Moşia Hagieşti a trezit interesul unor organizaţii nonguvernamentale. Ce sumă va fi investită pentru refacerea conacului Marghiloman

Restaurarea unuia dintre cele mai frumoase conace din Bărăgan a trezit interesul organizaţiilor nonguvernamentale care doresc să ia parte la revitalizarea domeniului Hagieşti, investind astfel în procesul de dezvoltare comunitară.

La baza acestui proiect stă o cerere de finanţare depusă de Institutul Naţional al Patrimoniului(INP) în cadrul programului Ro Cultura. Proiectul şi restaurarea conacului depind de rezultatele acestui concurs de proiecte din cadrul Ro Cultura, iar momentan încă se află în faza de evaluare.  Partenerii de proiect sunt organizaţii nonguvernamentale active în domeniul cultural şi în cel al dezvoltării locale.

Restaurarea va necesita costuri de aproximativ 2 milioane de euro, la care se vor adăuga însă alte sume, necesare funcţionării acestuia şi realizării activităţilor adresate publicului. Considerat o bijuterie arhitectonică de la sfârşitul secolului al XIX-lea, domeniul a fost închis, după ce timp de 12 ani statul a alocat fonduri pentru reparaţii, fără ca lucrările să fie finalizate.

„Credem că partenerii cu care am pornit la drum şi alături de care am scris cererea de finanţare în cadrul programului Ro-Cultura ne conferă avantajul unei valoroase perspective inter-disciplinare, în care procesul de dezvoltare comunitară se desfăşoară atât în strânsă simbioză cu cel educaţional şi cu cel creativ-antreprenorial, cât şi în conexiune permanentă cu nevoile comunităţii şi cu specificul unui astfel de spaţiu rural situat în proximitatea Capitalei.

Este vorba despre parteneri cu experienţă pe de o parte în proiecte educaţionale şi de antreprenoriat în mediul rural sau comunităţi dezavantajate, pe de alta în construirea unei oferte culturale şi de divertisment care creează şi dezvoltă public. Pentru acest proiect de revitalizare, INP contează şi pe transferul de cunoaştere şi bune practici dinspre state mult mai avansate cu privire la dezvoltarea economiei locale în relaţie cu patrimoniul cultural şi natural - şi asta prin parteneriatul încheiat cu Colegiul universitar norvegian pentru agricultură şi dezvoltare rurală (Høgskulen for landbruk og bygdeutvikling), a explicat Ştefan Bâlici, director general al Institutului Naţional al Patrimoniului (INP).

Cine sunt partenerii

Pe lângă partenerul norvegian, INP s-a asociat cu două organizaţii locale: Asociaţia Moara de hârtie, respectiv Asociaţia SoNoRo. Proiectul a fost depus pentru finanţare şi se află momentan în faza de evaluare. 

Asociaţia Moara de hârtie îşi desfăşoară activitatea în scopul reînvierii, păstrării, promovării şi susţinerii tradiţiilor, meşteşugurilor şi îndeletnicirilor ce pun în valoare creativitatea, îndemânarea şi talentul artistic.În vederea îndeplinirii scopului său, asociaţia îşi propune ca obiectiv principal stimularea interesului pentru ocupaţii şi îndeletniciri dispărute sau pe cale de dispariţie. Asociaţia a iniţiat şi dezvoltă Ansamblul Moara de hârtie - Satul meşteşugurilor din Comana, ce găzduieşte, în clădiri proprii, 10 ateliere creative ce pun în valoare meşteşugurile tradiţionale (ţesut la război, prelucrarea papurii, fierărie, modelaj ceramic, lucru în lemn, bucătărie tradiţională, moară şi brutărie) şi pe cele legate de carte (realizarea de hârtie de mână, tipar manual şi legătorie).

Asociaţia Sonoro contribuie activ la promovarea valorilor culturale, îndeosebi în domeniul muzical, aparţinând patrimoniului cultural universal, cu accent pe creaţia românească, sprijinirea artelor şi educaţiei. Asociaţia Sonoro organizează din anul 2005 evenimente dedicate muzicii de cameră în România şi a reuşit, chiar după prima ediţie, să includă Festivalul SoNoRo într-o reţea de festivaluri din întreaga lume. Sonoro organizează seria de concerte în clădiri de patrimoniu SoNoRo Conac de 7 ani. 

Doi ani durează restaurarea

Conform INP, încă din anii '70-'80 monumentul nu a mai beneficiat de o utilizare şi întreţinere adecvată şi începuse să se degradeze. La începutul anilor '90, când a fost preluat în administrare de către fostul Oficiu Naţional al Monumentelor Istorice s-a constatat necesitatea restaurării şi tot atunci au fost făcute şi primele demersuri în acest sens. Astfel, în perioada 1992 - 2004 au fost realizate o serie de lucrări de consolidare şi restaurare, care au fost însă întrerupte şi au rămas nefinalizate, din lipsa fondurilor.” Întreruperea unui proces de restaurare este însă o situaţie foarte periculoasă pentru un monument istoric fiind problematică inclusiv menţinerea stării de conservare”, atrage atenţia Ştefan Bâlici, director general al INP.

Viitorul Centru cultural Marghiloman care se doreşte a fi deschis aici va derula activităţi culturale, artistice şi educative diverse, adresate atât unui public local şi regional, cât şi unui public cosmopolit, şi aici se are în vedere potenţialul public din Bucureşti sau vizitatori din străinătate. Conacul Marghiloman poate intra într-un circuit turistic axat pe zona de est a Bucureştiului, o zonă mult mai puţin dezvoltată din punct de vedere al ofertelor turistice. Conform, INS, procesul de restaurare ar dura aproximativ 2 ani.

Post de jandarmi şi casa notarului

De-a lungul timpului, moşia Hagieşti a purtat mai multe denumiri. O carte de hotărnicie datată 1779 apărea numele de Drăceşti, iar în documentele secolului al XIX-lea apare numele Agieşti sau Agieştii. În 1634, proprietarii moşiei erau vistierul Dumitru Dudescu şi fiul său Radu, proprietatea rămânând în posesia familiei până la mijlocul secolului al XIX-lea, când va ajunge în proprietatea lui Ioan Cătuneanu. Probleme financiare l-au făcut pe acesta să vândă repede moşia (1855), care va ajunge în posesia maiorului Mişa Anastasievici. Acesta o va stăpâni până în 1880, când va fi cumpărată de Ion (Iancu) Marghiloman, iar după moartea acestuia va intra în proprietatea fiului, Mihai Marghiloman. După decesul lui Mihail, petrecut în 1923, toată averea intră în posesia soţiei Suzana Lévé Marghiloman, iar în 1945, odată cu instalarea regimului comunist, proprietatea va intra în posesia statului care va amenaja, în conacul familiei, un post de jandarmi, biroul şi casa notarului. În perioada comunistă, aici au mai funcţionat o şcoală de tractorişti şi sediul Cooperativei Agricole de Producţie.