ÎPS Pimen, în pastorala de Crăciun: "Astăzi sunt oameni care socotesc păcatul ca un fapt normal"
0
"Suntem datori să ne străduim să trăim în lumina credinţei şi învăţăturii creştine, să trăim în Hristos Care este "Lumina lumii", a transmis ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, în pastorala adresată credincioşilor la sărbătoarea Naşterii Domnului.
P I M E N,
DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl, iar de la noi, arhierească binecuvântare.
IUBIŢI CREDINCIOŞI,
Prăznuim faptul dumnezeiesc în care credem, în care ne mântuim şi pe care îl mărturisim în Simbolul credinţei noastre creştine – Crezul şi anume: „Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om”.
Naşterea cu trup a Domnului nostru Iisus Hristos este numită de Sfântul Apostol Pavel „marea taină a creştinătăţii, a dreptei noastre credinţe creştine” (I Tim. 3, 16). Tainele dreptei noastre credinţe se înţeleg, după cum scrie Sfântul Ioan Gură de Aur, „prin credinţă şi tăcere”. Ele, tainele lui Dumnezeu, nu se pot înţelege pe deplin cu mintea; ele se înţeleg, cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Cor. 13, 9, 12), doar „în parte”, prin credinţă, credinţă care ne este dată în dar de Dumnezeu. Acest dar dumnezeiesc trebuie păstrat şi sporit prin harul lui Dumnezeu care ni se împărtăşeşte în cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii, începând cu cea a Botezului şi plinindu-se cu cea a Euharistiei, adică împărtăşirea cu Prea Sfântul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos. Acest dar sporeşte şi prin strădaniile noastre duhovniceşti de curăţire de păcate în Sfânta Taină a Spovedaniei şi, nu în ultimul rând, prin faptele cele bune prin care ajutăm pe „fraţii prea mici ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.
Aceasta este viaţa creştină pe care Dumnezeu o cere de la noi. Prin acest fel de trăire a ei s-a răspândit în lumea păgână credinţa şi învăţătura creştină cu preţul jertfirii vieţii pământeşti, adică în „chip mucenicesc”, după cum ne învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur.
Acest mod de răspândire şi primire a credinţei creştine ne este arătat de Tertulian, unul dintre scriitorii bisericeşti din veacul al III-lea, în cuvintele: „Oridecâteori suntem seceraţi de voi, ne facem şi mai numeroşi; sămânţa e chiar sângele creştinilor”. Primii creştini au mărturisit credinţa şi învăţătura creştină, au mărturisit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin trăirea lor zi de zi, clipă de clipă, prin iubirea dintre ei, ajutându-se ca fraţi în Hristos. Această iubire a uimit pe păgâni, făcându-i pe aceştia să rostească cuvintele: „Iată cât de mult se iubesc creştinii între ei”. Ei se iubeau ajutându-se în toate câte zideau sufleteşte şi aduceau mângâiere celor aflaţi în lipsuri şi dureri. Ei „se iubeau”, după cum scrie Minucius Felix: „aproape înainte de a se cunoaşte”. Despre acestea să ascultăm câteva învăţături dintr-o scriere numită Scrisoare către Diognet, perlă a literaturii creştine din primele trei secole:
„Creştinii nu se deosebesc de ceilalţi oameni nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte [...] urmează obiceiurile băştinaşilor şi în îmbrăcăminte şi în hrană şi în celălalt fel de viaţă, dar arată o vieţuire minunată [...]. Se căsătoresc ca toţi oamenii şi nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuţi. Întind masă comună, dar nu şi patul. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar, prin felul lor de viaţă, biruiesc legile. Iubesc pe toţi, dar de toţi sunt prigoniţi. Nu-i cunoaşte nimeni, dar sunt osândiţi, sunt omorâţi, dar dobândesc viaţa. Sunt săraci, dar îmbogăţesc pe mulţi; sunt lipsiţi de toate, dar în toate au de prisos. Sunt înjosiţi, dar sunt slăviţi cu aceste înjosiri; sunt huliţi, dar sunt îndreptăţiţi. Sunt ocărâţi, dar binecuvântează; sunt insultaţi, dar cinstesc. Fac bine, dar sunt pedepsiţi ca răi; sunt pedepsiţi, dar se bucură, ca şi cum li s-ar da viaţă”.
IUBIŢI FII DUHOVNICEŞTI,
Această trăire creştină ne-o cere Dumnezeu să o avem şi noi cei de astăzi. Dacă în vechime unii oameni au tăgăduit faptul întrupării Fiului lui Dumnezeu şi s-au lepădat de adevărurile credinţei şi învăţăturii creştine, alţii au falsificat învăţătura creştină, înstrăinându-se de Dumnezeu, devenind eretici. Astăzi sunt oameni care tăgăduiesc rădăcinile, temelia creştină a culturii europene promovând (încurajând) libertinajul, socotind păcatul sub orice formă ar fi el ca un fapt normal, mai mult, ca un drept personal de a-l săvârşi, punându-l chiar sub protecţia legilor statului, ca un drept universal al omului, arătând: păcatul nu înseamnă ceva dăunător nici omului, ca persoană privată, şi nici societăţii umane, spunând răului bine şi binelui rău. Aceasta arată culmea pervertirii persoanei umane.
IUBIŢI CREDINCIOŞI,
Luând aminte la această stare sufletească a unei părţi din lumea actuală, nu trebuie să ne împuţinăm sufleteşte. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea la vremea sa: „Lumea de astăzi nu este mai rea, mai păcătoasă decât cei de dinaintea noastră”. Ca urmare, suntem datori să ne străduim să trăim în lumina credinţei şi învăţăturii creştine, să trăim în Hristos Care este „Lumina lumii”, după cum El Însuşi ne-a spus-o în Sfânta Evanghelie: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12).
Această lumină a călăuzit întreaga creştinătate de-a lungul celor 2.000 de ani; acestă lumină a inspirat pe scriitori, pe oamenii de ştiinţă, începând cu cei trei magi care au venit de la mari depărtări să se închine Celui născut în peştera din Betleem; această lumină ne călăuzeşte şi pe noi cei de astăzi; de această lumină ne împărtăşim pe deplin atunci când primim din Sfântul Potir Preasfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, rostind la sfârşitul Sfintei Liturghii cuvintele: „Am văzut Lumina cea adevărată…”. Încredinţaţi de acest adevăr, distinşii creştini aduc de mici la Sfânta Împărtăşanie pe copiii lor, iar noi, cei mari, ne străduim să ne pregătim prin post şi rugăciune, prin spovedanie şi prin faptele de milostenie pentru a ne apropia cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste de Sfântul Potir pentru a primi Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca Sfânta Împărtăşanie să ne fie spre viaţă veşnică şi nu spre osândă veşnică, cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Cor. 11, 27-30).
Să luăm aminte la cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Mulţi cu Tainele acestea o dată întru tot anul se împărtăşesc, iar alţii de două ori, alţii de multe ori [...] Aşadar, care sunt nouă mai primiţi? Cei de o dată? Cei de mai multe ori? Cei de puţine ori? Nici cei ce o dată, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de puţine ori, ci cei ce cu ştiinţa gândului curat, cei ce cu inima curată, cei ce cu viaţa neprihănită. Cei ce sunt în acest fel, totdeauna să se apropie, iar cei ce nu sunt întru acest fel, nici măcar o dată”.
Să-l ascultăm şi pe Sfântul Ioan Damaschin, care povăţuieşte la fel ca şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Pe mulţi îi vedem primind Trupul lui Hristos fără pregătire, din obicei, iar nu aşa cum se cade, după lege, a-L primi în Sfântul Post şi în Ziua de Paşti, cu gândul şi cu mintea curată. Ci se cade să păzim Sfântul Post întru nevinovăţie şi să ne curăţim cugetul şi aşa să ne împărtăşim… Drept aceea, mulţi primesc această dumnezeiască Jertfă o dată pe an, iar unii de două ori, iar alţii de mai multe ori. Dar cuvântul nostru nu este numai către aceştia din urmă, ci şi către cei ce stau în pustie, fiindcă aceştia o dată pe an se împărtăşesc, iar, de multe ori, şi după doi ani. Atunci, dar, în care chip să se primească Sfânta Jertfă? Oare ca cei care o dată pe an sau mai rar se împărtăşesc, sau ca cei ce de multe ori primesc Trupul şi Sângele lui Hristos? Ci, aşa să ştiţi, că aceia ce au cuget curat şi dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea să se aproprie. Iar, de nu sunt aşa, atunci niciodată să nu se împărtăşească. Dar oare pentru ce? Pentru că spre judecata lor o primesc, spre osândă, spre pedeapsă şi chin. Căci cel ce va mânca Pâinea aceasta şi va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de Trupul şi Sângele Domnului”.
Vă întâmpinăm la acest paznic împărătesc al Naşterii Domnului cu urarea tradiţională: „Sărbători fericite, Anul Nou cu sănătate şi bună sporire în toate cele bune”.
Al vostru de tot binele voitor şi către Domnul pururea rugător,
† P I M E N ,
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR
Dată în reşedinţa noastră arhiepiscopală din Suceava la sărbătoarea Naşterii Domnului, anul mântuirii 2013, decembrie, 25.
Alte ştiri din Suceava:
Penibil! CSM Suceava nu are bani să-şi premieze campionii
Se încarcă comentariile...
