Familia fericită de nevăzători din Bărăgan. Cum au reuşit să răzbească în viaţă doi soţi complet orbi
0
O poveste impresionantă despre curaj şi încredere se scrie la Slobozia, în apartamentul soţilor Marian şi Marilena Medelanu. În ciuda infirmităţii lor, ambii fiind nevăzători, oamenii încearcă să trăiască o viaţă normală şi să fie o familie fericită.
Familia Medeleanu ar putea fi considerată drept un exemplu pentru toţi cei care spun „nu pot”, „nu vreau ” sau „nu este pentru mine”. Marian şi Marilena, ambii în vârstă de 40 de ani, sunt nevăzători, însă au reuşit să treacă peste toate problemele vieţii şi să se considere o familie normală şi fericită. „Ne suntem alături unul celuilalt în fiecare zi şi asta ne ajută foarte mult” spune Marinela Medeleanu, în timp ce-i strânge mâna soţului său.
Poveste la indigo
Soţii Medeleanu ar fi putut fi „valizi”, aşa cum definesc ei persoanele fără dizabilităţi, însă viaţa le-a jucat feste încă din copilărie. Marian a rămas infirm imediat după naştere, în momentul în care cadrele medicale care l-au adus pe lume i-au strivit ochii. În cazul Marilenei povestea este şi mai cutremurătoare. A rămas oarbă la vârsta de 8 ani, după ce un tratament prea puternic prescris de medic pentru i-a luat vederea definitiv. „A fost o problemă cu tata care s-a îmbolnăvit de plămâni, iar noi toţi din casă am primit medicamente pentru a nu avea probleme de sănătate. În cazul meu pastilele au fost greşit prescrisă pe reţetă şi am luat o doză puternică. Aşa mi-am pierdut vederea” susţine Marilena Medeleanu.
Marian Medeleanu s-a obişnuit cu viaţa în întuneric FOTO: Mădălin Sofronie
Căsătorie după 18 ani
Cu sănătatea distrusă de incompetenţa medicilor şi asistentelor, Marian şi Marilena au mers la şcolile speciale pentru nevăzători pentru a învăţa carte şi o meserie. Acolo au învăţat cum să se descurce cu alfabetul Braille, să facă perii, măturii, cutii de carton şi tot acolo s-au şi cunoscut prima dată.
Căsătoria lor s-a întâmplat însă la 18 ani distanţă, mai exact în anul 2007, pe o terasă, la mare. „Noi am ţinut mereu legătura după şcoală. Vorbim şi acum cu foştii colegi. Poate că atunci s-a întâmplat să fie treaba asta cu căsătoria noastră. Mie nu-mi pare rău deloc pentru alegerea făcută” susţine Marian Medeleanu, zâmbind. În prezent, soţii Medeleanu au împreună un băieţel de 7 ani, perfect sănătos care-i ajută în fiecare zi să se descurce cu întunericul în care au fost condamnaţi să trăiască.
Lăutarul nevăzător
În căminul soţilor Medeleanu atmosfera este liniştită şi prietenoasă. Cei doi parteneri sunt prieteni foarte buni, părinţi devotaţi şi sprijinul reciproc al celuilalt. Marian, capul familiei, a făcut toate eforturile pentru a-şi întreţine familia, în ciuda infirmităţii sale. A confecţionat perii şi cutii din carton, a fost chiar şi lăutar de nunţi şi botezuri, cântând la orgă şi cu vocea.
Calculatorul le vorbeşte soţilor Medeleanu FOTO: Mădălin Sofronie
„Mi-am adaptat instrumentul ca să pot cânta la el. Trebuia să fac ceva pentru a-mi câştiga existenţa şi întreţine familia. Era datoria mea. Acum am renunţat pentru că avem şi copilul şi trebuie să avem grijă de el” susţine Marian Medeleanu. Prin şcolile pe care le-a frecventat, Marilena a învăţat să facă masaj. A şi lucrat vreme de câţiva ani ca maseuză într-un cămin de bătrâni. Însă, după naştere a rămas fără loc de muncă. Acum îi trebuie o calificare specială, dar cursuri pentru masorii orbi nu există în Ialomiţa. „Am vrut să mă angajez într-un alt cămin de bătrâni din Slobozia. Mi-au zis însă că nu am calificare şi că nu pot. Cursuri pentru orbi nu există deloc, că ne-am interesat” susţine femeia.
Obiectele care vorbesc
În casa familiei Medeleanu toate obiectele pe care oamenii le folosesc vorbesc limba română. Telefonul mobil, calculatorul, cântarul, tensiometrul sunt dotate cu un soft vocal special. „Au toate un sistem vocal în limba română pentru a le putea folosi. Trebuie doar să apeşi pe butoane, iar robotul îţi indică ce trebuie să faci pentru a le folosi” susţine Marilena Medeleanu. Pentru deplasat pe stradă, oamenii folosesc bastonul special, dotat la capăt cu o rolă. „Sistemul este destul de simplu. Pentru că mişcând rola, ea se opreşte când loveşte obiectele din jur şi aşa îţi dai seama că în faţa ta există un obstacol” spune Marian Medeleanu.
Pe internet există şi alte obiecte adaptate nevoilor nevăzătorilor. Marilena şi-ar dori un stilou vocal, care poate citi etichetele produselor de orice fel. „Trebuie să-i pui vârful pe produs, şi să-l plimbi de la stânga la dreapta şi-ţi spune toate cuvintele de pe etichetă. Mi-aş dori şi eu unul, dar e foarte scump. Peste 100 de euro” susţine femeia.
Viaţa în întuneric
Pentru soţii Medeleanu viaţa în întuneric trece uşor şi liniştit. Au reuşit împreună să scape de prejudecăţile celor din jur şi să se simtă o familie normală, în ciuda infirmităţii de care suferă. În bucătărie, cei doi fac o demonstraţie despre cum reuşesc să gătească împreună. Caută cu mâinile prin sertare şi dulapuri, descoperind imediat ustensilele de care au nevoie. Apoi, taie cu multă migală şi atenţie toate ingredientele necesare unei supe. „Nu este greu de loc, dacă vrei să lupţi pentru tine. Noi asta vrem să le spunem tuturor, faptul că nimic nu este imposibil. Viaţa chiar poate fi frumoasă, dacă ştii cum să o faci să fie frumoasă” susţine Marinela Medeleanu.
Mâncarea are un gust mai bun când este pregătită în doi FOTO: Mădălin Sofronie
Mai mult, Marian şi Marinela vor să devină un fel de ambasadori ai persoanelor cu handicap, militând în micul lor apartament închiriat pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Această decizie au luat-o după ce, dintr-o eroare, Marian a fost executat silit pentru că nu şi-a plătit taxele şi impozitele locale la primărie. Toate acestea în condiţiile în care persoanele nevăzătoare sunt scutite de aceste plăţi. „Pentru cei ca noi legea nu există. Se fac programe, proiecte se discută mult, dar suntem nevăzuţi de ceilalţi. Şi problema nu este doar a nevăzătorilor, ci a tuturor invalizilor în general. Eu am fost executat silit şi-am plătit 400 de lei. Alţii, probabil, au avut alte probleme. Vrem să fim respectaţi şi luaţi în considerare, pentru că şi noi suntem oameni!” conchide Marian Medeleanu.
Citiţi şi:
Povestea familiei din inima pădurii: cum a devenit natura casă pentru doi soţi şi copiii lor
Se încarcă comentariile...
