Istoria gulagurilor din România. Cine a fost infamul lider care a trimis la moarte 20.000 de anticomunişti, catalogaţi „elemente deosebit de periculoase“

Istoria gulagurilor din România. Cine a fost infamul lider care a trimis la moarte 20.000 de anticomunişti, catalogaţi „elemente deosebit de periculoase“

Peste 19.000 de oameni au fost „reeducaţi” în coloniile de muncă sovietice din România FOTO: arhivă adevarul.ro

Inspirat de modelul socialismului sovietic promovat de URSS, liderul comunist ajuns la putere în anii '50 a înfiinţat unităţile de muncă forţată. Este vorba despre acel sistem de gulaguri, creat cu scopul de a-i reeduca pe răzvrătiţii împotriva sistemului comunist.

Ştiri pe aceeaşi temă

Inspirate după modelul socialist sovietic promovat de URSS, internările în unităţile de muncă din România se concretizează după anul 1950, când ţara se afla sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu – Dej.
 
Regimul Gheorghiu – Dej, precizează experţii CNSAS, a fost preocupat îndeaproape de a extirpa toate elementele considerate periculoase pentru implementarea socialismului în ţara noastră. Cea mai eficientă metodă prin care a fost dusă la îndeplinire această măsură a reprezentat-o înfiinţarea gulagurilor, unde mii de oameni au fost obligaţi să muncească, sub presiuni şi teroare. 
 
Ideea înfiinţării unor astfel de entităţi a apărut în ianuarie 1950. Prin Decretul nr. 6 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale din 14 ianuarie 1950 se ordonează înfiinţarea Unităţilor de Muncă (UM). Scopul acestora a fost acela de a reeduca prin muncă persoanele care prin originea lor socială, poziţia economică şi trecutul istoric, pot reprezenta o ameninţare la adresa socialismului românesc.
 
Documentul a fost pus în aplicare în baza Ordinului 100 al Ministerului Afacerilor Interne, adoptat în data de 3 aprilie 1950. Experţii CNSAS scot la iveală câteva detalii despre conţinutul acestui act oficial: „Duşmanul de  clasă din ţara  noastră, fabricanţii  şi  moşierii  expropriaţi, bancherii  şi  marii  negustori,  elementele  deblocate  şi  epurate  din  aparatul  de  stat  şi chiaburii, slugi ale imperialismului caută prin fel de fel de mijloace ca: zvonuri alarmiste, injurii, manifestări rasiale şi şovine, instigări, misticism religios, mergând până la acte de teroare,  sabotaj,  diversiune  să  creeze agitaţie,  să  alarmeze  populaţia,  să  îndemne la nesupunere, să împiedice construirea socialismului” (Caietele CNSAS). 
 

Muncitori la Canalul Dunăre - Marea Neagră FOTO: arhivă adevarul.ro
 
Măsuri administrative 
 
Pentru a face funcţionale unităţile de muncă a fost nevoie de un întreg angrenaj administrativ. Astfel se creează Direcţia Unităţilor de Muncă, instituţie care va fi conexată Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Fuziunea instituţională va duce la crearea unei noi instituţii, Direcţia Generală a Penitenciarelor, Coloniilor şi Unităţilor de Muncă  (DGPCUM). Un rol deosebit în funcţionarea acestei structuri o joacă şi Securitatea. În timpul lui Gheorghiu – Dej, Securitatea românească se regăseşte sub numele de Direcţia Generală a Securităţii Poporului. Rolul său a fost acela de a identifica „elementele duşmănoase” şi de a sesiza DGPCUM pentru ca „duşmanii poporului” să fie internaţi în unităţile de muncă.
 
Rolul DGPCUM a fost foarte clar şi bine stabilit. În documentele experţilor CNSAS se arată că instituţia „avea  dreptul  de  a  aplica următoarele  pedepse:  observaţia;  interzicerea  întrevederilor  deţinuţilor  şi internaţilor cu rudele pe un termen până la 3 luni; retragerea dreptului de a primi  colete pe un termen până la 3 luni; deţinerea celulară şi pierderea dreptului de a  ieşi la muncă pe un termen până la 3 luni; deţinerea în carceră pe un termen de până la 15 zile; retragerea dreptului de a trimite şi primi corespondenţă pe un termen până la 1 an; mutarea într-un alt penitenciar sau colonie, cu regim mai sever; pierderea dreptului de a primi o remuneraţie pentru zilele muncite.”
 
Arestări pe bandă rulantă 
 
Datele arată că în unităţile de muncă sovietice din România au fost internaţi, cu scopul de a fi reeducaţi, un număr total de 19.586, tuturor acestora fiindu-le atribuit apelativul de „element deosebit de periculos”. Toţi aceştia au ajuns în respectivele gulaguri prin implicarea Securităţii. Modul de acţiune al agenţilor de Securitate era foarte clar. Iniţial aceştia organizau filaje, apoi descindeau în locuinţele celor vizaţi şi-i arestau. Rechiziţionau toate bunurile din locuinţe, iar dacă şederea în unităţile de muncă era mai mare de 6 luni, oamenii riscau să-şi piardă locuinţele. Apartamentele erau puse la dispoziţia spaţiului locativ, şi date altor persoane, considerate „prieteni” ai sistemului socialist. 

Locul unde a existat colonia de muncă Vlădeni, judeţul Ialomiţa, în prezent FOTO: M. Sofronie
 
Reţeaua unităţilor de muncă era destul de mare. Datele CNSAS arată că astfel de unităţi erau răspândite în majoritatea judeţelor României. În Ialomiţa a existat o astfel de unitate de muncă, pe malul Dunării, în localitatea Vlădeni. În timp, după 1960 ea a fost transformată în penitenciar de drept comun, iar după 1970, închisoarea din Vlădeni a fost mutată la Slobozia. 
 
Infernul din colonia „Capul Midia”
 
Printre cele mai aprige colonii sau unităţi de muncă înfiinţate de Gheorghiu-Dej s-a numărat colonia „Capul Midia”. Ea a fost creată, alături de alte 7 astfel de locuri, pentru a se asigura forţa de muncă necesară construirii canalului Dunăre – Marea Neagră.


Documentele CNSAS relatează faptul că la „Capul Midia” rata mortalităţii a fost mult mai mare faţă de celelalte locuri de detenţie de la Canal. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: