Povestea artistei care a zugrăvit viaţa ţăranilor din Bărăgan. Comuniştii i-au confiscat toată averea

Povestea artistei care a zugrăvit viaţa ţăranilor din Bărăgan. Comuniştii i-au confiscat toată averea

Lelia Urdărianu, în tinereţe, alături de cei doi copii, la ferma de la Perieţi FOTO Arhivă pers. prof. C.Tudor

Îndrăgostită de Bărăganul ars vara de soarele nemilos şi bântuit iarna de Crivăţul năprasnic, Lelia Urdărianu, soţie de fost moşier din judeţul Ialomiţa, a zugrăvit acest colţ de pământ românesc în cele mai frumoase pânze.

Lelia Urdărianu nu a fost doar un artist de excepţie, ci şi o soţie şi mamă dedicată. A reuşit să facă din ferma de la Perieţi, unde deţinea 390 hectare de teren, una dintre cele mai moderne din estul Europei, după căsătoria cu diplomatul Aureliu Ion Popescu.
 
Lucrările sale în care a suprins excepţional viaţa Bărăganului vor fi expuse la Saloanele naţionale de pictură, iar în anul 1934 o vom regăsi printre expozanţii Salonului de toamnă de la Paris. 

„Critica de specialitate este tot mai elogioasă la adresa Leliei Urdărianu, Petru Comarnescu denumind-o Pictoriţa Bărăganului. Mai târziu, într-un catalog de expoziţie din anul 1947, acesta, referindu-se la fresca impresionantă dedicată Bărăganului, realizată de Lelia la conacul ei de la Perieţi, scria: “Lelia Urdărianu are meritul de a fi adus în pictura murală Bărăganul, fiind pioniera exploatării lui plastice”.
 
În Ziarul călărăşean “Pământul”, nr. 209-211/1940, Eugen Cialâc îi rezervă artistei Lelia Urdărianu o pagină, unde sunt publicate şase reproduceri după tablouri care fuseseră incluse în Expoziţia “Bărăganul”, organizată în decembrie 1939 la sala Dalles din Bucureşti. La rugămintea lui Cialâc, poetul, scriitorul şi eseistul Adrian Maniu publică, în aceeaşi pagină, un adevărat poem, intitulat „Icoane zugrăvite pentru anotimpuri: Bărăganul”, dedicat artistei Lelia Urdărianu.
 
Odată cu instaurarea regimului comunist, viaţa artistei cunoaşte necazurile tuturor fostelor familii înstărite din România. Îşi va afla sfârşitul în anul 1979, la 80 de ani, lăsând în urmă o operă artistică şi umană dedicată, cu prediecţie, Bărăganului şi oamenilor săi, povesteşte istoricul Constantin Tudor din Călăraşi.
 

 Provenea dintr-o familie boierească

 
Lelia Urdărianu s-a născut la Slatina, pe 6 mai 1899 şi provenea dintr-o familie boierească, originară din satul Urdari – Gorj. Pe linie maternă, Lelia Urdărianu avea ascendenţă franceză, înaintaşii săi trăgându-şi originea din familia marchizului Ernest Berdalle de Lapommeraye. Studiile primare le-a făcut la Slatina, apoi gimnaziu la Şcoala de Fete din Focşani. În anul 1914 a fost admisă la Şcoala de Belle Arte din Bucuresti, unde îşi perfecţionează talentul nativ în arta plastică. Ca multe alte aristocrate ale epocii, urmând exemplul Reginei Maria, în timpul primului război mondial a fost infirmieră voluntară.
“ În anul 1922 se căsătoreşte cu dr. Ion Stoianovici, descendent al Familiei Poenarilor din satul Poiana, care avea o moşie frumoasă în satul Perieţi. Au împreună doi copii, Şerban şi Ileana, aceasta din urmă fiind donatoarea unor documente şi tablouri care se află astăzi în depozitele Muzeului Naţional al Agriculturii din Slobozia.

Dr. Ion Stoianovici moare în anul 1926, Lelia moştenind o parte din moşia din Perieţi şi o casă în Bucureşti, unde se stabileşte cu cei doi copii, frecventând cercurile unor artişti plastici, prin intermediul cărora reuşeşte să-şi expună primele tablouri, tot mai apreciate de critica vremii.
 
