Cum erau pedepsiţi infractorii în Ţările Române acum 200 de ani: „Cine va fura să plătească şi să se închiză la puşcărie un an“

FOTO: Shutterstock.com

O scurtă incursiune în istoria legilor penale româneşti arată că pedepsele aplicate în trecut persoanelor care comiteau infracţiuni erau destul de aspre. De cele mai multe ori, tragerea la răspundere a autorilor de fapte penale vizau tortura, bătaia în publică şi chiar omorul.

Primele pedepse stabilite în legislaţia românească au fost prevăzute de „Codul lui Caragea”, adoptat în Ţara Românească în anul 1818, în timpul domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea. 

Potrivit istoricilor, „Codul lui Caragea” reprezintă un cumul legislativ în care se îmbină aspecte de drept civil şi penal, fără a face o delimitare a instituţiilor de drept, totodată fiind considerat primul cod de legi din istoria dreptului românesc. 

De asemenea, Codul are câteva amendamente în legătură cu modul în care trebuia să fie exercitată puterea judecătorească. Potrivit vechii legi, rolul de instanţă supremă îi revenea Divanului Domnesc, instituţie condusă de domnitor. Urma apoi Departamentul de Opt, Departamentul de Şapte, iar pe ultima poziţie în exercitarea profesiei de magistrat se afla Departamentul de Criminali, al cărui rol era acela de a judeca procesele penale.

Pedepse aspre pentru infractori 

Elementele de drept penal cuprinse în  „Codul lui Caragea” au fost trecute de iniţiatorii legii în partea a V-a a actului normativ vechi, intitulată „Despre vini”. O scurtă analiză a articolelor care incriminau abaterile de la ordinea socială şi morală arată faptul că pedepsele pe care infractorii le primeau erau drastice. Dacă legislaţia actuală incriminează crimele cu pedepse la închisoare pornind de la 15 ani, în urmă cu 200 de ani, persoanele care ucideau erau la rândul lor omorâte. 

„Cine va face omor cugetat, singur sau dimpreună cu altul, să se omoare”, se arată în art. 3 al părţii a V-a din „Codul lui Caragea”. 

De aceeaşi pedeapsă aveau parte şi infractorii care comiteau tâlhării. În schimb, pedepsele pentru hoţi sau martorii mincinoşi din timpul proceselor vizau umilirea publică prin bătaie. „Cine va fura de la om particular să se dea prin târg cu bătaie, să plătească ce a furat şi să se închiză la puşcărie un an”, se arată în vechiul text de lege. 

În cazul altor infracţiuni, ca de exemplu violul, persoana incriminată era mutilată prin tăierea organului genital. „Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii i se va tăia scârbavnicul madular, întru veşnica lui nefolosinţă“, se arată în vechiul text de lege. Partea a V-a din „Codul lui Caragea” a fost abrogată în anul 1841.