FOTO Oaza cu arbori neobişnuiţi din inima Câmpiei Bărăganului: un rai experimental făcut de om pentru a păstra frumuseţea naturii

FOTO Oaza cu arbori neobişnuiţi din inima Câmpiei Bărăganului: un rai experimental făcut de om pentru a păstra frumuseţea naturii

Baza experimentală Bărăgan - Călăraşi a fost creată cu 70 de ani în urmă FOTO: Mădălin Sofronie

Pini negri, arbori de lalea şi salcâmi japonezi sunt o parte dintre atracţiile Bazei Experimentale Bărăgan-Călăraşi, o pădure care se întinde pe 330 de hectare unde turiştii se pot relaxa şi pot respira aer curat. Porcii mistreţi, căpriorii şi fazanii care populează zona atrag anual sute de vânători.

Într-o pădure din inima pământului arid al Bărăganului există de 70 de ani zeci de specii inedite de arbori şi arbuşti, aclimatizate cu scopul de a împăduri cel mai vitreg pământ din România. Creată printr-un decret semnat de mareşalul Ion Antonescu, pădurea face parte din Baza Experimentală Bărăgan-Călăraşi şi reprezintă un punct de reper pentru cercetările care se fac astăzi în domeniul silviculturii româneşti.

Aflată în subordinea Institutului de Cercetare şi Amenajări Silvice Bucureşti (ICAS), Baza Experimentală Bărăgan-Călăraşi este amplasată la graniţa dintre judeţele Ialomiţa şi Călăraşi, pe un drum forestier care se desprinde din vechea şosea spre mare, Bucureşti – Lehliu – Feteşti – Constanţa. În toată România mai există doar şase astfel de staţiuni de cercetare, aceasta fiind unică în toată Câmpia Bărăganului, potrivit datelor furnizate de ICAS.

Pădurea care intră în componenţa bazei are o suprafaţă de 330 de hectare şi lasă impresia unui adevărat paradis al naturii, chiar dacă a fost creată de mâna omului. Încă de la intrare, câteva alei şerpuiesc printre bătrânii şi mai tinerii arbori, creând un adevărat labirint.

O potecă duce către ateliere, o alta către pepinieră, iar cea mai mare către clădirea unde, în urmă cu mai bine de 70 de ani, primii cercetători români din domeniul silviculturii au descoperit soluţiile prin care pot aclimatiza arbori şi arbuşti aduşi din toate colţurile lumii în Bărăgan, locul bătut de crivăţ şi uscat de arşiţă. Aici putem vedea laolaltă tuia columnară, gikgo biloba, salcâmi japonezi şi paulovnia.

Salcâmul japonez (foto sus) şi alunul turcesc au fost aclimatizaţi în Bărăgan cu 70 de ani în urmă


Vizitatorii sunt întâmpinaţi de Ştefan Curelea (28 de ani) actualul şef al Bazei Experimentale Bărăgan-Călăraşi. Fost rugbist de performanţă, tânărul a renunţat la cariera de sportiv pentru a-şi dedica întreaga activitate silviculturii. Iubeşte pădurea şi este în permanenţă în mijlocul ei, locuind, împreună cu trei dintre subordonaţii săi, în casele de serviciu din cadrul bazei. „Viaţa în mijlocul naturii este foarte frumoasă. Eu provin dintr-o zonă cu foarte multe păduri. Am terminat un liceu silvic, am făcut şi Facultatea de Silvicultură, deci ştiu despre ce este vorba în acest domeniu. De trei ani conduc această bază“, spune Ştefan Curelea.

Evadare într-un cadru idilic

Frumuseţea naturii creată de om transformă Baza Experimentală Bărăgan-Călăraşi a Institutului de Cercetare şi Amenajări Silvice Bucureşti într-o adevărată oază de relaxare. Aleile pavate, dar şi potecile forestiere au fost special amenajate pentru evadarea într-un cadru de-a dreptul idilic. Speciile inedite de arbori, dar şi animalele sălbatice sunt principalele atuuri pe care staţiunea de cercetare le are pentru cei care vor să-i calce iarba. Totul cu o condiţie: vizitatorii să protejeze şi să ocrotească pădurea.

Principalul punct de atracţie sunt, fireşte, speciile inedite de arbori şi arbuşti. În general, multe dintre ele pot fi admirate doar în spaţii special amenajate precum grădinile botanice. Aici, însă, le vedem ca şi cum ar fi în mediul lor. Vizitatorii rămân fascinaţi de frumuseţea arborilor de lalea sau de tulpina întortocheată a salcâmului japonez. „Oamenii care ne trec pragul au şansa de a descoperi specii de plante cu adevărat inedite. De asemenea, se pot relaxa şi pot respira aerul curat din pădure. Mai mult, au posibilitatea de a observa în habitatul lor animale sălbatice precum căpriorul, iepurele sălbatic sau fazanul“, explică Ştefan Curelea, şeful Bazei Experimentale Bărăgan-Călăraşi.

Sejururi pentru vânători

Recordul de vizitatori al bazei este atins în perioada de vânătoare. Sute de vânători din România sau din străinătate vin aici în fiecare an între 15 septembrie şi 15 februarie, atraşi de frumuseţea locului, dar şi de vânatul diversificat.

