Cum i-a făcut să plângă Ciprian Porumbescu pe doi criminali, cu care era încarcerat la Cernăuţi. Compozitorul le-a cântat o doină la vioară
0La sfârşitul anului 1877, marele compozitor Ciprian Porumbescu a fost arestat, împreună cu alţi membrii ai societăţii „Arboroasa“, fiind acuzaţi de trădare de ţară. Timp de trei luni, Ciprian Porumbescu a stat închis în închisoarea din Cernăuţi, unde a fost lăsat să-şi ia vioara cu el. Dupa 11 săptămâni de detenţie, compozitorul a fost achitat în urma unui proces care a durat trei zile.
Ciprian Porumbescu s-a născut pe 14 octombrie 1853, la Şipotele Sucevei, fiind fiul Emiliei şi al preotului Iraclie Golembiovski. Dacă la început a purtat numele de Golembiovski, ulterior l-a schimbat în Porumbescu. Marele compozitor s-a stins din viaţă pe 6 iunie 1883, în casa din localitatea Stupca, sat ce se numeşte în prezent Ciprian Porumbescu. Porumbescu avea vârsta de 29 de ani, când din cauza tuberculozei şi-a găsit sfârşitul. Această boală i s-a agravat în perioada în care a stat în închisoarea de la Cernăuţi.
Ciprian Porumbescu era preşedintele societăţii „Arboroasa“, formată din studenţi români din Cernăuţi. În anul 1877, în toată Bucovina se serba împlinirea a 100 de ani de la alipirea la Imperiul Habsburgic, în timp ce la Iaşi avea loc o contra - demonstraţie făcută în memoria morţii domnitorului Grigore Ghica. Societatea „Arboroasa“ a trimis o telegramă de condoleanţe primarului din Iaşi, primind drept răsplată pentru acest gest 600 de coroane de la ministerul de culte din Bucureşti.
Acest schimb de amabilităţi nu a fost pe placul regimului habsburgic, astfel că procurorii au cerut arestarea conducătorilor societăţii „Arboroasa“, fiind acuzaţi de trădarea de ţară. Un întreg regiment format din soldaţi a încercuit clădirea în care îşi desfăşura activitatea „Arboroasa“, pe motiv că în pivniţă ar fi ascunse arme şi muniţii.
Nu a fost găsit nimic în interior, însă chiar şi aşa, în seara zilei de 15 noiembrie 1877, conducătorii „Arboroasa“, respectiv Zaharie Voronca, Constantin Morariu, Orest Popescu şi Eugen Siretean, au fost duşi la închisoarea din Cernăuţi, unde au fost închişi în celule pline de hoţi şi criminali.
Ciprian Porumbescu nu era în acea seară la Cernăuţi, ci era acasă, în satul Stupca. Ziua arestării sale a fost povestită de sora sa Măriora Porumbescu - Raţiu, într-o scrisoare adresată părintelui Constantin Morariu.
„Ziua arestării lui Ciprian a fost o Duminică! Dimineaţa, Ciprian era foarte vesel. Tata s-a dus la biserică. Era toamnă şi o zi foarte frumoasă. Pe la 9 şi jumătate ore, m-am aşezat la pian şi am cântat diferite bucăţi: duete pentru pian şi vioară, de (indescifrabil – n. I.G.) şi, la urmă, am încercat admirabila „Baladă” pentru vioară şi pian, compoziţia lui Ciprian, care am publicat-o eu, după moartea lui.
Ciprian – pianul era lângă fereastră – privea, de la fereastră, spre strada care mergea prin sat. Deodată, aud un zgomot – mă uit spre Ciprian, văd că i-a căzut arcuşul din mână şi dânduse înapoi palid ca un cadavru, îmi zice: „Vine jandarmul cu vornicul din sat – vine, dragă Mărioară, să mă aresteze!”.
Eu încep să tremur toată şi să plâng în hohote, văzând jandarmul, cu baioneta strălucind în zarea soarelui. Tata, sărmanul, s-a sculat de la masă, unde lua cafeaua, şi era aproape să cadă, dacă nu-l susţineam eu şi Ciprian.
N-au trecut 5 minute şi iată jandarmul, zicând: „Im Namen des Gesetzes werden Sie arretiert und mussen sofort mit mir nach Czernowitz” („În numele legii, sunteţi arestat şi trebuie să veniţi, imediat, cu mine la Cernăuţi”).
Ciprian, palid, dară cu o voinţă fermă, s-a îmbrăcat; eu-l ajutam, căci îi tremurau mâinile, şi, după o sărutare şi îmbrăţişare cu sărmanul tată bătrân şi cu mine, care nu-mi puteam astâmpăra plânsul, a plecat cu o căruţă ţărănească”, a precizat sora marelui compozitor în scrisoarea transmisă părintelui Constantin Morariu.
Până la judecarea procesului de înaltă trădare, Ciprian Porumbescu a fost şi el arestat preventiv în închisoarea din Cernăuţi, fiind acuzat de înaltă trădare. Apărarea studentţilor români a fost asigurată de avocaţii Dr.Tabora, Dr. Rott şi Dr. Atlas, fără ca cineva să-i roage acest lucru. Cei trei avocaţi nu au reuşit însă să-i scoată pe cei cinci membri ai societăţii “Arboroasa” de după gratii.
În închisoare, lui Ciprian Porumbescu i s-a dat voie cu vioară, iar lui Constantin Morariu cu flaut. Compozitorul sucevean era în celulă cu doi criminali români. Într-una din zile, Ciprian Porumbescu a cântat o doină tristă şi nici bine nu a început că unul dintre colegii de celulă a început să plângă. Întrebat de Porumbescu de plânge, acesta i-a răspuns:
“– Of, domnule, răspunse el, am avut o unică fiică, fată mare, pe care o iubeam ca sufletul meu. Aceasta muri, câteva zile înainte de ce am fost adus eu aici. Ea cânta doina pe care ai cântat-o şi Domniata acuma…Auzind Ciprian aceasta, puse vioara iar în scrin şi căzu singur pe gânduri. Povestind el, mai târziu, unei persoane de stare întâmplarea cu puşcăriaşul, această persoană îl întrebă ce gândea Ciprian în momentul când şi-a pus vioara înapoi în scrin. El răspunse:– Îmi veni, atunci, în gând aşa: Doamne, dacă cu violina mea am muiat inima unui criminal, de isbucnise în plâns aşa de amar, cât de fericit aş fi dac-aş avea cu mine, soţ de celulă, măcar o oră, pe acuzatorul meu, pe procurorul (Zotta – n.r.)!”, a povesit Ion Grămadă în cartea “Din viaţa lui Ciprian Porumbescu”.
„Povestea cum veneau arestaţii la uşa lui şi-l ascultau cu sfinţenie, când cânta la vioară. Odată, a venit o femeie frumoasă şi tânără, care se zicea că şi-a omorât soţul, împreună cu un fecior din sat, din Boian sau de lângă Boian. Femeia aceasta de o frumuseţe rară, înaltă, bine făcută, cu ochii mari ca mura, sprâncenele încadrate, guriţa ca o fragă, corpul mlădios, foarte frumoasă, venind la uşă, i-a zis:
– Cuconaşule, te rog să-mi cânţi o doină, căci cânţi atât de frumos, te ascult zilnic, celula mea este lângă a Domnitale, şi pun urechea la zid, ascultându-te cum cânţi din vioară!
După ce i-a satisfăcut dorinţa, femeia plângea în hohote. S-au fost strâns toţi cei arestaţi, până ce profosul cu sila i-a gonit în celula lor. Ciprian deprinsese un fel de telegraf la zidul femeii acesteia, care se chema Elisaveta, şi aşa a aflat toată biografia şi istoria vieţii ei.
Când a ieşit Ciprian din penitenciar, Elisaveta i-a sărutat mâinile şi i-a zis că atâta mângâiere a avut; acuma, însă, vede numai osândă şi deznădăjduire înaintea ei.
Eu i-am trimis o pereche de ghete şi o năframă frumoasă”, i-a mai scris Măriora Porumbescu - Raţiu părintelui Constantin Morariu.
Ciprian Porumbescu a petrecut şi Crăciunul anului 1877 după gratii, unde a primit tot felul de bunătăţi. După circa două luni şi jumătate de detenţie, Porumbescu şi ceilalţi membrii ai societăţii “Arboroasa” au fost achitaţi de judecători.
Alte ştiri din Suceava:
Culmea inspecţiei fiscale la Suceava: patron avertizat de ANAF pentru un plus în gestiune de 14 bani
Se încarcă comentariile...
