Cum prosperă în capitalism Amara, staţiunea glorioasă a sindicatelor comuniste: „Aici ai tot ce-ţi trebuie”

Cum prosperă în capitalism Amara, staţiunea glorioasă a sindicatelor comuniste: „Aici ai tot ce-ţi trebuie”

Staţiunea Amara atrage vârstnicii ca un magnet FOTO: M.S.

Staţiunea Amara din Bărăgan este locul ideal pentru petrecere a timpului liber de către pensionari. În fiecare vară, aici ajung peste 14.000 de vârstnici din întreaga Românie. Oamenii sunt atraşi de puterea tămăduitoare a nămolului sapropelic şi de efectele purificatoare ale lacului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Istoria staţiunii Amara începe în anul 1889, când savantul ieşean Petru Poni porneşte spre sud spre a descoperi apele minerale. El îşi aşează tabăra de studiu pe malul lacului pe care-l va boteza „Amara”, datorită gustului său amărui. 
 
În lucrările sale ştiinţifice, Petru Poni descria cu lux de amănunte calitatea apei şi compoziţia sa chimică: „apa este incoloră, opalescentă, gust foarte sărat, amar totodată, miros slab de hidrogen sulfurat. Din analiza calitativă rezultă că cuprinde următoarele substanţe: acid silicic, acid carbonic, acid sulfuric, acid boric, clor, sodiu, foarte puţin potasiu şi litiu, magneziu, calciu, fier, materii organice”.
 
124 de ani de la prima atestare documentară 
 
Câţiva ani mai târziu, în anul 1892, plecând de la studiile lui Petru Poni, autorităţile din Bărăgan decid să investească într-o staţiune balneară, dedicată sănătăţii oaselor şi a pielii. Aşa se pun bazele primelor clădiri, racordate la un sistem de încălzire a apelor extrase din lac. Documentele timpului reţin ca bilanţ al unui sezon de cură un număr de 452 de bolnavi si 3.200 de băi.

Distracţie în zona taberei din Amara FOTO: arhivă slobozia.adevarul.ro
 
Staţiunea devine şi mai cunoscută după anul 1950, când autorităţile comuniste întocmesc chiar un plan de sistematizare şi de atragere a turiştilor către Amara. Aşa se facă că aici se construieşte şi o tabără, dedicată elevilor din întreaga ţară, care mai funcţionează şi astăzi. Este vorba despre Tabăra „Pavilioane”, locul unde mulţi UTC-işti şi-au petrecut vacanţa mare cu mai bine de 40 de ani în urmă. Dacă în trecut peste 3.500 de copii din România veneau la Amara, astăzi numărul lor a scăzut la aproximativ 400 pe sezon. 
 
„Noi facem demersuri pentru a susţine activitatea taberei. Avem burse sociale oferite copiilor şi-i sprijinim cu tot felul de activităţi pentru a le face vacanţa atractivă”, ne declară Paula Buf, referent în cadrul Direcţiei Judeţene de Sport şi Tineret Ialomiţa, instituţie în subordinea căreia se află tabăra din staţiunea Amara. 

Partida de pescuit în lacul Amara FOTO: arhivă slobozia.adevarul.ro
 
O staţiune pentru pensionari 
 
În prezent, la Amara există un spaţiu de campare pentru corturi şi rulote, precum şi patru hoteluri. Trei sunt private, iar unul aparţine Uniunii Naţionale a Sindicatelor din România, sau fostele „Sindicate”, după cum şi le amintesc nostalgicii. De asemenea, Amara are baze de tratament pentru toţi vârstnicii care vin aici, dar şi plaje, scăldate de soare şi apele purificatoare ale lacului. De asemenea, la Amara există un imens parc dendrologic, administrat de Primăria Amara şi dat în folosinţă în urmă cu cinci ani.

 
Datele statistice arată că în fiecare vară la Amara, peste 14.000 de pensionari vin să profite de efectele purificatoare ale lacului şi ale băilor de nămol sapropelic. „Am fost peste tot în ţară, dar nicăieri nu m-am simţit atât de bine ca la Amara”, spune Ion Ionescu (70 de ani), un pensionar venit tocmai din Braşov. Aceeaşi opinie o împărtăşeşte şi Magdalena Ruse (65 de ani) o femeie ajunsă la Amara tocmai din inima Banatului: „E frumos la Amara si mă bucur ca exista un loc pentru noi vârstnicii”.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: