A lăsat cifrele pentru a se dedica în totalitate bisericii

Arhimandritul Iustin Dragomir a ajuns de la Ministerul Transporturilor la Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi. Stareţul de 58 de ani, economist de profesie, povesteşte cât de greu i-a fost să intre la Seminar doar pentru că părinţii săi lucrau la CAP. Educaţia primită acasă l-a motivat să-şi depăşească condiţia.

Născut într-o familie cu frică de Dumnezeu din comuna Iveşti, judeţul Vaslui, Iustin Dragomir a avut mereu în suflet dragostea pentru cele sfinte. Însă regimul comunist şi faptul că provenea dintr-o familie simplă l-au ţinut departe de sutană până la 27 de ani.

„De mic copil până astăzi, cu excepţia armatei, am ţinut toate posturile de peste an, miercurea şi vinerea. Aşa ne era drag în familie, mergeam permanent la biserică“, povesteşte stareţul Mănăstirii Bogdana.

A intrat primul la Seminar

Educaţia primită acasă l-a motivat să-şi depăşească condiţia. „Era o perioadă destul de grea în ’68, râdeau de tine dacă mergeai la biserică, problema seminariilor nu se punea pentru că erau locuri foarte puţine. Prioritate aveau copiii de preoţi“, îşi aminteşte arhimandritul. A pierdut un an de şcoală la admiterea la liceu din cauză că regiunile se transformau în judeţe. La Vaslui nu-l primeau pentru că terminase clasa a VIII-a la Mirceşti, în judeţul Iaşi, iar cei din Capitala Moldovei îl refuzau întrucât era născut în judeţul vecin. „Am hotărât să dau la seminar la Neamţ, era prin ’68. Am intrat primul la seminar, însă din cauză că un fiu de preot trebuia să obţină un loc la parohia din sat, mi-au luat locul. M-am dus la liceu“, povesteşte slujitorul bisericii.

Angajat la Transporturi

După liceu a vrut să dea admitere la Institutul de Teologie din Bucureşti, unde erau doar 30 de locuri. „Eu făceam parte dintr-o familie de ceapişti, aşa că nu era nicio şansă să intru. Am făcut aproape trei ani Finanţe, la Universitatea «Al. I. Cuza» din Iaşi, însă pentru că nu aveam bani, am oprit-o şi m-am angajat“, povesteşte arhimandritul.

La 22 de ani a intrat în Corpul de Control la Regionala CFR Iaşi, pe partea auto, apoi a fost transferat la Bucureşti. „Aşa m-am trezit în Corpul de Control al Ministerului Transporturilor, Secţia Transporturi Auto. Aveam aproape 22 de ani, dar mintea mea era tot spre mănăstire“, îşi aminteşte stareţul. În cei trei ani şi jumătate petrecuţi ca salariat la Ministerul Transporturilor a fost pe rând impiegat de mişcare, angajat la casa de bilete, inspector şi voiajor comercial.

___________

„Mi-a fost drag de Dumnezeu“

Când avea 25 de ani a plecat din Ministerul Transporturilor din cauza salariului mic şi s-a stabilit la Bârlad, unde a înfiinţat o secţie de artizanat în cadrul Ucecom, însă gândul îi era tot la viaţa de monah. „În 1980, la 27 de ani, am plecat la mănăstire. Mi-a fost drag de Dumnezeu, acesta a fost motivul“, spune stareţul. A ajuns la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi, iar trei ani mai târziu a fost călugărit. A fost econom al mănăstirii şi a susţinut toate examenele pentru a deveni preot, ulterior urmând şi Facultatea de Teologie şi apoi masterul. În 1985, a fost trimis la Mănăstirea Putna, deoarece stăpânea foarte bine „legea cifrelor“, iar acolo era nevoie de un om care să pună pe picioare lăcaşul de cult. În 1988 a fost preoţit, iar doi ani mai târziu a fost trimis la Mănăstirea Bogdana, al cărei stareţ a devenit în 1996.

Acum 10 ani a început să ridice un aşezământ pentru orfani cu 210 locuri. „Într-o seară, doi copii ai străzii au venit să ceară un loc de dormit şi o bucată de pâine la Mănăstirea Bogdana. Am zis că trebuie să ridic un locaş pentru copii, iar pe 1 iunie, în mijlocul lanului de grâu, am băgat hârleţul în pământ. Împreună cu călugării am săpat temelia şi am turnat fundaţia“, povesteşte preotul.

A construit apoi o mănăstire de maici şi două biserici. Investiţiile depăşesc 50 de milioane de lei, de la Guvern, Consiliul Judeţean, Consiliul Local şi de la credincioşi.