Cum să treci peste suferinţa provocată de pierderea unei persoane dragi
0
Moartea unei persoane provoacă mici cutremure în sufletele celor care au îndrăgit-o. Durerea este ireversibilă, nu poate fi anulată, dar suferinţa se atenuează în timp, odată cu acceptarea situaţiei.
Moartea unei persoane dragi ne poate lăsa răni adânci în suflet. În astfel de situaţii, cel care suferă trebuie să facă faţă durerii, dar nu este necesar să parcurgă drumul de unul singur. Este de preferat să aibă spijinul prietenilor, rudelor, colegilor sau chiar al psihologilor.
Specialiştii spun că până la acceptarea situaţiei, cel care suferă trece prin mai multe etape.
Pe autovidencera.ro se arată că prima etapă spre vindecare este „neacceptarea”.
„Nu îţi vine să crezi, nu poţi să accepţi, se poate merge până la punctul în care crezi că totul este un vis, că lumea din jurul tău nu mai este reală”, transmite sursa citată.
Următoarele etape sunt „nedreptatea, învinovăţirea şi autoînvinovăţirea”.
“Acum apar gânduri precum: “Dacă ambulanţa/doctorul ar fi putut să…” “Dacă aş fi fost acolo…”. Este esenţial să înţelegem că omul îşi construieşte singur destinul prin alegerile pe care le face, prin acţiunile mai mult sau mai puţin benefice pe care le face. Nu avem acces la viaţa celuilalt si nu putem să-l ajutăm cum am vrea”, mai transmite sursa citată.
Poate să urmeze apoi o perioadă de interiorizare. Unele persoane nu mai comunică, nu mai spun ce simt pentru că li se pare că ar da dovadă de vulnerabilitate sau li se pare că persoanele din jur ar putea să nu le înţeleagă suferinţa.
Sunt persoane care ajung să idealizeze trecutul, să-şi amintească în această periodă de doliu doar momentele frumoase, să se închidă în casă, să nu mai iasă cu prietenii, să rămână agăţate de trecut.
„Victimizarea şi Autocompătimirea înseamnă că ne putem transforma în personajul trist, victimă a unei pierderi dureroase. Gânduri vin acum în minte: “Ce vom face fără mama/tata/soţ/fiu?”, “Cum ne vom descurca? Cum putem trăi fără?” Dacă continuăm să avem astfel de gânduri ne putem dezvolta o noua identitate care ne va descrie ca persoane neajutorate, triste, lipsite de ceva. (...) Trebuie să ne concentrăm pe ceea ce este pozitiv în viaţa noastră, pe calităţile care fac din noi o persoană încrezătoare. La început va fi mai greu, dar după ce perioada de doliu va trece, trebuie să încercăm să devenim pozitivi, calmi, şi să găsim partea bună a vieţii care ne-a rămas în absenţa celui plecat”, se arată pe autoeducare.ro.
Se încarcă comentariile...