Cabana vânătorilor din cadrul Bazei Experimentale Bărăgan - Călăraşi

În pădurea din incinta staţiunii de cercetare există diferite specii de mamifere şi de păsări. Porci mistreţi, vulpi, iepuri sălbatici, căpriori, fazani şi prepeliţe reprezintă principalele ţinte pentru puştile vânătorilor. Special pentru ei a fost creată o cabană vânătorească, amplasată nu departe de o alee care duce către locurile ideale pentru vânat. Cabana este dotată şi utilată corespunzător. „Fiecare cameră dispune de căldură, apă caldă şi chiar de televizor. Un sejur aici pentru vânătorii care ne calcă pragul este o adevărată binecuvântare“, mai spune şeful bazei.

Istoria împăduririlor din Bărăgan

Istoria acestei staţiuni de cercetare începe să se scrie în anul 1942, când, printr-un decret semnat de mareşalul Ion Antonescu, Consiliul de Miniştri atribuie Ministerului Agriculturii de la acea vreme, în zona cuprinsă între judeţele Ialomiţa şi Călăraşi, 1.200 de hectare de teren pentru înfiinţarea Bazei Experimentale Bărăgan. Totul după efectuarea unor studii amănunţite efectuate la acea vreme, în urma cărora s-a constatat faptul că suprafaţa silvică a Câmpiei Bărăganului este foarte redusă, din cauza climatului.

 Aşa a început activitatea de aclimatizare a numeroase specii de arbori şi arbuşti, necesari împăduririlor masive. Primele lucrări au început timid, în 1946, cu 30 de perdele experimentale în care au fost plantate specii de arbori precum stejarul brumăriu şi ulmul de Turkistan. Foştii ingineri silvici au încercat să împădurească Bărăganul şi cu alte specii inedite precum alunul turcesc, arborele de lalea, salcâmul japonez şi chiparosul de Arizona, molidul sau pinul Strob (pinul cu cinci ace), arbori care pot fi admiraţi şi astăzi în incinta bazei. În timp, de la experimente, silvicultorii au trecut la producţia în masă.


Arbuşti pentru acasă şi pepiniere pentru cherestea

Una dintre sarcinile celor 16 angajaţi din cadrul staţiunii de cercetare ascunsă în inima Bărăganului este aceea de a produce şi plante ornamentale. Pe o suprafaţă de 36 de hectare, cât are pepiniera, peste 20 dintre cele mai inedite specii de arbuşti au fost obişnuite să trăiască în pământul arid din Câmpia Bărăganului. Pinul negru, tuia columnară, molidul argintiu, arbustul Douglas şi chiar ginkgo biloba, cunoscut pentru efectele sale tămăduitoare, sunt plantele-vedetă din pepinieră. Acestea sunt produse în scop peisagistic şi pot fi valorificate.

Arbori inediţi, crescuţi în pepiniera staţiunii de cercetare

„Valorificarea acestor arbuşti ornamentali, cum sunt denumiţi de fapt, se face în baza unor contracte. La noi apelează atât instituţiile publice, cât şi persoanele fizice. Faţă de alţi furnizori, prezentăm o mare garanţie întrucât oferim produse de bună calitate, iar dacă plantele achiziţionate din bază au probleme, oferim şi asistenţă în ceea ce priveşte combaterea deficienţelor“, precizează Ştefan Curelea. Iar cei care doresc să-şi amenajeze un colţ de rai cu arbuştii amintiţi mai sus trebuie să plătească între 20 şi 120 de lei, în funcţie de specie.

Plopi din Spania şi paulovnia

În domeniul cercetării silvice, în cadrul bazei se află în derulare în momentul de faţă două proiecte. Unul dintre ele denumit „clonă de plop“ vizează „clonarea“, prin butaşi, a unor specii de plop aduse din Spania, Germania sau Franţa.

Iar cel de-al doilea proiect, ce poartă numele „Paulovnia“, presupune aclimatizarea în Bărăgan a acestui arbore, specific pădurilor din China, Laos şi Vietnam. Scopul acestei cercetări este producţia de cherestea, cultivarea arborelui de paulovnia devenind o adevărată afacere în ultimii ani în România.

Viitoarea plantaţie de paulovnia va creşte în următorii 5 ani

„Paulovnia este un arbore care are o creştere destul de rapidă. În maximum cinci ani, el ajunge la maturitate şi este foarte căutat în industria de prelucrare a lemnului, mai ales pentru cherestea. Am dorit să vedem şi noi cum se adaptează această plantă în zona Bărăganului. Suntem convinşi de faptul că eforturile noastre vor da roade şi că vom reuşi să ducem la maturitate întreaga producţie. Încrederea noastră vine şi din faptul că o altă calitate a acestei plante este că nu este foarte pretenţioasă, deşi vine de departe“, completează Ştefan Curelea.Acest proiect se va finaliza în 2020, când arborii vor ajunge la maturitate.

Citiţi şi:

Hăţiş Stelnica, pădurea cu stejari de 300 de ani, ascunzătoarea haiducilor, care i-a dat planurile peste cap lui Ceauşescu

Amintirile românilor din Cadrilater, la 75 de ani de la cedarea regiunii: „Toţi strigau în gura mare pe străzi: «Plecaţi, plecaţi! Daţi-ne ţara înapoi!»“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările