Ovidiu Necula şi-a dedicat viaţa copiilor abandonaţi de părinţi
0
A terminat Liceul Pedagogic, după care a activat mai mulţi ani ca învăţător şi mai apoi ca profesor de sport. În anul 1989 a devenit educator la Centrul de Plasament Numărul 3 din Slobozia. În prezent ocupă funcţia de şef al centrului, însă pentru copiii de acolo este tatăl de care nu au avut niciodată parte.
A ales cariera didactică urmând modelul fratelui său, mai mare cu doi ani, elev la Liceul Pedagogic Matei Basarab din Slobozia. Îşi aminteşte cu plăcere de anii de liceu.
“Chiar dacă nu aveam atâtea posibilităţi ca şi tinerii din ziua de azi, nu pot să spun că viaţa noastră nu era frumosă. Se organizau săptămânal discoteci sau reuniuni interliceale”, rememorează Ovidiu Necula.
După terminarea celor cinci ani de liceu a fost o vreme învăţător. Pentru că este un mare iubitor al sportului, a ales mai apoi ca timp de 11 ani să predea educaţie fizică. A obţinut rezultate notabile cu elevii săi participând la diverse competiţii sportive.
În anul 1989 s-a transferat ca învăţător la Casa de Copii Numărul Şase, actualul Centru de Plasament Numărul 3. Timp de 14 ani a fost educatorul copiilor fără familie şi în tot acest răstimp a descoperit calea către cele mai mari satisfacţii profesionale.
“Prima generaţie am preluat-o pe când ei erau clasa a treia şi m-am ocupat de ei până au terminat şcoala. Păstrez încă legătura cu fiecare în parte. Mă sună de cel puţin o dată pe lună să îmi spună ce au mai realizat între timp şi îmi cer diferite sfaturi atunci când întâmpină vreun impas”, afirmă dascălul.
Directorul părinte
Din 2003, Ovidiu Necula este directorul Centrului de Plasament Numărul 3 din Slobozia. Asta nu a schimbat cu nimic căldura cu care îi tratează pe copiii din centru. Îşi depăşeşte deseori atribuţiile pe care i le conferă funcţia de director, iar copiii îl consideră părintele lor.
Chiar dacă munca alături de copiii instituţionalizaţi nu este deloc uşoară, aceştia având nevoie de o atenţie specială, rezultatele sunt pe măsură.
“Cu cât este mai grea munca, cu atât mai mari şi mai măgulitoare sunt împlinirile”, adaugă Ovidiu Necula.
Iar printre cele mai mari satisfacţii se numără rezultatele celor 15 tineri care au crescut în centrul de plasament şi au reuşit prin muncă şi multă ambiţie să urmeze cursurile unor facultăţi de stat din Bucureşti. Unii sunt încă studenţi, alţii sunt acum la casele lor, iar dascălul Ovidiu Necula nu lipseşte de la niciunul dintre evenimentele importante din viaţa lor.
“Legăturile le ţin cu toţi. Sunt copii din treapta a doua care muncesc la o firmă de salubrizare din Bucureşti şi nu mi-e ruşine cu ei. Mă sună des şi din discuţii îmi dau seama că, deşi poate uneori eram mai exigent cu ei şi le interziceam diverse lucruri, acum au înţeles că o făceam pentru binele lor”, îşi aminteşte dascălul.
O bază sportivă pentru copii
De curând şeful Centrului de Plasament a mai bifat încă un punct pe lista sa de realizări. Copiii şi-au dorit un loc în care să facă mişcare şi prin intermediul unor oameni de suflet, a reuşit să le ofere o bază sportivă modernă.
“Este un teren multifuncţional. Pot face handbal, minifotbal, volei, baschet, tenis de câmp şi atletism. Sperăm ca pe viitor să scoatem un campion la o ramură sportivă. Vom organiza şi competiţii cu alte centre de plasament”, spune directorul centrului.
Deşi cei 36 de copii din Centrul de Plasament Numărul 3 au toate condiţiile necesare pentru o viaţa normală, directorul centrului şi-ar să le ofere mult mai multe. Petrece mult timp la serviciu, locul care reprezintă pentru el o a doua casă.
”Uneori vin la şapte şi plec la şapte. Poate au fost momente în care mi-am privat familia de prezenţa mea pentru că am considerat că aici este nevoie urgentă de mine”, adaugă şeful Centrului de Plasament.
Se încarcă comentariile...
