Poligraful, testul-surpriză de la angajare. De ce preferă patronii să apeleze la „detectorul de minciuni“ şi la ce întrebări trebuie să te aştepţi

O metodă folosită pentru identificarea comportamentelor nesincere îşi face loc în relaţia de muncă dintre angajat şi angajator. Pentru a verifica onestitatea oamenilor din firmă, un patron poate cere unui specialist testarea acestora cu poligraful, „detectorul de minciuni“, cum este denumit. Proba se face însă numai cu acordul subiecţilor, care nu sunt obligaţi de Codul Muncii să accepte acest test.

Domeniul asigurărilor este unul care implică testarea poligraf, de exemplu, în cazurile în care apar înscenări ale accidentelor auto. Domeniile curieratului şi al firmelor de pază şi protecţie pot avea şi ele clauze de efectuare ale testului poligraf, fie la angajare, fie periodic, fie când situaţia o impune.

Testarea poligraf se aplică inclusiv în gestiune şi în domeniul financiar-bancar, adică acolo unde creşte vulnerabilitatatea angajatului în lucrul cu banii. Mai mult, angajatorii din România solicită testele poligraf chiar şi în momentul angajării. Pentru că deseori constată existenţa unor CV-uri neacoperite de realitate din partea candidaţilor la un post în firmă, managerii pot decide să se lămurească foarte simplu despre adevărata stare a lucrurilor.

Ultima soluţie a angajatorilor

„Mai nou avem test poligraf la angajare sau, în limbaj ştiinţific, «test de screening». Pe scurt, se constată că de cele mai multe ori, ceea ce se specifică în CV-ul potenţialului angajat nu concordă cu realitatea. Cu alte cuvinte, ceea ce candidatul afirmă nu este susţinut şi de realitate. Uneori, angajatorii nu au alt mijloc la îndemână de a-l testa pe posibilul angajat decât prin acest mod. Astfel se evită situaţii neplăcute de ambele părţi, care pot avea efecte grave în procesul muncii“, explică Alin Leş, psiholog expert în criminologie şi preşedinte al Societăţii Române de Criminologie şi Criminalistică - Filiala Sibiu.

Alin Leş conduce un cabinet privat de expertiză psihologică şi, printre altele, se ocupă şi de realizarea de teste poligraf pentru angajaţi sau viitori angajaţi.

Specialistul arată că poligraful a devenit astăzi un instrument extrem de util, a cărui aplicabilitate depăşeşte sfera pentru care a fost creat. „În mediul de afaceri, testările sunt realizate, pe de-o parte, fie pentru eliminarea unor suspecţi şi vizarea altor persoane în speţa respectivă, fie pentru evaluarea la angajare prin intermediul testelor de screening, fie prin testarea periodică a angajaţilor în scop preventiv. Iar angajatul cu caracter onest trebuie să aibă şi el locul său în firmă“, susţine expertul în criminologie.

În România, această metodă se practică de foarte mulţi ani, însă nu este foarte răspândită. Au angajatorii încredere în oamenii lor? În Transilvania, de exemplu, practica testării angajaţilor nu este foarte uzitată. „Transilvania este oarecum la început de drum în privinţa poligrafului în mediul de afaceri. Dar putem afirma că directorii de firme încep să înţeleagă că banul cinstit are drumul lui“, adaugă Alin Leş.

Testările sunt benevole

Setul de întrebări pe care îl vizează psihologul examinator implică diferite ţinte, în funcţie de specificul situaţiei. „În cazul unui test poligraf la angajare, avem întrebări care surprind activitatea persoanei până la depunerea CV-ului pentru jobul respectiv. Altfel spus, scanăm trecutul caracterial al celui în cauză. În cazul testărilor periodice, ne îndreptăm atenţia către aspecte ce ţin de loialitate, imaginea firmei, acte de sabotaj, acte de corupţie. În cazul unor speţe concrete unde cercetăm furturi, delapidări, poate greşeli neintenţionate în actele de gestiune sau alte situaţii, setul de întrebări vizează strict speţa respectivă“, afirmă Alin Leş.

