Cum comunicau oamenii în Bărăgan la sfârşitul secolului al XIX-lea. Mesaje transmise prin telegraf, telefonul era un moft

Telegraful era cel mai uzual mijloc de comunicare în Bărăganul secolului XIX FOTO:stejarmasiv.ro

Ca să comunice, oamenii sfârşitului de secol al XIX-lea din Bărăgan foloseau tehnologia specifică acelor vremuri. Este vorba despre telegraf. Proaspăt apărute, telefoanele erau considerate un moft şi exista doar câte unul în fiecare comună.

Telegraful,  mijloc de comunicare uzual

Dacă astăzi comunicăm prin intermediul telefoanelor inteligente, a ecranelor tactile sau calculatoarelor, cu mai bine de un secol oamenii aveau posibilităţi limitate în ceea ce priveşte comunicarea dintre ei.

În lucrarea sa intitutulată „Anuarul judeţului Ialomiţa – 1906” scriitorul Aureliu Ursescu singura modalitate prin care oamenii din Bărăgan puteau comunica unii cu ceilalţi era telegraful.

Telegrafia presupunea transmiterea informaţiilor pe calea undelor, folosindu-se un anumit cod.

Cel mai cunoscut cod pentru transmiterea informaţiilor a fost codul Morse. Primele telegrafe apar în prima jumătate a secolului XIX în Statele Unite ale Americii, urmând ca în viitorii 50 de ani acest mijloc de comunicare să ajungă chiar şi în Bărăgan.

Potrivit „Anuarului” lui Aureliu Ursescu, Bărăganul dispunea de un număr de opt oficii telegrafie şi o agenţie specială, unde mesajele transmise erau decriptate.

Primul post telegrafic a fost înfiinţat în anul 1865 la Urziceni şi a funcţionat până în anul 1903, când, cel mai probabil a fost desfiinţat. Au mai fost înfiinţate oficii  telegrafice la Slobozia, satul Piua Petri sau Ciochina.

Telefonu, un moft

Deşi astăzi viaţa fără telefon nu există, în secolul XIX acest aparat-minune care a revoluţionat era comunicaţiilor era considerat un moft.

Mult prea costisitor de întreţinut, telefonul şi-a găsit cu greu simpatizanţi în rândul locuitorilor din Bărăgan. Toate acestea din cauza preţurilor de întreţinere a acestor aparate inventate pentru a facilita comunicarea dintre oameni.

Ursescu scrie în cartea sa faptul că în Bărăgan beneficiau de telefonie doar primăriile comunelor.

Concret, în fiecare localitate din Bărăgan exista doar un singur telefon, acesta montat în birourile primarilor.

Oamenii de rând nu-şi permiteau acest lux în domeniul comunicaţiilor întrucât preţul de întreţinere era extrem de costisitor.

Primele posturi telefonice au fost înfiinţate în Bărăgan în jurul anilor 1902 – 1903, iar preţul de instalare depăşea suma de 100 de mii de lei.

Mai mult, pentru întreţinerea aparatelor se cotiza lunar Direcţiunii Poşteleor şi Telegrafelor, un fel de Romtelecom actual, suma de 13 mii de lei.
 

Citiţi şi:

Cum erau trataţi bolnavii din Bărăgan cu două secole în urmă

Accesul la medicamente şi obţinerea unor consultaţii din partea medicilor în Bărăganul secolului al XIX-lea erau foarte dificile. Un singur doctor şi câteva asistente oferau alinare unui număr impresionat de bolnavi. Aparţia primelor spitale nu a rezolvat problema. Aveau acces la tratament doar boierii care îşi permiteau să-şi plătească puţinele paturi din unităţile medicale.