Observ că mulţi cetăţeni care nici măcar nu cred c-ar nimeri Cernăuţiul pe hartă s-au inflamat din cauza întrebării pe am adresat-o sâmbătă: "Este pregătit statul român să apere românii din Regiunea Cernăuţi şi sudul Basarabiei?".

Să presupunem pentru că am trăi într-o ţară normală, o ţară în care jurnalele televiziunilor de ştiri sau generaliste nu ar începe cu divorţul Biancăi. Într-o astfel de ţară, violenţele dintr-un stat vecin ar fi probabil cel mai important subiect de pe agenda politicienilor şi presei. Asta mai ales că vorbim de un stat care include teritorii locuite de români, pierdute prin blestematul pact Ribbentrop - Molotov.

Conflictului din Ucraina şi evoluţiei evenimentelor ar trebui să-i fie alocate largi spaţii în mass-media românescă. Puţinele ziare de pe tarabe şi numeroasele televiziuni de ştiri şi generaliste ar trebui să-şi deschidă ediţiile cu informaţii despre acest subiect.

În schimb, comentatori iuţi la mânie şi grabnic vărsători de sânge pe forumuri se isterizează instant atunci când subiectului i-a fost în sfârşit acordată atenţia necesară.

Înţeleg că de frica NATO, UE, Rusiei, Ucrainei, Ungariei etc mulţi comentatori spun că acest subiect trebuie îngropat. Adică să nu cumva să ne întrebăm dacă românii din Regiunea Cernăuţi şi sudul Basarabiei au vreo aşteptare de la statul român şi nici dacă am fi pregătiţi pentru o eventuală rupere a Ucrainei. Iar pentru că am abordat acest subiect am aflat acum că nu sunt decât un instigator care face jocurile ruşilor, ungurilor, evreilor, americanilor etc.

Un instigator este, în cazul acesta, şi premierul Poloniei care zilele trecute a atras atenţia asupra riscului scindării Ucrainei. "The most important thing is to cooperate with both the opposition and Ukrainian authorities in order to prevent the black scenario that is really possible: Ukraine falling apart", a spus premierul Poloniei, Donald Tusk, citat de AFP. Adică o declaraţie clară, cu subiect şi predicat, venind de la cel mai înalt nivel al unei ţări membră NATO, UE, care are graniţă cu Ucraina şi etnici pe teritoriul statului vecin. Aşa-i că e un instigator?

Aţi auzit vreun oficial român pomenind ceva despre violenţele din Ucraina? Nici vorbă. Noi stăm cuminţi, să nu care cumva să supărăm pe cineva. Donald Tusk este cel care intermediază negocierile dintre Ucraiana şi UE. Nu dezinteresat, evident. Companiile poloneze abia aşteaptă să se extindă pe piaţa ucraineană. Deşi suntem şi noi afectaţi în mod direct, România este absentă total din această discuţie.

În Polonia însă nu doar premierul este preocupat de situaţia din Ucraiana. Iată doar două exemple de ziare, "Gazeta Polska" şi "Rzeczposolita", care acordă "EuroMaidanului" largi spaţii pe prima pagină:

Între timp, aşa cum anticipam, forţe speciale ruseşti par să se fi alăturat deja Miliţiei ucrainene în conflictul cu reprezentanţii opoziţiei, relatări despre acest lucru fiind publicate pe contul de Twitter al mişcării proeuropene din centrul Kievului.

De cine ne este oare frică şi pe cine încercăm să nu cumva să supărăm alegând să ignorăm sistematic violenţele din Ucraina, care iată că au ajuns şi la frontiera de stat a României? Şi, mai important, cum credeţi că ar trebui să procedeze România pentru a nu fi complet ignorată de fiecare dată când sunt discutate problemele estului Europei?