiei şi promisiunile Romei îi reunesc în numele luptei pentru cruce. Trupele moldave şi ungare, care trebuiau să lupte împreună, se bat între ele. Se ajunge la un compromis, care susţine obţinerea victoriei de la Vaslui”, a spus şi istoricul Alexandru Simon.

În vara anului 1475, de frica unui atac al turcilor, Ştefan cel Mare s-a împăcat cu regele ungar Matia Corvin. Acesta din urma s-a angajat să-l sprijine pe voievodul moldovean în eventualitatea unui atac venit din partea otomanilor. Mai mult, Matia Corvin i-a oferit lui Ştefan Cetatea Ciceu şi Cetatea de Baltă.

„Decii, după puţină vreme, au încetatu vrajba intre craiul ungurescu şi intre Ştefan vodă, că văzându ei că vrăjmaşul lor şi a toată creştinătatea, turcul, le stă în spate şi volniciei tuturor întinde mrejile sale, ca să-i coprinză şi arătându-să priietinu cu multe cuvinte de înşălăciune şi cătră unul şi cătră altul, ca să-i poată zădărî cap de price şi să înceapă zarvă, gândindu-să că într-acele amestecături i să vor închina lui, pentru să le dea ajutoriu şi mai apoi îi va pleca şi suptu jugul său, văzându această înşălăciune, Mateiaşu craiul şi cu Ştefan vodă s-au împăcatu şi s-au aşezatu. Şi încă după pace aşezată şi legătură tare ce făcusă amândoi, au dăruitu Mateiaşu craiul pre Ştefan vodă cu doao cetăţi mari la Ardeal, anume Balta şi Ciceul”, a mai scris cronicarul Grigore Ureche.

Cele două cetăţi au rămas în posesia Moldovei timp de aproape 100 de ani de zile, până la sfârşitul celei de-a doua domnii a voievodului Alexandru Lăpuşneanu (1564 – 1568).

Alte ştiri pe această temă:

Faţa întunecată a lui Ştefan cel Mare. Mărturii istorice care-l arată ca jefuitor lacom şi înrobitor de oameni

Cei mai desfrânaţi voievozi ai românilor. 10 mărturii sumbre despre domnitorii care „nu se săturau de curvărit“

Prima bătălie din istoria Moldovei: trădarea în urma căreia moldovenii au distrus armata poloneză în Codrii Plonini

Suceava



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite