Cât de credincios a fost domnitorul Ştefan cel Mare: „Războiul era pentru lege, pentru biserică, duşmanii lui erau duşmanii lui Dumnezeu”
0
Domnitorul Ştefan cel Mare este cunoscut pentru victoriile obţinute, în secolul XV, împotriva marilor puteri cu care se învecina Moldova. Răzeşii lui Ştefan au reuşit să-i învingă în mai multe rânduri pe poloni, unguri şi turci. Se spune că marele voievod a construit câte o biserică după fiecare luptă câştigată, fiind canonizat de către Biserica Ortodoxă Română.
Istoricii şi cronicarii români l-au catalogat pe Ştefan cel Mare drept un mare credincios ce a luptat cu mare vitejie pentru ca Moldova şi locuitorii săi să trăiască în linişte.
„Nu era Ştefan Vodă om cu frica lui Dumnezeu? Desigur că era. Biserica ţinea în sufletul său de creştin tot atât loc ca şi războiul. Războiul era pentru lege, pentru biserică, duşmanii lui erau duşmanii lui Dumnezeu şi pe aceştia numai el îi putea ierta. Spusa cronicarilor români că după fiecare luptă domnul ridica o biserică e adevărată. Şi la Reuseni, unde a fost ucis tatăl său, şi la Valea Albă, la Vaslui, la Iaşi, la Piatra, la Bacău, la Putna, la Suceava, la Hotin, pretutindeni se ridicau biserici cu ziduri de piatră, cu braţe ce se înălţau în rugaciune spre cer, pe tot întinsul ţării”, a arătat istoricul Petre Panaitescu.
Marele istoric Nicolae Iorga l-a considerat şi el pe domnitorul moldovean drept un bun creştin: „Ştefan nu era un om pornit, nu era un suflet doritor de faimă, nu era un poet al războaielor, ci un om de cârmuire care cântăreşte puterile, prevede sfârşitul încăierărilor şi se îndemna numai la fapte în adevăr folositoare ţării sale. Întru – unsul găsise poporul românesc cea mai deplină şi curată icoană a sufletului său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite şi viteaz fără cruzime, straşnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care, se pare că vin printr-unsul de aiurea şi de mai sus, de la Dumnezeu”.
În timpul războaielor pe care le purta cu turcii, Ştefan cel Mare a fost numit de către Papa Sixt al VI-lea „atlet al creştinătăţii”, fiind considerat un apărător al creştinătăţii în faţa otomanilor şi al islamului.
Cât de crud a fost Ştefan cel Mare?
„Fost-au acestu Ştefan Vodă om nu mare de statu, mânios şi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţi omorâiea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneşu şi lucrul său îl ştia a-l acoperi şi unde nu gândiiai acolo îl aflai. La lucru de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vârâea, ca văzându-l ai săi să nu să îndărăptieaze şi pentru aceia raru războiu de nu biruia”, aşa îl descria cronicarul Grigore Ureche pe Ştefan cel Mare.
în „Cronica germană a lui Ştefan cel Mare”, domnitorul moldovean este descris drept un om extrem de crud ce a curmat viaţa unor oameni nevinovaţi, printre care s-au numărat şi foarte mulţi copii.
„În luna Februarie în ziua de 27 porni Ştefan Vodă asupra Brăilei în Muntenia şi vărsă din plin şi mult sânge şi arse cu desăvârşire târgul şi n’a lăsat viu nici pe copilul din pântecele mamei şi spintecă sânul mamelor şi smulse copiii din el. În luna lui Ianuarie, în acelaşi an, în ziua de 16, domnul puse să i se taie capul vornicului Isaia, cumnatul său”, se arată în „Cronica germană a lui Ştefan cel Mare”.
Există multe voci care s-au declarat împotriva canonizării lui Ştefan cel Mare din cauză că acesta ar fi avut mai mulţi copii din flori. Chiar dacă se spune că domnitorul ar fi avut opt copii din afară căsătoriei, istoricii au reuşit să arate că singurul fiu nelegitim al lui Ştefan a fost Petru Rareş.
Alte ştiri pe această temă:
Povestea nepoatei lui Ştefan cel Mare: a luptat în fruntea unei armate şi a ajuns soacră de sultan
Se încarcă comentariile...