Totodată, specialiştii în domeniu subliniază faptul că testările nu sunt obligatorii, angajaţii fiind întrebaţi dacă sunt de acord sau nu să fie testaţi cu detectorul de minciuni. Eventualul refuz nu trebuie să afecteze activitatea respectivului angajat la locul său de muncă.

Condiţii de îndeplinit pentru testare

Pentru a putea fi subiectul unei testări, un angajat trebuie să îndeplinească anumite condiţii. La rândul său, angajatorul are de îndeplinit câteva condiţii pentru a se asigura de corectitudinea şi relevanţa testului poligraf.
 „Persoana care urmează a fi testată trebuie să dispună de condiţii de odihnă şi alimentaţie normală, să fie într-o stare psiho-medicală normală, să nu sufere de afecţiuni psihice, să aibă peste 18 ani şi, dacă este de genul feminin, să nu fie însărcinată sau în perioada menstruală.

Atât persoanele sub tratament medicamentos, cât şi persoanele care sunt prezente la examinare sub influenţa băuturilor alcoolice nu sunt acceptate. Nu se vor face ameninţări împotriva persoanelor aduse la testare, nici constrângeri, nici promisiuni. Toţi aceşti factori pot vicia rezultatul testului poligraf“, explică Alin Leş.

Preţurile practicate în România pentru astfel de testări sunt similare cu cele din străinătate. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, o ţară cu tradiţie în folosirea detectorului de minciuni în mediul privat, un astfel de test costă aproximativ 600 de dolari.  

Legea permite aceste metode

Legislaţia românească permite efectuarea testelor poligraf în mediul privat. O serie de acte normative îi acreditează pe experţii criminalişti să supună testului cu detectorul de minciuni angajaţii din firmele româneşti. Activitatea acestor experţi în domeniul privat trebuie să fie recunoscută de Colegiul Psihologilor din România, singura entitate care oferă cadrul legal de exercitare al examinărilor poligraf. Există trei legi (Ordonanţa nr. 75 din 24 august 2000, Legea nr. 488 şi Legea 218/2002) care specifică faptul că expertul criminalist se poate specializa în diferite domenii de expertiză, printre care şi efectuarea testelor poligraf.

Ce este poligraful?

Poligraful este un aparat medical, creat cu scopul de a înregistra şi analiza stările psihofiziologice ale subiecţilor testaţi şi pe baza cărora se pot trage concluzii cu privire la veridicitatea mărturiilor făcute de respectivii subiecţi. Primul instrument de acest gen a fost patentat în jurul anului 1895 de un renumit medic italian, Cesare Lambroso, autor al nenumărate studii în domeniul criminologiei. „Poligraful“ lui Lambroso era în fapt o maşină care măsura doar o singură variabilă a subiecţilor - pulsul. Pentru a fi testate, persoanele introduceau o mână într-o cuvă cu apă.

Testarea cu poligraful se realizează după principii şi reguli clare, fiind alcătuită din trei etape. În primul rând, persoanei care urmează să fie testată i se aduce la cunoştinţă motivul pentru care se realizează examenul poligrafic. Apoi, acesteia îi sunt ataşaţi senzorii aparatului, iar ea trebuie să răspundă la întrebări. Important este faptul că subiectul trebuie să răspundă doar cu „da“ sau „nu“ oricărei întrebări adresate de examinator.

În ultima etapă, pe baza analizei răspunsurilor date de subiect, specialistul trage concluzia dacă persoana testată a fost sinceră sau a ascuns ceva. Persoanei i se aduce la cunoştinţă rezultatul testării, iar specialistul poartă o discuţie cu aceasta despre comportamentul său disimulat.

Citiţi şi:

Scrisoarea unei eleve de la ţară pentru şefii Educaţiei: „Mulţi copii sunt luaţi de la şcoală şi duşi la muncă. Să schimbăm ceva în această lume!”

Cum să ţii pasul cu tehnologia la vârsta a treia. Zece bătrâni din Ialomiţa şi-au pus în minte să înveţe totul despre tablete, internet şi telefoane inteligente