Doriana Gheorghe, studentă: „Omul nu poate să trăiască fără să încerce constant să înţeleagă viaţa“
0
O tânără din Slobozia, acum studentă la Sciences Po, în Franţa, şi-a dedicat întreaga energie pasiunii sale, filosofia, dar şi activităţilor de voluntariat, ea având propriul ONG, prin intermediul căruia ajută elevi din medii defavorizate
O ambiţioasă tânără din Bărăgan a pus Slobozia pe harta lumii după ce a obţinut menţiune la Olimpiada Internaţională de Filosofie din acest an. Mai mult decât atât, eleva strălucită a fost admisă la şase dintre cele mai prestigioase universităţi din străinătate. A refuzat chiar bursa Universităţii din Hong Kong după ce şi-a dat seama că programul de licenţă nu avea o concentrare pe un domeniu al ştiinţelor sociale. „Era unul general, care nu mă ajuta să aprofundez un subiect, aşa că am decis să resping oferta acestora“, spune aceasta.
Doriana Gheorghe are 19 ani şi a povestit pentru „Weekend Adevărul“ cum a ajuns să facă performanţă într-un domeniu dificil, greu de înţeles pentru majoritatea elevilor. Nu doar că a studiat cu pasiune Filosofia, Doriana este implicată în proiecte sociale, de voluntariat, de vorbit în public ori politică. Se consideră o persoană care face cu pasiune orice îşi propune, cu seriozitate şi cu un simţ al răspunderii ridicat.
„Weekend Adevărul“: Când ţi-ai dat seama că îndrăgeşti Filosofia, un domeniu vast şi plin de provocări?
Doriana Gheorghe: Apropierea mea de filosofie a început în a IX-a, atunci când profesorul meu de logică, care este şi profesorul meu de filosofie din acest moment, domnul profesor Cătălin Filipache, mi-a recomandat să citesc „Banchetul“ de Platon. Nu pot spune că aceasta a fost cartea care a reprezentat şi începutul pasiunii mele pentru filosofie. Pentru mine, acest rol l-a avut cartea „Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă“ de Friedrich Engels, care a fost printre primele cărţi de filosofie politică pe care le-am citit.
După ce am parcurs-o, am început să îmi pun întrebări despre statele socialiste din secolul XX şi să le compar cu proiectele socialiste propuse de Engels, am încercat să caut informaţii şi despre perspectiva economică a teoriei lui Engels şi după aceea să fac o analiză comparativă a cărţii cu „Manifestul Partidului Comunist“. Mi se pare că toate procesele prin care am trecut când am descoperit această carte sunt normale atunci când citeşti un text filosofic. Până la urmă, acesta este rolul filosofiei: de a te face să îţi pui întrebări şi de a te provoca să cauţi răspunsuri, pentru că omul nu poate să trăiască fără să încerce constant să înţeleagă viaţa.
Pentru Olimpiada Internaţională de Filosofie te-ai pregătit într-un mod anume?
M-am pregătit într-un mod destul de constant, citind săptămânal diferite eseuri filosofice şi scriind eu propriile mele interpretări asupra unor teme din filosofie. Nu s-a simţit niciodată ca o pregătire pentru o olimpiadă, deoarece eu citeam şi scriam din plăcere şi vedeam acest exerciţiu ca o provocare de a analiza lumea într-un mod diferit faţă de felul superficial prin care o privim de obicei.
Pe lângă studiul Filosofiei, eşti implicată în multe proiecte. Nu este obositor, suprasolicitant programul tău de viaţă?
De-a lungul anilor m-am implicat în multe proiecte legate de vorbitul în public, European Youth Parliament şi Model UN fiind două dintre acestea. De asemenea, am descoperit şi o pasiune pentru voluntariat şi implicare civică ce m-a determinat să mă alătur proiectului Civic Influencers din cadrul ONG-ului civic Forum Apulum, un proiect prin care am adus în oraşul meu un podcast al comunităţii, Refresh Slobocity, la care sunt moderatoare.
O elevă eminentă, implicată în activităţi de voluntariat. Doriana are propriul ONG FOTO Arh.pers.D.Ghe.
La Fanbook Ambasador mi-am unit pasiunea pentru voluntariat cu dorinţa de a discuta cu copiii (mai ales despre cărţi), iar această activitate m-a inspirat să îmi încep propriul ONG cu încă două colege prin care să organizăm activităţi pentru copiii din comunităţile vulnerabile. Cred că proiectul cel mai important al meu (şi cel la care ţin cel mai mult) este clubul de „Politică şi Politichie“.
Este un proiect prin care am reuşit să reunesc nişte tineri interesaţi de politică, foarte deschişi unor noi perspective şi plini de ambiţie pentru a aduce o schimbare. Am putea spune că este un proiect prin care noi vedem şi simulăm o politică ideală, departe de cea pe care o trăim în viaţa de zi cu zi, însă eu consider că avem nevoie de acest idealism pentru a lupta mereu pentru un viitor mai bun. Din toate activităţile mele cred că se observă un cuvânt care se repetă: pasiune. Au fost zile în care veneam de la şcoală şi lucram până la miezul nopţii pentru un proiect, dar nici măcar în acele zile nu am simţit oboseala. A devenit un clişeu să zici că, dacă faci ceea ce îţi place, nu vei simţi că munceşti, însă este un clişeu care arată o realitate şi pe care l-am simţit pe parcursul anilor în propriile mele experienţe. Pasiunea ne face să uităm că avem limite.
Ai vreodată timp liber?
Există perioade când nu am timp liber pentru activităţi care mă relaxează, dar în ultimul an am învăţat că acest stil de viaţă duce inevitabil la burnout. De când am realizat asta, încerc să îmi las în weekend măcar câteva ore pe zi în care fac şi alte activităţi – să ascult muzică, să citesc şi să văd nişte filme bune.
Te-ai calificat la Olimpiada Internaţioanlă de Filosofie care a avut loc în Portugalia. Câţi elevi au participat?
Olimpiada este la cea de-a 30-a ediţie. Aceasta a fost fondată în 1993 de cinci profesori din ţări diferite, printre care se afla şi România, doamna Florina Oţet fiind printre fondatori. De atunci, numărul ţărilor participante a crescut şi a ajuns la 50 de ţări care participă cu câte doi elevi, iar ţara organizatoare a olimpiadei are 10 elevi concurenţi. Astfel, în anumiţi ani participă chiar peste 100 de elevi. Referitor la probă, aceasta este una scrisă care durează patru ore, iar în cadrul acesteia trebuie să redactăm un eseu filosofic legat de un citat selectat de noi din patru citate pe care le avem ca opţiuni. Totul se bazează pe propria noastră abordare, pe creativitate şi pe capacitatea noastră de a analiza în profunzime un citat la prima vedere.
Doriana Gheorghe, alături de alţi colegi olimpici naţional FOTO Arh.pers.D.Ghe.
Cum ai ajuns să refuzi o bursă la Hong Kong şi la ce alte universităţi prestigioase din lume ai fost admisă?
După ce am analizat avantajele şi dezavantajele studiului într-o ţară cu o situaţie politică instabilă, dar şi programul de licenţă care nu avea o concentrare pe un domeniu al ştiinţelor sociale, ci era unul general care nu mă ajuta să aprofundez un subiect, am decis să resping oferta Universităţii din Hong Kong.
Pe lângă Universitatea din Hong Kong, am fost admisă în Marea Britanie la London School of Economics and Political Science (LSE), University College London (UCL), King’s College şi Warwick University. De asemenea, am fost acceptată şi la Sciences Po, în Franţa, unde şi urmează să merg la facultate. A fost greu să aleg între LSE şi Sciences Po, având în vedere faptul că diferenţa în ranking între cele două este mică (Sciences Po este pe locul 3 în lume pentru politică şi relaţii internaţionale, iar LSE este pe locul 4). În final, decizia s-a bazat pe costurile de studiu mai mici din Franţa şi pe oportunităţile de stagiatură şi de studiu la o universitate parteneră pe care mi le oferă Sciences Po.
„Îmi doresc ca elevii să devină cetăţeni informaţi atunci când vor putea vota“
Care a fost cel mai important sprijin al tău în toţi aceşti ani de studiu intens, olimpiade, activităţi sociale?
Părinţii mei au fost mereu alături de mine în orice activitate în care m-am implicat. Fie că era vorba de o conferinţă la Bucureşti sau un club de lectură pe care l-am organizat la Brăila, ei şi-au luat din timp de fiecare dată când am avut nevoie de ei şi m-au susţinut atât fizic, venind cu mine în diferite locuri, dar şi emoţional. Voi fi mereu recunoscătoare pentru faptul că m-au lăsat să încerc atât de multe lucruri, iar atunci când planurile mele nu s-au îndeplinit, ei au fost alături de mine şi m-au inspirat să nu renunţ. Nu cred că aş fi putut participa în atâtea proiecte fără susţinerea lor, aşa că nu am cum să nu le mulţumesc pentru că nu mi-au tăiat aripile şi m-au lăsat să zbor chiar şi atunci când ştiau că mă apropii prea mult de soare. Pe lângă susţinerea părinţilor, bunica mea este alături de mine şi mă sprijină în toate activităţile mele. Ea m-a învăţat că trebuie să risc pentru a câştiga, iar atunci când nu am rezultatul dorit, să am curajul să încerc din nou. Şi, desigur, sora mea a fost şi va fi mereu o sursă de inspiraţie şi de susţinere, ea fiind modelul meu în tot ceea ce fac.
Doriana, o elevă genială FOTO Arh.pers.D.Ghe.
Cum te-ai pregătit pentru Bacalaureat?
În ultimul an am încercat să învăţ zilnic cel puţin patru ore pentru examenul de Bacalaureat şi, în rest, să mă pregătesc şi pentru olimpiadă. Totuşi, pe lângă aceste pregătiri, eu am şi o pasiune pentru limbi străine, aşa că am încercat zilnic să strecor şi o oră pentru a repeta la franceză şi coreeană. Cred că nu este important neapărat câte ore înveţi – au existat multe zile în care am învăţat mai puţin sau mai mult decât plănuiam –, ci cum înveţi. Am descoperit multe metode de a învăţa activ şi, citind despre aceste tactici, am devenit convinsă de faptul că „a învăţa mult“ nu este sinonim cu „a învăţa inteligent“.
Dacă ai deţine o funcţie înaltă, ce ai schimba în România?
Este foarte greu să aleg un singur lucru pe care l-aş schimba, pentru că multe aspecte sunt interdependente, acest lucru implicând schimbări care sunt dificil de realizat. Dacă aş spune că aş schimba sistemul de învăţământ, aş supraestima puterea pe care o are un om într-o funcţie publică şi felul în care sistemul de învăţământ al unei ţări se poate schimba, iar rezultatele unei schimbări făcute în 2022 s-ar vedea de-abia după generaţii întregi. Cu toate acestea, tot aş alege să schimb anumite aspecte ale sistemului de învăţământ prin proiecte care ar ajuta elevii din comunităţi vulnerabile să aibă acces la o educaţie de calitate, iar toţi elevii din România să aibă oportunităţi care să îi ajute în dezvoltarea personală şi profesională chiar din timpul liceului.
Pe lângă acest lucru, aş promova programe de educaţie despre politică, spirit civic şi democraţie care să ajute elevii să devină cetăţeni informaţi atunci când vor putea vota. Sunt nişte idei pentru care multe ONG-uri din România luptă şi care sper să se materializeze în viitor, deoarece le consider nişte etape necesare pentru a produce acea schimbare a sistemului care, chiar dacă nu ar avea nişte efecte imediate, ar fi de durată.
Unde te vezi peste câţiva ani?
În ultimii ani am ajuns să fiu interesată de domeniul dezvoltării economice, un domeniu care presupune o integrare şi o dezvoltare a economiei unei ţări, vizând mai ales statele în curs de dezvoltare. Mi-aş dori să lucrez la o organizaţie internaţională ca Banca Mondială în acest domeniu, dar va trebui să îl studiez mai amănunţit în timpul facultăţii pentru a mă decide dacă vreau să urmez acest drum profesional.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Povestea învăţătorului jumătate turc, jumătate rom: „Sunt singurul student din neamul nostru“
Se încarcă comentariile...
