Povestea secretă a celui mai fertil pământ din România, proiectul blestemat al comuniştilor. Ce sacrificii s-au făcut pentru Balta Ialomiţei

Povestea secretă a celui mai fertil pământ din România, proiectul blestemat al comuniştilor. Ce sacrificii s-au făcut pentru Balta Ialomiţei

Balta Ialomiţei, imagine din secolul VIII

O zonă mlăştinoasă, întinsă pe 50 de hectare, aflată la confluenţa Ialomiţei cu Dunărea, a fost transformată artificial în cel mai fertil pământ al ţării. Comuniştii au creat Balta Ialomiţei, însă eforturile lor au avut efecte dezastroase asupra mediului înconjurător.

Balta Ialomiţei a reprezentat până în urmă cu 47 de ani o zonă mlăştinoasă de la graniţa de est a judeţului Ialomiţa. Mai concret, este vorba despre o zonă care a reprezentat albia majoră a Dunării, anual fluviul revărsându-se aici. Datorită aluviunilor aduse de apele Dunării zona era una foarte fertilă din punct de vedere agricol. Tocmai de aceea foarte multe comunităţi umane s-au aşezat şi s-au dezvoltat aici. 
 
„Zona era de un imens potenţial economic. Dincolo de agricultură, aici existau adevărate crescătorii de peşte, dacă vreţi într-o formă naturală. Oamenii care au trăit aici s-au bucurat pe deplin de tot ce natura le-a oferit” precizează istoricul Emilia Corbu. 
 
Marea îndiguire
 
Transformarea Bălţii Ialomiţei într-o zonă preponderent agricolă s-a petrecut între anii 1960 – 1969, când Partidul Comunist Român a dat ordin ca toată zona să fie îndiguită, pentru a nu mai permite Dunării să se reverse aici. Istoricii spun că dorinţa de a reda agriculturii Balta Ialomiţei este mult mai veche. Ea datează din perioada interbelică, atunci când s-a discutat pentru prima dată acest aspect.
 
 Studiile realizate atunci au scos la iveală însă faptul că localităţile din zonă ar putea fi afectate de revărsările apelor Dunării. Astfel, lucrările care urmau să debuteze după 1930 au  fost sistate. Comuniştii au preluat planurile de lucru ale oficialilor interbelici, însă nu au ţinut cont de pericol. Aşa că au demarat amplul proces de îndiguire al zonei, fără să le pese de vieţile umane pe care riscau să le arunce în apele învolburate ale Dunării. 
 
„S-a lucrat într-un ritm alert, fără a se ţine cont de nimic. Studiile din perioada interbelică arătau toate riscurile, însă autorităţile comuniste nu le-au luat în seamă. Nu au vrut, probabil, să  creadă faptul că ar putea distruge vieţi umane şi un întreg habitat natural. Au desfăşurat lucrările, au îndiguit toată zona, iar efectele s-au putut observa cu ochiul liber” adaugă istoricul Emilia Corbu.   
 
Istorie distrusă de ape
 
Iminentul pericol al viiturilor pe Dunăre avea să apară la un an distanţă de la încheierea lucrărilor, mai exact în anul 1970, luna aprilie. Şase dintre cele mai vechi localităţi din Ialomiţa, cu un real potenţial economic, au fost distruse de pe hartă în timpul unor inundaţii foarte puternice.
 
 
 
Imagine din satele inundate de Dunăre în 1970 
 
Este vorba despre localităţile Bobu, Brăiliţa, Sfântul Vasile, Hagieni, Chioara şi Piua Petrei. Pentru că digul care înconjura Balta Ialomiţei nu permitea Dunării să se reverse în albia sa, apele au inundat localităţile din jur. „Aşa au dispărut mai bine de cinci secole din istoria Bărăganului. Toate aceste sate erau desprinse din vechea vatră a Oraşului de Floci. Aveau un potenţial economic imens” mai spune Emilia Corbu. 
 
Anchetele din Balta Ialomiţei 
 
În prezent, Balta Ialomiţei se află în proprietatea Agenţiei Domeniului Statului care a concesionat o parte din terenurile agricole unor latifundiari, printre care şi firmei Interagro deţinută de magnatul Ioan Niculae. Lucrările de îndiguire din urmă cu 47 de ani au efecte negative şi-n zilele noastre. Practic, Dunărea a început să macine digul comunist, iar pericolul ca acesta să cedeze devine tot mai mare. În 2009, an în care cotele Dunării în zona  Bălţii au fost ridicate, digul dădea semne că va ceda. Pentru a evita ca toată zona să fie inundată au început ample lucrări de consolidare.

 
Zona de dig afectată de apele Dunării 
 
Fără licitaţie, ci prin atribuire directă, şantierul i-a fost încredinţat societăţii Eldaga, din Ialomiţa, condusă de Paul Toma. Guvernul a alocat fonduri de urgenţă, iar societate practic s-a abonat la ele. În ciuda faptului că au fost cheltuite peste 2 milioane de lei, eficienţa a fost zero. Patronul ar fi folosit banii în scopuri personale şi s-a făcut nevăzut. Toma a fost descoperit abia în 2013 în Spania, unde fugea de procesul pe care îl avea în România. În prezent, el se află la închisoare fiind acuzat de evaziune fiscală. 
 
Citiţi şi:
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: