Ultramaratonistul care aleargă pentru copiii orfani. „Cu un kilometru înaintea liniei de sosire am îmbrăţişat borna şi toate durerile au dispărut“
0
A renunţat la un drum care nu ducea nicăieri şi a ales sportul. Cornelius George Constantin, în vârstă de 35 de ani, e singurul ultramaratonist din Ialomiţa. Aleargă pentru cauze umanitare, iar de 3 ani participă la ultramaratonul anual de 100 de kilometri de la Valea Plopului pentru ajutorarea copiilor orfani.
A început să alerge în urmă cu 7 ani, a participat la primul maraton după numai 4 luni de pregătire, iar de 3 ani se află în cursa de 100 de kilometri de la Valea Plopului. Spune că ultramaratonul este cea mai bună modalitate de a-ţi educa mintea, perseverenţa, de a-ţi dori mai mult, de a reuşi. A început să alerge atunci când a hotărât că este cazul să facă o schimbare radicală în viaţa sa. Până acum, a parcurs 13.500 de kilometri. Se caracterizează drept un autodidact. Şi-a descoperit pasiunea pentru psihologie, a participat la cursuri de instruire şi şi-a modelat mintea astfel încât astăzi totul i se pare posibil.
„Cred că am reuşit să mă opresc la timp. Eram pe un drum care nu ducea nicăieri. Aveam un anturaj nu tocmai plăcut din care nu aveam nimic de învăţat. Mi-am dat seama că dacă voi continua aşa, nu-mi va fi bine. Am putut să mă rup de toate, iar alegerea făcută m-am transformat complet. Sportul este parte din viaţa mea. Poate părea deplasat, dar la şcoală, chiuleam de la ore de sport sau aduceam scutiri medicale, acum sunt cu totul alt om datorită antrenamentelor, dar şi a dorinţei de a ajuta copiii aflaţi la nevoie”, spune tânărul.
100 de kilometri în 12 ore
Ultramaratonul «100 for Children» este un eveniment sportiv de alergare pe o distanţă de 100 kilometri, care sunt parcurşi în 12-14 ore, până la tabăra de la Valea Plopului, unde Asociaţia «ProVita» a creat o comunitate în care 300 de copii şi adulţi trăiesc aici, învaţă şi muncesc, încercând să se descurce singuri, având grijă unii de ceilalţi. Cornelius Constantin este unul dintre ambasadorii care atrage atenţia asupra acestui proiect unic în România. În ultimii 6 ani, oameni cu suflet au pus mână de la mână şi au donat pentru bunăstarea copiilor de aici peste 360.000 de lei. Corneliu Constantin încearcă, alături de ceilalţi participanţi la cursele de alergare, să le ofere o şansă mai bună orfanilor din tabăra de la Valea Plopului şi să-i determine, în acelaşi timp, pe oameni să ofere puţin pentru sărmani din bunăstarea lor.
Când a decis să-şi schimbe viaţa nu s-a gândit nicio secundă la alergat. Voia doar să facă sport şi încerca să scape de obiceiurile proaste. „În 2012 a început totul. Când m-am hotărât să renunţ la bere, ţigări şi comportamentul inadecvatÎntr-o zi, am găsit pe net un program de antrenament în 4 luni, pentru participarea la maraton. Şi-am zis să văd cum e...“. Începutul a fost însă dificil, iar ruperea de anturaj, detaşarea au fost probleme pe care le-a înfruntat cu stoicism. În primă fază, mama a fost retincentă. Nu mă credea în stare. Am dovedit familiei, dar mai ales mie că lucrurile se pot schimba radical. De 7 ani trăiesc o nouă experienţă, o viaţă pe care nu aş schimba-o pe nimic.
