FOTO Cine sunt „îngerii“ profesorului Pesamosca, unul dintre reperele medicinei româneşti

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Medicul Alexandru Pesamosca (dreapta), alături de Călin Popescu Tăriceanu (premier în funcţie), la inaugurarea etajului 3 al Spitalului Marie Curie, pe 5 iunie 2008 FOTO Mediafax
Medicul Alexandru Pesamosca (dreapta), alături de Călin Popescu Tăriceanu (premier în funcţie), la inaugurarea etajului 3 al Spitalului Marie Curie, pe 5 iunie 2008 FOTO Mediafax

Regretatul medic Alexandru Pesamosca şi-a petrecut ultimele zile din viaţă în Bărăgan, unde de sănătatea sa s-au îngrijit câteva femei din satul Gheorghe Lazăr. În locul  medicilor şi al asistentelor, profesorul a preferat să îşi lase viaţa în mâna unor localnice care l-au îngrijit cum au putut mai bine. I-au dat de mâncare şi au încercat să-i aline suferinţa.

Profesorul Alexandru Pesamosca şi-a petrecut ultimele zile din viaţa sa la ferma, din localitatea ialomiţeană Gheorghe Lazăr, a  medicului chirurg şi manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Slobozia, Vasile Olaru, unul din foştii studenţi ai regretatului doctor.

Un drum de ţară din inima Bărăganului duce direct către locul unde Pesamosca a încercat din răsputeri să lupte cu boala, până în momentul în care a fost transferat la Spitalul Budimex din Bucureşti, acolo unde inima sa a încetat să mai bată.

În faţa unor porţi înalte, chipurile a două femei cercetează cu ochii trecătorii de pe stradă. Ele sunt Elena Melinte (35 de ani) şi mătuşa sa, Floarea Melinte (60 de ani), două dintre localnicele din Gheorghe Lazăr care au vegheat la căpătâiul profesorului, până când acesta a părăsit Bărăganul.

O urmă de tristeţe se zăreşte pe chipul celor două în momentul în care sunt întrebate despre medicul care găsea tot timpul vindecare pentru cazurile  considerate de mulţi fără leac.

Acasă la Pesamosca

Fără să mai stea pe gânduri, femeile deschid uşa încăperii unde a locuit Pesamosca în scurta sa vizită în Bărăgan. Camera era suficient de mare şi primitoare astfel încât şederea profesorului să fie cât mai plăcută. În respectiva cameră spiritului marelui medic încearcă parcă să îşi facă simţită prezenţa.

„Mi se pare că şi acum îl văd cum stă aici pe pat şi vorbeşte cu mine. Mă întreba tot timpul ce mai fac şi cum mă simt“, spune Elena Melinte, cu sufletul încărcat de tristeţe.

Totul a rămas la fel ca atunci când Pesamosca era încă aici.  În faţa unui pat mare, învelit cu o pilotă de culoare portocalie, se află aşezat televizorul, unde doctorul îngerilor urmărea emisiunile preferate.

Pentru a scăpa de arşiţa Bărăganului, fostul său student, chirurgul Vasile Olaru, a montat un aparat de aer condiţionat, care a fost scos din priză în momentul în care mentorul său a luat drumul Capitalei.

Iubea peştele şi caşul

Elena Melinte era responsabilă cu mâncarea. Zilnic, gătea iar apoi îl hrănea pe regretatul profesor. În scurta sa şedere la Gheorghe Lazăr, bucatele preferate ale lui Pesamosca erau peştele şi caşul proaspăt de vacă, pe care îl mânca tot timpul cu salată de castraveţi.

„Cerea tot timpul caş, castraveţi şi peşte. Era foarte bucuros când primea aceste bucate. Era un om tare bun, blând şi vorbea foarte frumos. Dumnezeu să îl odihnească în pace!“, adaugă Elena.

Cu trupul răpus de boală, profesorul se putea hrăni doar dacă cineva îi dădea de mâncare. Pentru că îi era drag să aibă grijă de el, Elena îl ajuta să guste din bunătăţile preparate de ea special pentru el.

„Era foarte bucuros când mă aşezam în faţa lui şi mă pregăteam să-i dau de mâncare. Cât timp a stat aici, niciodată nu s-a văitat de nimic. Era foarte zâmbitor şi vesel. Se vedea clar că îi place la noi“, adaugă femeia cuprinsă de nostalgie.

Vorbea despre medicină

În schimb, în timp ce venea să ajute la pansarea rănilor pe care profesorul le-a căpătat din cauza faptului că era ţintuit la pat, Floarea Melinte vorbea cu el despre medicină. Chiar dacă femeia nu avea cunoştinţe de specialitate, îi plăcea tare mult să îl asculte.

„Îmi povestea foarte multe lucruri despre felul în care avea grijă de pacienţii săi. Vorbea în termeni ştiuţi doar de el, însă mie îmi plăcea să îl ascult“, spune femeia.

Se ridică apoi de pe un scaun şi începe să cerceteze fiecare colţ al camerei unde a locuit Pesamosca. Chiar dacă privirea sa îl caută cu disperare, profesorul nu mai este. A plecat să trateze pacienţii în ceruri. 

Slobozia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite