De unde vine numele de „Bărăgan“ şi care este legătura lui cu o furtună extrem de puternică. Şi alte popoare folosesc acest cuvânt

Considerată de comunişti „Grânarul Patriei“, câmpia Bărăganului are o denumire controversată. Cuvântul „Bărăgan” se regăseşte în dialectele câtorva dintre cele mai importante popoare migratoare care s-au abătut la sud de Dunăre, printre care istoricii îi menţionează pe cumani sau tătari.

Aşezată în zona de sud–est a României, câmpia Bărăganului este considerată pământul cel mai fertil din ţara noastră, datorită solului negru, bogat în humus, din care este alcătuită. În perioada comunistă, Bărăganul a devenit cel mai mare bazin agricol din România, aici fiind înfiinţate peste 300 de CAP-uri şi IAS-uri. Istoria numelui acestui loc binecuvântat pentru agricultură este însă destul de controversată.

Istoria „Buraganului”

Autor a zeci de articole dedicate istoriei locale ialomiţene, profesorul Vitalie Buzu, din cadrul Colegiului Naţional Mihai Viteazul – Slobozia, a încercat să găsească un răspuns referitor la provenienţa toponimului de „Bărăgan”.
Studiile sale au la bază o documentare temeinică, acesta cercetând lucrări ale unor nume importante din istoriografia românească.

Lucrări semnate de C. C. Giurescu, Nicolae Iorga sau Lazăr Şeineanu au scos la iveală o serie de detalii extrem de interesante referitoare la provenienţa numelui pe care-l are în prezent câmpia Bărăganului. Potrivit cercetării profesorului Vitalie Buzu, numele de „Bărăgan” are provenienţă pecenego – cumană, dar şi turcică. „În dialectul acestor popoare se regăseşte cuvântul «Buragan» care înseamnă vârtej, furtună, vifor, fenomene meteorologice care se regăsesc şi astăzi în câmpia Bărăganului”, precizează profesorul Vitalie Buzu.

Totodată, este luată în calcul şi provenienţa arabo-persană a cuvântului, care pătrunde în limba română pe filieră otomană şi care descrie un câmp întins. „Totuşi, mult mai logică este provenienţa de origine cumană a cuvântului. Datele istorice atestă prezenţa acestui popor la nord de Dunăre în secolul XI, în limba română fiind prezente şi astăzi cuvinte de origine cumană precum Călmăţui, Bahlui, Berindei sau Basarab”, mai spune profesorul Vitalie Buzu.

Poporul cu nume de câmpie

Definiţia toponimului „Bărăgan” pe care a încercat s-o descopere istoricul Vitalie Buzu a scos la iveală şi alte amănunte la fel de interesante. Potrivit cercetărilor sale, în timpul invaziei tătaro – mongole (1236 – 1242) populaţia cumană aflată în zona de nord a Mării Negre a fost asimilată de cotropitori. Printre neamurile cumane absorbite de tătaro-mongoli s-a aflat şi cel al baragunilor sau boraganilor.

S-ar părea că acest popor, cu o istorie enigmatică, ar putea fi o sursă pentru toponimul de Bărăgan. Deşi evoluţia acestui popor cu rădăcini cumane este aproape necunoscută istoricilor, buraganii au strămoşi şi-n zilele noastre. Mici reminiscenţe ale acestui neam sunt identificate în zona Caucazului de Nord. De asemenea, în Cecenia există o comunitate de aproximativ 10.000 de baraguni, care locuiesc într-un sat denumit Braguni.

Citiţi şi

Cum să ţii pasul cu tehnologia la vârsta a treia. Zece bătrâni din Ialomiţa şi-au pus în minte să înveţe totul despre tablete, internet şi telefoane inteligente

O profesoară pensionară, despre secretele notelor mari. Cât trebuie să înveţe elevii şi cum trebuie să se comporte profesorii cu ei