Idee de afacere cu fonduri UE: un tânăr şi-a făcut o livadă de cireşi olandezi. Pomii bat recordul la producţie

Alexandru Ionuţ Jipa în livada cu cireşi olandezi, plantaţi la sfârşitul lunii octombrie 2018 FOTO Arhivă personală Alexandru Ionuţ Jipa

Un tânăr întreprinzător din judeţul Ialomiţa se pregăteşte să dea lovitura cu cireşe olandeze. Alexandru-Ionuţ Jipa, de 33 de ani, a înfiinţat o livadă cu cireşi, pomi super-productivi, care oferă o recoltă de minimum 18 tone/hectar.

Cu o investiţie de 400.000 de euro obţinută din fonduri europene, fermierul a cumpărat din Olanda peste 12.000 de pomi, pe care i-a plantat pe 7 hectare în zona pădurii Chirana din judeţul Ialomiţa. Plantarea a durat o săptămână. Pentru iarnă, spune tânărul, se va asigura că aceştia nu vor fi culcaţi la pământ de către viscol sau tulpinile nu vor fi roase de iepuri, alte măsuri nefiind necesare în această etapă, imediat după plantare.
 

Livada aparţine de extravilanul comunei Mihail Kogălniceanu şi este situată la intersecţia DN2A(km 100+700) şi DN3B, în apropiere de pădurea Chirana, la 35 de kilometri de Slobozia. Afacerea de familie a început aici în urmă cu 10 ani, cu înfiinţarea unei sere hidroponice unde sunt crescute roşii asistate pe calculator.

Alexandru-Ionuţ Jipa a împlinit 33 de ani şi este licenţiat în Controlul şi Expertiza Produselor Alimentare. A urmat studii în IT, pe care îl consideră domeniul său de bază, iar în afacerea de familie a intrat devreme, alături de tatăl şi fratele său. Înfiinţarea livezi de cireşi nu i-a pus mari probleme pentru, că ştia paşii pe care trebuie să-i urmeze. „Fiind implicat în afaceri de familie, nu a trebuit să fac demersuri speciale pentru aceasta. În trecut am lucrat pentru o scurtă perioadă în IT, în Bucureşti, după care, acum aproape 10 ani, am revenit în compania familiei mele. Iniţial m-am ocupat în special de tot ce ţine de acte, lovindu-mă treptat de birocraţia în România. Cu toate că e un coşmar, poate pentru un tânăr e mai uşor: încă nu are nervii tociţi”, povesteşte antreprenorul.

Accesarea fondurilor, un coşmar

Tânărul, care locuieşte în Slobozia, are acum propria livadă de cireşi, după ce a investit într-o cultură de caişi timpurii care, din cauza schimbărilor climatice, nu au dat roade. Cireşii din Olanda, după ce a căutat în România, Grecia şi Belgia, fac parte din cele mai bune soiuri care există pe piaţă, iar materialul săditor este de lux, spune el. Pomii sădiţi au deja doi ani. Înfiinţarea livezii s-a făcut cu fonduri europene, aproximativ 400.000 de euro, pe „Submăsura 4.1 a-Investiţii în exploataţii pomicole“.
 

„Cu un consultant şi proiectanţi seriosi, lucrurile merg ca unse... până ai ghinionul să dai de persoana nepotrivită în comisia care evaluează dosarele. Aşa ajungi să ţi se ceară ştampile acolo unde nu e cazul şi tot felul de alte chichiţe care schimbă regulile în timpul jocului. Astfel, am pierdut o sesiune de depunere a proiectelor, întarziindu-mi infiinţarea livezii cu un an”, spune fermierul.

Ca să fie sigur că lucrurile nu dau greş, tânărul a mers personal în Olanda ca să cumpere cei mai buni cireşi. A asistat chiar şi la încărcarea celor două camioane de marfă care urmau să ajungă în judeţul Ialomiţa. Pomii sunt varietăţile Regina, Kordia, Merchant şi Karina. La sfatul unui consilier olandez din domeniul livezilor, a fost redirecţionat către un producător de material săditor ce a furnizat şi altor români diverse specii de pomi (deci cu produse testate în ţara noastră). 

Avantajele acestor super-soiuri sunt producţia mare, de 18, chiar şi peste 20 tone/ha când pomii vor ajunge la maturitate deplină, iar fructele sunt caracterizate de o culoare roşu-închis, de un gust intens şi de o mărime considerabilă. Comparativ, spune tânărul, cireşii româneşti au o productivitate medie de 15 tone la hectar.
 

„Dat fiind că aproape toţi cireşii intră în anul 3 de vegetaţie la anul (restul intrând în al 4-lea an), ne asteptăm să gustăm câteva măcar. Motivele pentru care avem 4 varietăţi de cireşi sunt două: se vor poleniza unul pe celălalt şi se vor coace pe rând, în decursul a aproximativ o lună (estimăm începutul în jurul datei de 22 iunie şi finalul cu 30 de zile mai tarziu, 22 iulie). Deoarece am deja o linie de comunicare cu cîteva hypermarketuri, datorită serelor, voi începe să vând cireşele către ele. Pe măsură ce producţia va creşte, vom lua în calcul şi varianta exportului”, explică Alenxandru Jipa.

Front comun pentru succes

Despre afacerea de familie, demarată în urmă cu 10 ani, Alexandru Ionuţ Jipa spune că secretul constă în multă mucă, seriozitate şi respectarea angajamentelor. Solariile hidroponice pe care fermierul le deţine la Chirana se întind pe o suprafaţă de un hectar. Ele au fost realizate în baza unui proiect european, a cărui valoare a fost de 1,3 milioane de euro. Modul în care funcţionează este unul aproape inspirat din filmele SF. Răsadurile de legume nu sunt plantate în pământ, ci în nişte vase cu apă. În respectivul lichid sunt introduse substanţele nutritive pe care plantele le absorb din sol, în mod natural. 

Întreaga operaţiune este asistată prin intermediul calculatorului. Practic, un computer dozează cantitatea de nutrienţi de care o plantă are nevoie pentru a creşte. Mai mult, pentru polenizarea florilor se folosesc bondari. Aceştia sunt ţinuţi în cutii speciale şi eliberaţi printre plante pentru a le ajuta să polenizeze. Plantele ajung până la 18 metri într-un singur ciclu de producţie. Asta înseamnă 20-25 de etaje de producţie, iar pe fiecare etaj, planta poate produce 750 - 800 de grame de roşii. 

Patru cicluri de roşii

Pe parcursul unui an agricol, ferma hidroponică de la Chirana produce până la 4 cicluri de roşii asistate pe calculator. Producţia medie este de aproximativ 350 de tone/hectar, de 10 ori mai mare decât cea clasică, pe pământ. Tomatele ajung apoi în pieţele din Bucureşti, dar şi în hipermarket-uri.

„În afaceri, în general, suntem implicaţi cu toţii. Astfel, contez pe ajutorul fratelui meu, care este inginer agronom, cât şi al tatălui, al unchiului s.a.m.d. Desigur, ca în orice domeniu, o parte din merit o au şi angajaţii: de exemplu, în cazul serelor de roşii, câţiva dintre ei sunt de la inceput, unii au fost angajţti chiar de constructor(adică au construit efectiv sera). Încercam să ne facem treaba cât mai bine şi sa oferim produse la standarde cât mai înalte, şi de aceea, până acum, nu am avut probleme în a ne menţine pe piaţă odată intraţi acolo. Cu toate acestea, accesul la această piaţă se face greoi, nouă ne-a luat câteva luni până am reuşit să lucrăm direct cu hypermarketurile”, spune tânărul.