Prima cursă
De atunci, a participat la zeci de curse de alergat în ţară, iar antrenamentele istovitoare nu l-au descurajat niciodată, din contră, a fost şi mai motivat să atingă ţinte aflate tot mai sus. „Îmi amintesc bine de prima cursă. Pentru un maratonist, maratonul începe la kilometrul 30. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, am vrut să renunţ. Voiam doar să ajung la finish, să mă odihnesc. Dar, cumva, am avut puterea să rezist tentaţiei şi am mers mai departe. Iar cu un kilometru înainte de linia de sosire, am îmbrăţişat borna şi toate durerile au dispărut, de parcă aş fi fost la kilometrul 1... Atunci am descoperit că alergarea e motivaţională şi dă dependenţă!».
Deşi este un sport costisitor, pentru că singur îşi procură echipamentele, ialomiţeanul nu se plânge fiindcă are timp să şi muncească. Are două job-uri: unul la o firmă, gestionar, iar celălalt presupune distribuirea de pliante de la un hipermarket din Slobozia. Într-o lună poate cheltui 100 de lei pentru echipamentele necesare, în alta mult mai mult. Nu aceasta este problema pentru Cornelius Constantin. El spune că totul ţine de voinţă, ambiţie, perseverenţă, dorinţa de a face bine, de a te depăşi.
Se antrenează singur
Antrenamentele le-a făcut singur, de la bun început. Nu a avut un specialist în domeniu care să-l ghideze. A făcut ceea ce a simţit şi cât i-a rezistat corpul.
„Am alergat cam 5, 6 zile pe săptămână. Am ascultat semnalele corpului, iar când mă simţeam obosit, îmi luam o zi de pauză sau făceam înot, sală, masaj, mers. Am folosit vitamine pentru refacerea organismului şi prevenirea accidentărilor. Am alergat încet (6min/km ; 6.30min/km), la un volum alergat de 100-130km/săptămână. Pregătirea unui ultramaraton, dacă vrei să-l termini, şi nu el pe tine,trebuie tratat cu mare seriozitate şi responsabilitate. Îţi trebuie cel putin 6 luni de antrenamente în care să-ţi setezi un plan S.M.A.R.T: specific, măsurabil, atins, relevant,încadrat in timp)”, povesteşte ialomiţeanul.
13.500 de kilometri în ultimii 7 ani
În ultimii 7 ani a alergat peste 13.500 de kilometri. Spune că a renunţat să mai contorizeze distanţele parcurse. Acum a intrat într-un mediu ordonat, unde alergarea îl disciplinează, iar ambiţia şi pasiunea îi călăuzesc paşii. Mai mult decât atât, recunoaşte că este sănătos tun. În ultimii 4-5 ani nu a fost răcit nici măcar o dată. „Investesc în primul rând în propria sănătate, înainte de a face un bine copiilor din Valea Plopului. Noi oamenii suntem cu toţii făcuţi din aceaşi materie, însa suntem atât de diferiţi. Ceea ce avem cu toţii în comun este aceea energie interioară care ne defineşte, dar pe care foarte puţini ştiu s-o exploateze. Mulţi aleg să fie comuni, să fie ca ceilalţi. Este uşor să fii ca ceilalţi, dar este nevoie de curaj să fii diferit.
Noi, alergătorii, şi cei pasionaţi de alergare avem visuri, ţeluri, suntem putin diferiţi faţă de celalalte persoane, faţă de tine. Nu te gândi că sunt super-om, cu ceva modificări genetice care să-mi permită să alerg mult. Asa cum tu ai pasiuni normale, eu am ca pasiune alergarea. Şi de la un timp îmi place sa alerg din ce în ce mai mult. Aleg să-mi investesc timpul în lucruri care-mi aduc plusuri zilnic, dar şi pe termen lung. Nimic nu ţine de noroc, ci de modul conştient, şi în acţiunile făcute zilnic”, spune ultramaratonistul. Pentru a fi în formă maximă, se antrenează constant şi are grijă şi la alimentaţie. Aleargă în parcuri, în pădurea Peri din apropierea Sloboziei, oriunde găseşte linişte pentru a se concentra mai bine. Visul său este să participe la un triatlon. Vreau să particip la un triatlon. Adică alergare, înot şi ciclism... E doar un gând, nu ştiu în ce fel să-l pun în practică. Dar vreau mai mult, vreau să-mi testez limitele corpului...“.
Se încarcă comentariile...