Vara şi-o petrecea însă la moşia de la Perieţi, pe care o arendase. Aici avea să cunoască multe din realităţile Bărăganului, mai ales după anul 1934, când se recăsătoreşte cu diplomatul Aureliu Ion Popescu, cu care reuşeşte să creeze pe moşia sa de la Perieţi cea mai modernă fermă de legume şi seminţe de plante din întreg estul Europei. Continuă să picteze, subiectele lucrărilor sale fiind luate, aproape în exclusivitate, din lumea Bărăganului”, explică prof. Constantin Tudor.
 

Ferma-model de la Perieţi

 
Cea mai mare fermă producătoare de seminţe de legume şi flori din Europa de Răsărit se găsea în anul 1947 în Bărăgan. Ferma-Model de la Perieţi se află astăzi într-o stare jalnică, o ruină în inima Bărăganului, iar pentru refacerea ei sunt necesare 4 milioane de euro. 
La câţiva kilometri de Slobozia, în comuna Perieţi, se află astăzi ruinele fostei ferme care în perioada interbelică producea legume şi seminţe pentru întreaga Europă. Considerată muzeu, ferma a rezistat cu greu colectivizării comuniste. A fost transformată în CAP, iar proprietarul său condamnat la ani grei de detenţie.

Domeniul, înfiinţat de un diplomat român, fost bursier până în 1929 al Fundaţiei Rockefeller la Universitatea Columbia din SUA, îşi va căpăta strălucirea de altădată şi se va transforma într-o anexă a Muzeului Agriculturii din Slobozia. Ferma a fost donată muzeului în anul 2005 de către ultima moştenitoare a proprietarilor. Cuprinzând o suprafaţă de 5,4 ha şi 18 clădiri (conac, magazii, grajduri, P+1/zilieri, turn de apă ş.a.), ferma a fost donată muzeului de către ing. Ileana Stoianovici, fiica Leliei Urdărianu.
 

Decorat de guvernul francez

 
Cel care a înfiinţat, în 1934, Ferma-Model de la Perieţi se numea Aureliu Popescu şi era născut la Bucureşti în 1898. 
 
Licenţiat în 1923 al Şcolii de Studii Economice din Londra, bursier până în 1929 al Fundaţiei Rockefeller la Universitatea Columbia din SUA, Popescu alege ulterior cariera diplomatică. Numit, datorită priceperii şi pregătirii sale, consilier pe lângă legaţiile României din Paris şi Londra, este decorat de către guvernul francez cu Legiunea de Onoare în grad de ofiţer şi, din partea statului român, cu Steaua României şi Ordinul Legiunii de Onoare. Deţine, pe rând, funcţia de secretar general al Ministerului de Industrie şi Comerţ din Bucureşti şi pe cea de director general pentru Monopolul Alcoolului din Ministerul de Finanţe. În călătoriile sale, Aureliu Popescu se documentase temeinic asupra felului cum se făcea agricultura în ţări că Franţa, Anglia, Germania, Danemarca, Olanda sau Bulgaria. 
 
După un divorţ, în 1934, acesta se căsătoreşte cu Lelia Urdărianu, artist plastic, descendentă - pe linie paternă -  din vechea familie boierească a Urdărienilor şi - pe linie maternă - dintr-o familie de origine franceză. Lelia Urdărianu a moştenit de la primul său soţ, Ion Stoianiovici, decedat în 1926 , domeniul Perieţi. Aici, la Perieţi, se vor stabili soţii Popescu, între anii 1935-1949, până când ferma va fi supusă naţionalizării.
 
 După ce a pus bazele primei ferme horticole producătoare de seminţe de legume şi flori din România, Aureliu I. Popescu avea să îndure după naţionalizare, o serie de umilinţe, de întâmplări dramatice, totul culminând cu condamnarea lui în 1950 pentru "crimă de război" la 3 ani de închisoare corecţională şi i se confiscă averea. Condamnat şi a doua oară, pentru "pretinse critici", este graţiat în 1963 şi va muri în 1967. Odată cu instaurarea regimului comunist, viaţa artistei cunoaşte necazurile tuturor fostelor familii înstărite din România. Îşi va afla sfârşitul în anul 1979, la 80 de ani, lăsând în urmă o operă artistică şi umană dedicată, cu prediecţie, Bărăganului şi oamenilor săi.
 
 
Vă mai recomandăm şi:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările