Oamenii din grotele urbane. Cum s-au transformat centralele termice părăsite din Slobozia în case de locuit

Abandonaţi de familii sau pur şi simplu fără noroc, zeci de oameni şi-au găsit refugiul pe străzi. La Slobozia, unii dintre ei au transformat mai multe centrale termice dezafectate în case de locuit.

Ascunse printre blocurile micului oraş din inima Bărăganului, fostele centrale termice care încălzeau apartamentele comuniste au rămas fără utilitate de când sistemul de termoficare al municipiului a fost pus la pământ.

Dezgolite de măruntaiele de fier, centralele au devenit astăzi adăpost pentru zecile de oameni ai străzii care-şi fac veacul cerşind pe la capetele celor două bulevarde din Slobozia. Fără a fi deranjaţi de cineva şi fără a crea probleme vecinilor din jur, oamenii care trăiesc în aceste grote urbane îşi duc traiul aşteptând o minune care să le ofere şansa unei vieţi normale. 

Trase la indigo, poveştile lor sunt despre familii care i-au îndepărtat, mame abuzive, fii însetaţi de avere sau pur şi simplu despre oameni pe care norocul i-a ocolit. Acum au ajuns să depindă unii de alţii şi să împartă împreună aceeaşi pereţi reci, goi şi neprietenoşi la Slobozia. 

„Am avut şi casă, am avut şi masă, dar copilul meu, după ce i-am dat actele, m-a scos pe stradă. Nu ne-am mai înţeles şi am decis că e timpul să plec. Am ajuns pe străzi, iar de aici, în această centrală termică. E tot ce mi-a mai rămas” susţine Ioan Oprea (70 de ani), un bătrân care locuieşte pe străzi din anul 2010. 

Viaţa în centrala termică 

Între oamenii care au ales să trăiască în grotele urbane de beton nu există niciun fel de relaţie. Se salută dacă doresc, în rest fiecare trăieşte cum poate după bunul plac şi după propriile reguli. Vieţile separate împart însă aceleaşi saltele soioase culese de prin gunoaie sau gătesc pe acelaşi aragaz improvizat din cărămizi sparte.

În rest, nu există prieteni sau relaţii de amiciţie. Fiecare îşi duce traiul după cum are chef. Vasile Curt (54 de ani) ne introduce repede în atmosfera din centrala termică în care a ajuns să locuiască, după ce familia l-a abandonat. 

„Aici nu ai cu cine să te înţelegi. Ca şi pe stradă eşti pe cont propriu! Nimeni nu vorbeşte, nimeni nu te ascultă. Stăm cu toţii împreună, dar suntem de fapt singuri” spune omul. Şi-ar dori să-şi facă prieteni, şi-ar dori chiar şi un suflet pereche, însă aici e practic imposibil. „Păi nu ai cu cine. Unii sunt cu băutura, alţii sunt cu probleme la cap. Stai în banca ta şi nu te deranjează nimeni”, spune bărbatul. 

Citiţi şi:

Povestea lui Robinson Crusoe de Bărăgan. Cum să-ţi înghesui toată viaţa într-o dubă şi să trăieşti în pustietate